Contestație act administrativ fiscal. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act administrativ fiscal -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Tofan Aurica
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Comunei - comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1178 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanta intimată - COM SRL, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că intimata a depus întâmpinare în dublu exemplar și că reprezentantul acesteia a depus delegație.
Nefiind alte cereri, constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul părții prezente.
Avocat pentru reclamanta intimată a solicitat în principal respingerea recursului, iar în subsidiar a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în parte a acțiunii, respectiv menținerea sentinței numai cu privire la exonerarea societății intimate de la plata sumei reprezentând penalități de întârziere, conform motivelor din întâmpