Contestație act administrativ fiscal. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 151/

Ședința publică din 4 februarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

JUDECĂTOR 2: Diana Duma

JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1003/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat în substituirea avocat, lipsă fiind pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad; în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, iar pe fond, anularea măsurii de refuz a rambursării taxei de poluare dispuse prin adresa nr.3988/02.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice A și, pe cale de consecință, obligarea intimatei la plata sumei de 6.752 lei, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 03 04 2009 sub nr-, reclamantul B, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 6752 lei achitată cu chitanța seria - nr.- din 12.12.2008, sumă actualizată cu dobânda legală în materie fiscală determinată conform art.124 alin.2 și art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, de la data încasării și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamantul a arătat că, urmare a aplicării nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare, cu începere de la 1 07 2008, fost obligat să achite pentru înmatricularea unui autoturism second hand, anterior înmatriculat într-un alt stat membru, suma de 6752 lei cu titlul de taxă de poluare, conform chitanței seria - nr.- din 12.12.2008.

A mai arătat reclamantul că la data de 20 02 2009 solicitat Administrației Finanțelor Publice A restituirea acestei taxe apreciind că este percepută cu încălcarea dreptului comunitar, cerere la care nu a primit răspuns.

Reclamantul a susținut că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar deoarece conform art.90 din Tratatul nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și de asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție, acest articol referindu-se la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre în comparație cu produsele interne.

Menționează că în jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv, că trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate și că prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor.

În opinia reclamantului, reglementarea fiscală română în privința taxei de poluare, îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din Tratatul întrucât există o discriminare între autoturismele second hand înmatriculate deja într-un stat membru și care se înmatriculează în România după 1.07.2008, și autoturismele second hand deja înmatriculate în România, precum și un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, taxa având destinația să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

A mai arătat reclamantul că taxa instituită prin nr.OUG50/2008 încalcă și principiul "poluatorul plătește " enunțat prin declarația de la de deoarece taxa de poluare nu este o taxă de mediu și principiul este aplicat discriminatoriu pentru că deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 1 07 2008 u plătesc taxă de poluare iar deținătorii de autoturisme înmatriculate după această dată, plătesc această taxă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că aceasta este prematur introdusă și arătând că potrivit Legii nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Considerând că reclamantul nu a epuizat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004, acesta având obligația de a solicita reevocarea în tot sau în parte a actului comunicat, autorității ierarhic superioare, autorității emitente a actului, a promovat prematur acțiunea astfel că aceasta ar trebui respinsă ca inadmisibilă.

Totodată invocă lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Apreciază că în realitate nu se contestă nici un act administrativ fiscal ci se contestă o taxă care este stabilită printr-un act normativ și că doar în situația în care se contestă modul de calcul al acestei taxe, s-ar putea discuta despre o eventuală calitate procesuală a pârâtei.

Menționează că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa de poluare în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.5 și art.7 din nr.OUG50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ respectiv, Administrația Fondului pentru Mediu.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală motivând că prin aprobarea nr.OUG 50/2008, privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul "poluatorul plătește" și așa cum rezultă din expunerea, adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.

Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului de Mediu, motivând că taxa de poluare pentru autovehicule se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu considerând în aceste condiții că această instituție poate fi obligată la restituirea sumelor de bani a cărei beneficiară este și nu administrația financiară care are doar rol strict de calcul și de încasare a acestei taxe.

Prin sentința civilă nr. 1003/22.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în A, nr. 11, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A cu sediul în A,-, pentru obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 6.752 lei, actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, reprezentând taxă de poluare, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind prematur introdusă se remarcă faptul că înainte de promovarea cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat restituirea unei taxe achitate pârâtei, cu scrisoarea expediată recomandat cu nr.602/26.02.2009, astfel că se poate aprecia că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 și drept urmare, excepția a fost respinsă.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că taxa solicitată de reclamant a fost calculată și încasată de pârâtă și fiind vorba despre restituirea unor sume de la bugetul de stat, pârâta ca structură teritorială a Ministerului Finanțelor, are calitate procesuală pasivă în litigiul în care se restituirea unor sume încasate și administrate de instituțiile statului.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule achitată potrivit prevederilor nr.OUG 50/2008.

Prin adoptarea nr.OUG50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9 din ordonanță.

Din expunerea de motive la adoptarea acestei ordonanțe, este de reținut că instituirea taxei pe poluare s-a făcut în scopul asigurări protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității europene.

Împrejurarea că instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule ar fi în contradicție cu art.90 paragraful 1 din Tratatul care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, nu se confirmă deoarece plata taxei pe poluare se face pentru prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru

Potrivit art.56 alin.1 din Constituție, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice astfel că statul are dreptul de a stabili taxe și impozite, inclusiv taxa stabilită prin nr.OUG 50/2008.

În cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor pentru că taxa pe poluare se percepe la prima înmatriculare în România fără a se face distincția că provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute în nr.OUG 50/2008.

Față de aceste considerente, instanța în baza art.18 Legea nr.554/2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, pentru obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 6752 lei, actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria - nr.- din 12.12.2008.

Cum acțiunea reclamantului a fost respinsă, instanța a respins ca rămasă fără obiect și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A împotriva chematei în garanție Administrația Fondului de Mediu

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii, iar pe fond anularea măsurii de refuz a rambursării taxei de poluare dispuse prin adresa nr. 3988/02.04.2008 emisa de Administrația Finanțelor Publice A și, pe cale de consecința, obligarea intimatei la plata sumei de 6752 lei,în temeiul art.312 al.3 civilă.Cod Penal Cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274.civilă.

Cod Penal

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în fapt, prin sentința recurată, prima instanța a respins acțiunea formulata de către reclamant, prin care a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 6752 lei.

Reclamantul a formulat o cerere adresata intimatei, cerere prin care
a solicitat rambursarea taxei de poluare pentru autoturismul achiziționat de
acesta din Germania. Taxa a fost achitată prin chitanța seria -, nr.-, în cuantum de 6752 lei.

Cererea adresată Administrației Financiare a fost respinsă prin adresa contestată, cu motivarea că nu întrunește condițiile prevăzute de actele normative interne în materie.

Reclamantul consideră sentința ca fiind nelegala și în totala contradicție cu normale europene.Astfel, măsura obligării cetățenilor români care achiziționează autoturisme din străinătate la plata taxei de poluare (care poate fi numită fără probleme taxa de primă înmatriculare, pentru că e schimbata doar denumirea), este netemeinică și nelegală.

Aplicarea unei asemenea taxe a fost expres interzisă prin art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, text legal ce prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Scopul acestei interdicții este împiedicarea statelor membre de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin taxe discriminatorii sau protecționiste.

În ce privește raportul intre legislația internă și cea comunitară, potrivit art. 148 al. 2 și 4 din Constituție, supremație are aplicarea dreptului comunitar.

În consecință, taxa de poluare nu poate fi aplicată prin prisma textului legal comunitar invocat.

În acest sens, Comisia Europeană a adresat Guvernului României o "scrisoare de somare "prin care ii acorda un termen de 2 luni pentru a rezolva problema taxei de poluare,suspectând că "actuala legislație româneasca privind taxa de poluare are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale".

În aceste condiții, apărarea formulată de către intimată și preluată de către instanță, privind efectele benefice asupra protecției mediului nu pot fi luate în considerare, întrucât, conform aceleiași Comisii Europene, există dubiu cu privire la intențiile reale ale Guvernului, respectiv că se are în vedere doar împiedicarea cetățenilor români de a cumpăra autoturisme din alte tari în detrimentul industriei auto naționale.

Pentru aceste considerente, reclamantul solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, restituirea taxei în cuantum de 6752 lei.

Pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de ca neîntemeiat și menținerea soluției Tribunalului Arad, cu motivarea că, lipsa de efecte care sancționează o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară de la data edictării ei de care vorbește recurentul, nu operează și nu poate opera sub nici o formă față de dispozițiile OUG 50/2008.

În dreptul românesc, nici jurisprudența și nici doctrina nu constituie izvor de drept, ci doar legea, lato sensu, astfel încât sancțiunea (inaplicabilitatea) nu poate opera decât în cazul în care este prevăzută expres și doar pentru situații limitate, atât sub aspect material, cât și temporal.

În cazul în care recurentul consideră anumite dispoziții legale ca fiind în afara cadrului legislativ constituțional, are la îndemână căi de atac împotriva acestora, în fața instanțelor competente material în soluționarea acestor conflicte și nu în fața instanțelor de drept comun, așa cum se încearcă să se procedeze în speța de față.

Așa cum se arată și în expunerea de motive a OUG 50/2008 "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.-".

Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea OUG 50/2008 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.

Anterior adoptării acestui act, au avut loc o serie de negocieri și analize între reprezentanții Guvernului României și Comisia Europeană, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infringement, tocmai din cauzacuantumuluitaxei speciale auto reglementată de art. 214¹.fiscal.

În urma acestor discuții și analize s-a ajuns la un acord între părți, acord concretizat tocmai în apariția OUG nr. 50/2008.

În elaborarea strategiilor și politicilor economice ale guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene se consideră că activitatea de protecție a Mediului reprezintă o componentă necesară a transformării sistemului economic și a dezvoltării durabile a societății. Astfel componentele de mediu și dezvoltare nu mai sunt considerate ca fiind independente evidențiindu-se tocmai relația de reciprocitate dintre un mediu curat, dezvoltarea durabilă și o economie solidă.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, principiul suprem căruia trebuie să i se subordoneze întreaga activitate economică și socială a unei țării îl constituie conservarea condițiilor de sănătate ale populației.

România prin aprobarea G 50/2008 privind taxa pe poluare, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse. Principiul "poluatorul plătește", un principiu de bază al dreptului comunitar și nicidecum o inovație proprie a statului român este elementul cheie ce dictează existenta acestei taxe în foarte multe state membre UE, el fiind în concordanță atât cu politica socială a UE, cât și cu prevederile Protocolului de la pentru adoptarea de măsuri antipoluare a cărui semnatar este și România.

Mai mult, trebuie reținut că procedura de infringement demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la data de 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.

Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fii restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicităm ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.

A decide altfel, ar însemna că tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.). chiar mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare.

Întreaga practică jurisprudențială comunitară este în acest sens, tocmai existența taxei de poluare în alte state comunitare de tradiție din care am exemplificat mai înainte (în unele, în cuantum cel puțin dublu față de România!) indicând fără dubiu, legalitatea și, mai ales, necesitatea existenței acesteia pentru un stat membru UE.

Se relevă din nou faptul că sesizările Comisiei Europene cu privire încălcarea Tratatului de Aderare la UE de către România prin introducerea taxei speciale auto, s-au referit exclusiv la cuantumul acesteia, doar din acest punct de vedere fiind considerată o barieră comercială protecționistă inadmisibilă în cadrul statelor membre UE.

Tocmai de aceea OUG nr. 50/2008 a introdus taxa de poluare, fiind radical diminuat atât cuantumul acesteia (sensibil mai scăzut decât cel a taxei speciale auto), cât și modul de calcul prin renunțarea la coeficientul de corelare în cadrul formulei de calcul al acesteia.

Se remarcă și faptul că acest act normativ și în special, taxa de poluare așa cum este reglementată este în concordanță perfectă cu o serie de spețe soluționate de CEDO care aveau același obiect. De exemplu: cauza nr. 112/84, hotărârea din 09.05.1985; cauza nr. C-47/88 Comisia în contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din 11.12.1990; cauza nr. C-345/93, hotărârea din 09.03.1995; cauza nr. C-375/95 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 23.10.1997; cauza nr. C-393/98, hotărârea din 22.02.2001; cauza nr. C-313/05, hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C-74/06 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 20.09.2007.

Așadar, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.

În acest sens, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (Cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95).

Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că art. 90 primul paragraf CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat produsului din import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit, după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului din import ("Hotărârea Comisia/, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, punctul 21, Hotărârea din 19 septembrie 2002, și, punctul 53). Astfel Curtea a considerat ca fiind contrară art. 90 din Tratatul CE perceperea de către un stat membru al unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (cauza nr. C-345/93, hotărârea din 09.03.1995; Hotărârea din 22 februarie 2001, ).

Așadar, pentru aplicarea art. 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe teritoriul național, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, lannelli&Volpi, 74/76,. p. 557, punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88, I p. -4509, punctul 18; Hotărârea, punctul 12). Deci, recurentul-reclamant ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.

În concluzia celor prezentate mai sus, după cum corect a constat și instanța de fond, discriminarea pretins a exista între înmatricularea autoturismelor de pe internă și cele fabricate într-un alt stat membru UE este inexistentă din moment ce orice autoturism, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru UE este supus acestei taxe de poluare. în acest sens au și fost respinse (în unanimitate!) toate acțiunile pentru restituirea taxei speciale auto plătite pentru înmatricularea unui autoturism nou cu ocazia primei înmatriculări în România, în mod judicios instanțele de judecată constatând lipsa elementelor comerciale discriminatorii fată de aceste autoturisme.

Tot în susținerea acestui aspect, se arată faptul că, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau expertiză a fiecăruia dintre acestea. ntr-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabilii, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fii foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârea din 22 februarie 2001, punctul 24 și, punctul 73).

Tot Curtea a decis că, pentru un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu articolul 90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel încât să excludă orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip (Hotărârea din 22 februarie 2001, punctul 26; Comisia/, punctul 29 și Hotărârea Brezihski).

Pe de altă parte, compatibilitatea cu articolul 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care ține seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale, presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea și, punctul 88).

Pârâta intimată arată că relevat toată această jurisprudență comunitară tocmai pentru ca C să poată verifica faptul că toate cerințele comunitare au fost respectate prin adoptarea OUG nr. 50/2008, începând cu sistemul unitar de taxare și impozitare și până la modul și modalitățile de contestare a taxei sau impozitului stabilit de organele statului.

Rezultă neechivoc compatibilitatea reglementărilor interne cu cerințele și practica comunitare, drept pentru care criticile recurentului sunt total neîntemeiate, iar recursul trebuie respins.

Pentru toate cele expuse mai sus, pârâta intimată solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, motivele invocate de reclamant neputând duce la admiterea recursului, iar în final, a acțiunii.

Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, a unui autoturism marca Ford, model Mondeo, fabricat în anul 1996.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 nu contravine art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, având în vedere că taxa de poluare se percepe la înmatricularea autovehiculului în România, fără a distinge în funcție de proveniența acestuia, respectiv dacă acesta provine din producția internă sau din import.

În analizarea legalității soluției pronunțe de instanța de fond, Curtea consideră necesară expunerea legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.

1. Reglementarea internă a taxei de poluare:

Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos.

1.1.Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.

1.2. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008.

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 208/2008, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 8 decembrie 2008. (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000)

1.3. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008.

La rândul său, primul act de modificare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, respectiv Ordonanța de Urgență nr. 208/2008, a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 218/2008. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 218/2008, "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă".

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 218/2008, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 11 decembrie 2008.

1.4. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009.

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 7/2009, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 19 februarie 2009.

1.5. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.

Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 1 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 12 noiembrie 2009.

1.6 Modificările operate în privința cuantumului taxei de poluare:

În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, Curtea constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de 1.07.2008 și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de 19.02.2009, prin înlocuirea anexelor la acest act normativ.

1.6.1 Astfel,în perioada 1.07.2008-10.12.2008se aplică taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada 8.12.2008-10.12.2008, când a intrat în vigoare nr.OUG 208/2008, (care a fost abrogată la 11.12.2008, prin nr.OUG 218/2008) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din nr.OUG 218/2008, taxele plătite conform anexelor la.OUG nr. 208/2008 în perioada 8.12.2008-10.12.2008 se restituie până la valoarea taxelor instituite prin nr.OUG 50/2008, în varianta inițială.

1.6.2În perioada 11.12.2008-14.12.2008se aplică tot taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având în vedere dispozițiile art. IV alin. 2 din nr.OUG 218/2008, conform cărora "între data intrării în vigoare a prevederilor art. I din prezenta ordonanțăde urgență(adică11.12.2008)și14 decembrie 2008inclusiv se aplică nivelurile taxei prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare înainte de modificarea sa prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008".

1.6.3În perioada 15.12.2008-18.02.2009se aplică tot taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având în vedere că la 15.12.2008 au intrat în vigoare anexele prevăzute de art. II din nr.OUG 218/2008. Astfel, conform art. II din nr.OUG 218/2008, " anexele nr. 1, 2 și 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 și 3 care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență", iar conform art. V din nr.OUG 218/2008, "art. II și III intră în vigoare la data de 15 decembrie 2008 ".

Însă, conform art. II alin. 2 din nr.OUG 7/2009, pentru autoturismele înmatriculate după 15.12.2008 și pentru care s-a plătit taxa majorată conform nr.OUG 218/2008, se restituie diferența dintre taxa majorată și taxa inițială. Astfel, conform art. II alin. 2 din nr.OUG 7/2009, "pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, diferența dintre taxa plătită și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoțite de documentația necesară".

1.6.4În perioada ulterioară datei de 19.02.2009se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

Astfel, conform art. I punctul 2 din nr.OUG 7/2009, "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

2.Anexele nr. 1, 2 și 4 se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 și 3 care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".

Curtea constată că:

- Anexa 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 reglementează Nivelul taxei specifice în funcție de emisia de dioxid de carbon

- Anexa 2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 reglementează Nivelul taxei specifice în funcție de norma de poluare;

- Anexa 3 nr.OUG 7/2009 înlocuiește Anexa nr. 4 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, care reglementeazăprivind cotele de reducere a taxei;

- Nu se modifică anexa nr. 3 la.OUG nr. 50/2008, care reglementează nivelul taxei specifice pentru autovehiculele din categoriile N2, N3, M2 și M3.

1.6.5 Exceptarea de la plata taxei de poluare a unor categorii de autovehicule:

Curtea reține, totodată că, potrivit art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, au fost introduse scutiri de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și pentru toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

Astfel, art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 revede următoarele:

(1) "Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.

(2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."

Această exceptare de la plata taxei de poluare a fost extinsă prin Ordonanța de Urgență nr. 117 din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009

Conform alineatului 1 al articolului unic al Ordonanței de Urgență nr. 117 din 29 decembrie 2009, "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm³, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

1.6.6. În concluzie, Curtea reține că:

- în perioada 1.07.2008-18.02.2009 se aplică taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modificările legislative succesive operate în această perioadă dispunând restituirea diferențelor plătite în plus în raport cu taxa inițială.

- începând cu data de 19.02.2009 se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

1.7 Conținutul Ordonanței de Urgență nr. 50/2008:

Conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, " prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu".

Conform art. 4 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, " Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9".

Conform art. 5 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008:

(1) "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.

(2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Oficial al Uniunii Europene.

(4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.

(5) Dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4"

Conform art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008,"stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

1.8 Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008:

Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.

Conform art. 3 alin. 1 și 2 din Normele metodologice citate:

(1) "Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă:

a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe;

b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal.

(2) În vederea calculării taxei de către autoritatea fiscală, persoana fizică sau persoana juridică în numele căreia se efectuează înmatricularea, denumite în continuare contribuabili, trebuie să prezinte, în copie și în original, următoarele documente:

a) cartea de identitate a vehiculului; și

b) în cazul autovehiculelor rulate achiziționate din alte state, un document din care să rezulte data primei înmatriculări a acestora, și, după caz, declarația pe propria răspundere prevăzută la art. 5 alin. (4), precum și rezultatul expertizei tehnice efectuate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" ori rezultatul evaluării individuale efectuate potrivit art. 5 alin. (20)".

1.9 Modul de calcul al taxei de poluare:

Cuantumul taxei de poluare pentru un anumit autovehicul este indicat la art. 6 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, conform unei formule de calcul care ia în considerare următorii parametri:

- A = valoarea combinată a emisiilor de, exprimată în grame/km;

- B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

- C = cilindree (capacitatea cilindrică);

- D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

- E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

Formula de calcul este diferită pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 5 sau Euro 6, de acelea cu norma de poluare Euro 3 sau Euro 4.

2. Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în această materie:

Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

Curtea subliniază că, începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul d l Lisabona,

În conformitate cu modificările aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană prin Tratatul d l Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit "Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene", iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost renumerotat, revenind art. 110 al noului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene, cu același conținut. În continuare, Curtea va face însă referire la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar nu la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (deși cele două articole au același conținut), întrucât se impune a se avea în vedere legislația comunitară în vigoare la momentul plății taxei de poluare în litigiu, iar modificările operate prin Tratatul d l Lisabona nu erau în vigoare în acel moment.

2.1 În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:

"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).

46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).

47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.

49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).

52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

53 Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.

54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.

55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.

56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.

57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicândo taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:

- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;

-valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."

2.2 În mod similar a decis Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w

27 "După cum Curtea a statuat deja, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 15 iunie 2006 Air Industries, C‑393/04 și C‑41/05,. I p. ‑5293, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și hotărârea Ndasdi și Nmeth, citată anterior, punctul 45).

28De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe internă și produsele din import (a se vedea hotărârea din 29 aprilie 2004, C‑387/01,. I p. ‑4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și hotărârea Ndasdi și Nmeth, citată anterior, punctul 46).

29Conform unei jurisprudențe consacrate, există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea, citată anterior, punctul 67 și jurisprudența citată). Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, accizele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare. -

32În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât Republica, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.

33În cadrul unei astfel de comparații, trebuie subliniat în primul rând că accizele în cauză în acțiunea principală nu se percep decât o singură dată pentru toate autovehiculele destinate înmatriculării în Republica, fie ele noi sau de ocazie, fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre.

34În al doilea rând, trebuie să se facă diferența între două categorii de autovehicule, și anume, pe de o parte, cele care sunt vândute de ocazie în cursul a doi ani calendaristici de la data fabricației, anul fabricației fiind considerat primul an calendaristic din această perioadă, și, pe de altă parte, cele care sunt vândute de ocazie ulterior acestei perioade de doi ani.

35Mai întâi, în ceea ce privește autoturismele vândute noi sau de ocazie în respectiva perioadă de doi ani, rezultă din ordinul din 2004, după cum s‑a arătat la punctul 13 din prezenta hotărâre, că acestea sunt supuse unei accize calculate conform aceluiași nivel.

36În ceea ce privește autovehiculele de ocazie care au mai puțin de doi ani vechime, instanța națională este cea căreia îi revine sarcina să verifice, mai ales în lumina decretului din 2004, dacă acestea suportă, în privința accizelor, o sarcină identică în virtutea faptului că valoarea reziduală a accizelor, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor de ocazie înmatriculate în Polonia, este egală cu valoarea accizelor care se aplică autovehiculelor de ocazie similare provenind din alt stat membru decât Republica.

37În schimb, în ceea ce privește accizele aplicate autovehiculelor de ocazie vândute după mai mult de doi ani de la data fabricației, nivelul accizelor este calculat după formula prevăzută la articolul 7 din decretul din 2004. După cum a subliniat Comisia, fără a fi contrazisă de guvernul polonez, aplicarea acestei formule conduce la creșterea respectivului nivel în funcție de vechimea autovehiculului.

38Or, instanța de trimitere este cea care trebuie să analizeze dacă o astfel de creștere a respectivului nivel privește doar autovehiculele de ocazie provenind din alte state membre decât Republica și dacă, în schimb, în cazul autovehiculelor de ocazie înmatriculate în stare nouă în Polonia, nivelul accizelor reziduale încorporat în valoarea unui astfel de autovehicul rămâne constant.

39Într-o astfel de situație, argumentele prezentate de guvernul polonez pentru a justifica diferența de taxare nu pot fi admise. În primul rând, guvernul polonez a prezentat considerente privind mediul, apoi a exprimat bănuiala că, într-un mare număr de cazuri, prețul de cumpărare declarat autorităților este mult mai mic decât prețul plătit efectiv și, în final, a precizat că respectiva diferență nu constituie o discriminare, dat fiind că cifrele arată că supunerea la plata accizelor a autovehiculelor de ocazie cumpărate în celelalte state membre în cursul lunii mai 2004 fost urmată de o creștere imediată și foarte importantă a acestor achiziții.

40Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (hotărârea Haahr, citată anterior, punctul 34, și hotărârea din 23 octombrie 1997, Comisia/, C‑375/95,. I p. ‑5981, punctul 29).

41Din considerentele precedente rezultă că la a doua și la a treia întrebare trebuie să se răspundă că articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei accize în măsura în care valoarea accizei aplicate vehiculelor de ocazie mai vechi de doi ani achiziționate în alt stat membru decât cel care a instituit acciza depășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din decretul din 2004, produce un astfel de efect".

2.3 Tot în materia accizelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată în Polonia, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a pronunțat Hotărârea din 17 iulie 2008 în cauza C‑426/07, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de w (Polonia), prin Decizia din 27 iunie 2007, primită de C la 14 septembrie 2007, în procedura împotriva w, hotărâre în care a reținut următoarele:

27 "Instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă o acciză care se aplică oricărei vânzări de autovehicule înainte de prima lor înmatriculare pe teritoriul național este contrară articolului 90 CE, în măsura în care vânzarea de autovehicule de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul polonez este scutită de plata acestei accize.

28 Așadar, trebuie să se verifice dacă un astfel de regim nu conduce la o impozitare superioară a vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru decât Republica, și, în consecință, neînmatriculate pe teritoriul polonez, față de cea a autovehiculelor de ocazie care se află deja pe națională și care sunt înmatriculate în Polonia.

29 Cu titlu introductiv, trebuie să se sublinieze că o acciză precum cea instituită prin reglementarea națională în cauză în acțiunea principală intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, în consecință, analizată în raport cu articolul 90 CE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 2007, C‑313/05,. I p. ‑513, punctul 24).

30Or, trebuie să se amintească faptul că s-a statuat de către C că articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea, citată anterior, punctul 27 și jurisprudența citată).

31În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/, C‑74/06,. I p. ‑7585, punctul 24 și jurisprudența citată).

32 În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea, citată anterior, punctul 40 și jurisprudența citată).

33 În acest context,trebuie să se verifice dacă accizaîn cauză în acțiunea principalăse aplică în același mod atât vânzării unui autovehicul de ocazie importat,cât și vânzării unui autovehicul de ocazie deja înmatriculat în Polonia, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul articolului 90 primul paragraf CE.

34 În cadrul acestei comparații, trebuie să se distingă între două categorii de autovehicule, și anume, pe de o parte, cele care sunt vândute de ocazie în cursul a doi ani calendaristici de la data fabricației, anul fabricației fiind considerat primul an calendaristic din această perioadă, și, pe de altă parte, cele care sunt vândute de ocazie ulterior acestei perioade de doi ani (Hotărârea, citată anterior, punctul 34).

35 În ceea ce privește autoturismele vândute noi sau de ocazie în respectiva perioadă de doi ani, rezultă din Decretul din 2004 că acestea sunt supuse unei accize calculate conform aceluiași nivel (a se vedea în acest sens Hotărârea, citată anterior, punctul 35).

36 În ceea ce privește autovehiculele de ocazie care au mai puțin de doi ani vechime, instanța națională este cea căreia îi revine sarcina să verifice, mai ales în lumina Decretului din 2004, dacă acestea suportă, în privința accizelor, o sarcină identică în virtutea faptului că valoarea reziduală a accizelor, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor de ocazie înmatriculate în Polonia, este egală cu valoarea accizelor care se aplică autovehiculelor de ocazie similare provenind din alt stat membru decât Republica (Hotărârea, citată anterior, punctul 36).

37 În schimb, în ceea ce privește accizele aplicate autovehiculelor de ocazie vândute după mai mult de doi ani de la data fabricației, nivelul accizelor este calculat după formula prevăzută la articolul 7 din Decretul din 2004. Aplicarea acestei formule conduce la creșterea respectivului nivel în funcție de vechimea autovehiculului (a se vedea în acest sens Hotărârea, citată anterior, punctul 37).

38 Or, instanța de trimitere este cea care trebuie să analizeze dacă o astfel de creștere a respectivului nivel privește doar autovehiculele de ocazie provenind din alte state membre decât Republica și dacă, în schimb, în cazul autovehiculelor de ocazie înmatriculate în stare nouă în Polonia, nivelul accizelor reziduale încorporat în valoarea unui astfel de autovehicul rămâne constant (Hotărârea, citată anterior, punctul 38).

39 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei accize, precum cea în cauză în acțiunea principală, în măsura în care valoarea accizei aplicate vânzării înainte de prima înmatriculare a vehiculelor de ocazie importate dintr‑un stat membru depășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din Decretul din 2004, produce un astfel de efect".

3 Comunicatele Comisiei europene în legătură cu reglementarea română a taxei de poluare:

3.1 Comunicatul din 9.12.2008:

Ca urmare a numeroaselor e-mailuri primite de la cetățenii români, Comisia Europeană - Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de - următoarele precizări:

"La nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul ne-discriminării.

România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxă similară se ridică la 180% din valoarea automobilului). Cu alte cuvinte, nu există o regulă comunitară care să constrângă România să elimine taxa de înmatriculare pentru mașinile noi sau vechi. De asemenea, nu există un regulament comunitar care să reglementeze nivelul acestei taxe.

Comisia Europeană este la curent cu dificultățile pe care cetățenii europeni le întâmpină în ce privește taxele de înmatriculare percepute în statele membre ale Uniunii Europene. În data de 5 iulie 2005 Comisia a prezentat o propunere de directivă care, printre altele, include abolirea taxelor de înmatriculare pentru automobile pe o perioadă tranzitorie între cinci și zece ani.

În plus, propunerea presupune crearea unui sistem de rambursare pentru taxele percepute automobilelor care, după ce au fost înmatriculate într-un stat membru, sunt ulterior exportate sau transferate permanent în alt stat membru. Această măsură are un scop dublu: evitarea plății de două ori a taxelor de înmatriculate și perceperea taxelor de înmatriculare în concordanță cu utilizarea automobilului în respectivul stat membru. Deși pentru adoptarea legislației comunitare în domeniul impozitării este necesară obținerea unanimității în Consiliu, Comisia rămâne încrezătoare că statele membre vor coopera pentru eliminarea ultimelor obstacole de impozitare de pe internă".

Potrivit notei nr. 1 care însoțește acest comunicat, "Curtea Europeană de Justiție a decis că Articolul 90 al Tratatului de instituire a Comunității Europene nu poate fi invocat pentru a limita nivelul excesiv al taxării și că statele membre pot stabili cuantumul taxelor după cum consideră necesar. Decizia Curții din 11 decembrie 1990 în cazul C-47/88 Comisia Comunităților Europene versus Regatul Danemarcei, 1990, I p. -04509, punctul 10 ".

3.2 Comunicatul din 25.06.2009:

În urma modificărilor aduse la Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, inclusiv prin introducerea scutirii de la plata taxei de poluare a unor categorii de autovehicule noi, Comisia europeană a emis un nou comunicat, înregistrată sub nr. IP/09/1012, la, 25 iunie 2009, prin care Comisia Europeană a solicitat României să își modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme.

Conform acestui comunicat, "Comisia Europeană a solicitat României informaii în legătură cu legislaia acesteia privind aplicarea unei taxe pe poluare pentru autoturisme. Comisia consideră că prevederile legislaiei româneti, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crete pentru anumite ma ini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută la articolul 226 din Tratatul CE. Dacă nu primește un răspuns satisfăcător în termen de două luni, Comisia poate trece la a doua etapă a procedurii (emiterea unui aviz motivat) și, în final, poate prezenta cazul în fața Curții de Justiție.

Conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria EURO 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata taxei pe poluare înRomânia dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din Uniunea Europeană în perioada 15 decembrie 2008 - 15 decembrie 2009. Aceeași legislație prevede totodată dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.

Comisia a primit un număr foarte mare de plângeri în urma acestor modificări din legislația românească. Prin prezentul comunicat de presă, Comisia dorește să informeze publicul în legătură cu rezultatul investigațiilor pe care le-a efectuat în privința legislației românești.

Comisia sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, Comisia trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar. Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia Comisiei, criteriul "primei înmatriculări" nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor În anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.

Într-adevăr, în urma aplicării cerinței de" primă înmatriculare ", toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească, care intră direct pe mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe. Pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

Dosarul este înregistrat la Comisie cu numărul de referință 2009/2002".

Curtea observă că acest comunicat al Comisiei are drept efect punerea în întârziere prin intermediul căreia Comisia a declanșat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în ceea ce privește compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene .

Scrisoarea de punere în întârziere declanșează prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, autoritățile romane având la dispoziție un termen de 2 luni de la primirea respectivei scrisori pentru a comunica poziția lor. În cazul in care Comisia va considera că poziția transmisă nu prezintă suficiente argumente în sensul asigurării respectării dreptului comunitar, ar putea decide sa transmită României un aviz motivat, declanșând astfel cea de-a doua și ultima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. În funcție de răspunsul primit din partea statului în cauză, Comisia poate decide sesizarea Curții de Justiție.

Astfel, la data de 26.06.2009, autorităților române le-a fost comunicată scrisoarea de punere în întârziere prin intermediul căreia Comisia Europeană a declanșat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.

Este important de menționat că și anterior, în anul 2007, Comisia a declanșat o procedură similară determinată la acel moment de prevederile Codului fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare. Astfel, Comisia Europeană a adresat în luna martie 2007 o scrisoare de punere în întârziere Statului român în cuprinsul căreia se aprecia că taxa de primă înmatriculare contravenea Tratatului de aderare și jurisprudenței Curții Europene.

Examinând poziția Comisiei Europene, Guvernul a inițiat modificări legislative menite să modifice natura juridică a taxei auto, astfel că aceasta a primit o nouă denumire - taxă de poluare - și o nouă calificare juridică - taxă de mediu, prin adoptarea nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.

Adoptarea de către Guvern a acestei ordonanțe a determinat retragerea de către Comisia Europeană a propunerii de decizie pentru sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Dar Ordonanța de Urgență nr. nr. 50/2008 a suferit modificări succesive prin nr.OUG 208/2008 (ulterior abrogată) prin OUG nr. 218/2008, care a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008, și, ulterior, prin nr.OUG 7/2009.

4. Obligativitatea respectării dreptului comunitar și prioritatea acestuia față de reglementările interne:

În această privință, Curtea amintește că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform cărora:

(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).

Curtea precizează, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform căroraStatul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.

În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".

5 Competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar și de a da eficiență acestora:

Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/, nr. C 106/77, s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional."

Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.

6 Analiza situației din speță:

Curtea reține că în prezenta cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A la restituirea taxei de poluare plătite de reclamant pentru înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism marca Ford, model Mondeo, fabricat în anul 1996.

Curtea subliniază, cu titlu preliminar, că reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări, în special cu privire la cuantumul taxei, modificări indicate succint la punctul 1.6.6. din prezenta motivare. Curtea amintește că, potrivit acestor modificări:

- începând cu data de 19.02.2009 se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

În acest context, Curtea observă că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile nr.OUG 50/2008, în varianta anterioară datei de 19.02.2009, respectiv reglementarea în varianta inițială a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008.

De aceea, Curtea subliniază, în acest context, că urmează a analiza, în funcție de dispozițiile dreptului comunitar citate anterior, eventuala compatibilitate cu aceste dispoziții a taxei de poluare aplicabilă în perioada anterioară datei de 19.02.2009, astfel încât nu sunt pertinente - pentru această analiză - mențiunile din comunicatul Comisiei europene din 25.06.2009, comunicat care vizează reglementarea ulterioară datei de 15.12.2008, când au intrat în vigoare scutirile de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria Euro 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

Curtea observă în primul rând că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, pe considerentul că taxa de poluare în litigiu a fost calculată și încasată de această pârâtă, ca structură teritorială a Ministerului Finanțelor Publice.

6.1 În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, Curtea reține că în prezenta speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de a i se restitui taxa de primă înmatriculare încasată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a cărei restituire a fost refuzată tot de această autoritate fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.

În vederea stabilirii calității procesuale pasive în cazul litigiilor privind cererile de restituire a taxei de poluare trebuie avut în vedere cadrul legal specific acestor litigii, respectiv dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.

Din aceste dispozițiile legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală.

Curtea constată că și în prezenta cauză taxa de poluare a fost plătită de reclamant la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și că tot această autoritate administrativă a refuzat restituirea acestei taxe, la cererea reclamantului.

Curtea admite că din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă în mod indiscutabil că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației Fondului pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.

Din această reglementare nu se poate reține însă că autoritățile fiscale care calculează și impun plata taxei de poluare - respectiv autoritățile fiscale - nu au calitate procesuală pasivă.

În acest sens, Curtea amintește că taxa de poluare din prezenta cauză a fost stabilită de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, care a și refuzat restituirea taxei de poluare solicitate de reclamant.

În consecință, atât din dispozițiile art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 cât și din situația de fapt din speță rezultă că organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, au emis acte administrative - respectiv au avut manifestări de voință emise în regim de putere publică - prin care au încasat taxa în litigiu și au refuzat restituirea sa.

Curtea remarcă existența unei strânse legături între emiterea acestor acte administrative și cererea de restituirea formulată de reclamant. O restituire a taxei nu poate fi posibilă în absența constatării nelegalității actelor de încasare a acesteia.

Din acest punct de vedere, o simplă cerere de restituire este inadmisibilă în condițiile în care nu sunt desființate actele administrative în baza cărora a fost încasată, ținând seama și de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut laart. 2alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă,pentru a solicita anulareaîn tot sau în parte aactului,repararea pagubeicauzateși, eventual, reparațiipentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, persoana vătămată prin impunerea pretins nelegală a taxei de poluare are posibilitatea de a solicita instanței de contencios administrativ"anularea.actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații". Curtea reține, în acest sens, că acest text legal impune anularea actului de impunere, ca o condiție preliminară reparării pagubei, respectiv restituirii sumelor sumei încasate nelegal de organele fiscale.

În speță, Curtea constată din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că reclamantul a solicitat numai restituirea taxei de poluare, respectiv anularea refuzului de restituire, iar nu și anularea actelor administrative fiscale în baza cărora această taxă a fost impusă.

În acest context, Curtea reține că - în condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea unei taxe încasate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și a cărei restituire a fost refuzată expres tot de această autoritate administrativă - instanțele nu pot ignora raportul juridic născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A prin încasarea și refuzul de restituire a taxei respective. Faptul că suma respectivă a fost ulterior virată în contul Administrației Fondului pentru Mediu impune, bineînțeles ca solicitarea de restituire să fie făcută și în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, însă existența calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu nu implică lipsa calității procesuale pasive a autorității administrative care a încasat și a refuzat restituirea taxei contestate de reclamant.

În consecință, Curtea apreciază că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care reține legalitatea respingerii acestei excepții de către instanța de fond.

Curtea subliniază, totodată, că reclamantului nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Administrația Fondului pentru Mediu, reclamantul având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa de poluare și i-a refuzat restituirea acesteia.

Însă în măsura în care se solicită restituirea acestei taxe, Curtea consideră necesară derularea litigiului și în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, indiferent dacă introducerea în cauză a acesteia se face la cererea reclamantului sau printr-o cerere de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Pe de altă parte, Curtea consideră că, în condițiile în care taxa de poluare a fost stabilită și refuzată la restituire prin acte administrative, o cerere de restituire a acestei taxe este admisibilă numai în măsura în care se solicită și desființarea actelor administrativ fiscale în baza cărora s-a impus această taxă, inclusiv a decizie de respingere a cererii de restituire, în măsura în care s-a emis o astfel de decizie.

6.2 Cu privire la fondul litigiului, Curtea remarcă, în primul rând, că reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană ca temei al cererii domniei sale.

6.2.1. art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană:

Curtea constată că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe internă a Statului Român.

Se impune, așadar, constatarea că art. 90 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al"altor state membre" ale Uniunii Europene.

Curtea subliniază că principiul libertății de circulație se aplică atât produselor care provin din statele membre cât și produselor care sunt localizate în cadrul Comunității și care au fost importate în mod legal dintr-un stat din afara Comunității. În momentul importului inițial, aceste produse sunt supuse taxelor vamale conform politicii tarifare comune și formalităților administrative, statistice și de igienă corespunzătoare legislației UE. În urma acestor proceduri produsele primesc "dreptul la liberă circulație" în cadrul Uniunii Europene.

În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității. măsurilor naționale restrictive de natură fiscală reprezintă corolarul stabilirii unei Uniuni Vamale ce cuprinde interzicerea taxelor de import și export și orice măsuri cu efect echivalent ce afectează comerțul între statele membre, precum și stabilirea unui tarif vamal comun față de state terțe (țările aflate în afara acestei zone).

Curtea apreciază, în acest context, că se poate reține o eventuală aplicabilitate a dispoziției art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.

Curtea constată, în acest context, că reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

6.2.2. Caracterul posibil discriminatoriu al taxei de poluare:

6.2.2.1 Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice instituirea unei taxe plătite la înmatricularea autoturismelor și nici nu limitează cuantumul acesteia:

În al doilea rând, Curtea subliniază că, în conformitate cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, acest text interzice o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Curtea reamintește că, potrivit art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".

Așadar, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie, și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.

În acest sens, Curtea face trimitere la paragraful 47 din Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi:

47 "Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce".

În mod similar a decis Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în paragraful 27 din hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w, citată anterior.

De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a conchis, în paragrafele 30-32 din Hotărârea din 17 iulie 2008 în cauza C‑426/07, în procedura împotriva w, că:

"30 Or, trebuie să se amintească faptul că s-a statuat de către C că articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea, citată anterior, punctul 27 și jurisprudența citată).

31 În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/, C-74/06,. I p. ‑7585, punctul 24 și jurisprudența citată).

Concluzia ce se desprinde din cele expuse mai sus este aceea că art. 90 nu interzice instituirea unei taxe plătite la prima înmatriculare a autovehiculelor.

O altă concluzie ce se poate desprinde este aceea că - în măsura în care taxa respectivă nu este discriminatorie - art. 90 nu limitează în nici un fel cuantumul acestei taxe.

Sub acest aspect, Curtea consideră extrem de relevant comunicatul Comisiei europene din 9.12.2008, menționat anterior, conform căruia:"la nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar,statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul ne-discriminării.

România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia(de exemplu, în Danemarca, o taxă similară se ridică la 180% din valoarea automobilului). Cu alte cuvinte, nu există o regulă comunitară care să constrângă România să elimine taxa de înmatriculare pentru mașinile noi sau vechi. De asemenea, nu există un regulament comunitar care să reglementeze nivelul acestei taxe".

6.2.2.2 Lipsa de relevanță a cuantumului taxelor interne aplicate la înmatricularea autovehiculelor anterior intrării în vigoare a taxei de poluare

În vederea stabilirii eventualului caracter discriminatoriu al taxei de poluare instituie prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, se impune în prealabil stabilirea termenilor de comparație în funcție de care se stabilește această discriminare.

În acest sens, Curtea face trimitere din nou la hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi, paragrafele 48-49:

48. "În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate,este necesar să fie comparate efectele taxeide înmatricularepentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membrudecâtUngaria cu efectele valorii reziduale a taxeide înmatricularecare afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop,le-a fost deja aplicată această taxă.

49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legiiprivind taxele de înmatricularenu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".

Aceeași concluzie este expusă și paragraful 32 din hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w, citată anterior:

32 "În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât Republica,trebuie comparate efectele accizelorinstituite asupra acestei ultime categoriicu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare".

În consecință, ceea ce trebuie să se compare, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, este nivelul taxei de poluare aplicate autovehiculelor de ocazie (second-hand)"importate dintr-un alt stat membru decât"România cu valoarea reziduală a taxei de poluare aplicată autovehiculelor de ocazie"care se află deja pe națională".

Curtea subliniază, în acest context, că - după cum s-a arătat în hotărârea Curții de Justiție din 5 decembrie 2006, dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi, în paragraful 49 - că nu este relevantă o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în România înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor privind taxa de poluare, întrucât "scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".

Prin urmare, pentru stabilirea caracterului posibil discriminatoriu al taxei de poluare nu este relevantă compararea efectelor taxei de poluare cu taxarea la care erau supuse autoturismele înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, prin care a fost instituită taxa de poluare.

6.2.2.3 Criteriile pentru stabilirea posibilului caracter discriminatoriu al taxei de poluare:

Conform celor arătate anterior, Curtea de Justiție a Comunităților Europene impune, în respectarea art. 90, ca în stabilirea cuantumului taxei să se țină seama de deprecierea reală a autovehiculului taxat, respectiv de vechimea acestuia.

În acest sens, Comisia Europeană a arătat, referindu-se la jurisprudența anterioară a Curții de Justiție a Comunităților Europene în comunicatul din 28.11.2007 (prin care critica legislația română privind taxa de primă înmatriculare, abrogată de la 1.07.2008), că:

"De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95)."

exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autovehicul de X ani importat într-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani în respectivul stat membru".

Criticând legislația privind taxa de primă înmatriculare, Comisia Europeană a arătat în același comunicat, că "în conformitate cu legislația română, taxa aplicată autovehiculelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din România este percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contravin dispozițiilor articolului 90 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană de Justiție".

Din aceste susțineri, Curtea reține - în primul rând - că stabilirea taxei de poluare trebuie făcută în sensul reducerii cuantumului acestei taxe pe măsura creșterii vechimii autovehiculului respectiv. Astfel, taxa impusă pentru un autovehicul cu o vechime de 1 an trebuie să fie mai mare decât taxa impusă unui autovehicul cu aceleași caracteristice tehnice, dar care are o vechime de 2 ani.

De aici se desprinde concluzia că o taxă care crește pe măsură ce autovehiculul are o vechime mai mare este incompatibilă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

În al doilea rând, Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Comisia fac referire la valoarea reziduală a taxei impuse la înmatricularea anterioară a autovehiculelor plasate deja pe statului membru în cauză.

În același sens, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a reținut în paragraful 41 din hotărârea dată în cauza C‑313/05, că:

41 Din considerentele precedente rezultă că la a doua și la a treia întrebare trebuie să se răspundă căarticolul 90primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul căse opune unei accize în măsura în care valoarea accizei aplicate vehiculelor de ocaziemai vechi de doi aniachiziționate în alt stat membrudecât cel care a instituit accizadepășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anteriorîn statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din decretul din 2004, produce un astfel de efect".

Raportând situația din speță la exemplul folosit de Comisie, s-ar reține că taxa de poluare impusă unui autoturism Ford cu o vechime de 2 ani nu trebuie să depășească valoarea reziduală a taxei de poluare care s-ar fi plătit pentru același autoturism Ford - având aceleași caracteristici tehnice - și care a fost înmatriculat la vechimea de un an sau în stare nouă.

În raport cu aceste considerații, stabilirea posibilului caracter discriminatoriu al taxei de poluare impune în prealabil:

a) stabilirea valorii de circulație a autoturismului în litigiu la momentul înmatriculării în România;

b) stabilirea valorii de circulație pe care ar avea-o autoturismul în litigiu în stare nouă;

c) stabilirea proporției între cele două valori de circulație, pentru a identifica gradul de depreciere a valorii de circulație a autoturismului în cauză;

d) stabilirea cuantumului taxei de poluare impusă autoturismului în litigiu la momentul înmatriculării în România;

e) stabilirea cuantumului taxei de poluare care ar fi fost impusă aceluiași autoturism dacă ar fi fost înmatriculat în stare nouă;

f) stabilirea proporției între cele două taxe de poluare, pentru a identifica gradul de depreciere/reducere a taxei față de taxa care ar fi datorată pentru autoturismul înmatriculat în stare nouă;

g) compararea procentului de depreciere a valorii de circulație a autoturismului (obținut la punctul c) cu procentul în care s-a depreciat/redus taxa de poluare (menționat la punctul f).

Așadar, în măsura în care s-ar constata că pentru un autoturism a cărui valoare de circulație s-a depreciat cu 30% față de valoarea de circulație pe care o avea în stare nouă, taxa de poluare impusă acestui autovehicul trebuie să sufere o depreciere de cel puțin 30% față de taxa de poluare care ar fi fost impusă aceluiași autoturism dacă ar fost înmatriculat în stare nouă.

În privința competenței stabilirii acestor valori, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat, în paragraful 41 din hotărârea dată în cauza C-313/05, că este de competența instanței naționale învestite cu soluționarea cauzei să stabilească acești parametri.

În acest context, Curtea subliniază că există posibilitatea probării faptului că deprecierea autovehiculului rulat este mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 la Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, conform art. 5 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, care prevede că " suma reprezentând taxa ce urmează a fi plătită, calculată potrivit prevederilor art. 6 din ordonanță, poate fi ajustată și atunci când persoana care solicită înmatricularea unui autovehicul rulat face dovada, pe baza expertizei tehnice efectuate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", că deprecierea autovehiculului rulat este mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 la ordonanță".

În consecință, Curtea constată că se impune - în vederea stabilirii posibilului caracter discriminatoriu al taxei în litigiu, stabilirea valorii de circulație a autoturismului în litigiu la data înmatriculării acestuia în România (când s-a plătit taxa de poluare contestată), precum și valoarea de circulație a aceluiași autoturism în stare nouă.

De asemenea, se impune determinarea cuantumului taxei de poluare care ar fi fost plătită în cazul în care același autoturism ar fi fost înmatriculat în stare nouă.

În acest sens, este necesară efectuarea unei expertize tehnice auto în cauză, în vederea determinării celor două valori de circulație ale autoturismului, precum și a procentului de depreciere a valorii de circulație de la data fabricației comparativ cu aceea de la data la care s-a solicitat înmatricularea în România.

În absența stabilirii acestor valori, Curtea consideră că nu se poate reține încălcarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în cauză și nici caracterul discriminatoriu al taxei de poluare contestate de reclamant.

În măsura în care reclamantul nu dorește să se administreze proba expertizei și refuză plata contravalorii acesteia, instanța de fond se va pronunța pe baza celorlalte înscrisuri depuse la dosar, dacă acestea permit stabilirea valorilor de circulație și a celor două niveluri ale taxei.

În măsura în care nu este posibilă stabilirea acestor valori, Curtea conchide că nu este posibilă nici reținerea caracterului caracterul discriminatoriu al taxei de poluare contestate de reclamant.

7.Soluția Curții de Apel Timișoara:

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304¹Cod de Procedură Civilă, hotărârea recurată fiind dată fără examinarea fondului litigiului, respectiv fără analizarea eventualei discriminări fiscale în raport cu valoarea reziduală a taxei de poluare încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România.

Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. nr.1003/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

8. Obligațiile instanței de rejudecare:

Tribunalul Arad va verifica dacă organele fiscale, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, au emis acte administrative - respectiv au avut manifestări de voință emise în regim de putere publică - prin care au stabilit și încasat taxa în litigiu și, respectiv, prin care au refuzat restituirea sa, punând în vedere părților să depună la dosar copiile acestor înscrisuri, dacă există, și să indice data comunicării lor către reclamant.

Tribunalul Arad va pune în discuția părților efectuarea unei expertize tehnice auto în cauză, în vederea determinării celor două valori de circulație ale autoturismului, precum și a procentului de depreciere a valorii de circulație de la data fabricației comparativ cu aceea de la data la care s-a solicitat înmatricularea în România. menționate la punctul 6.2.2.3 din prezenta motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1003/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza la Tribunalul Arad pentru rejudecarea cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.:/02.03.2010

Tehnored./M/ 2 ex./03.03.2010

Inst.fond.: jud.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu

#Judecator Razvan Patru

Contestație act administrativ fiscal. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Timisoara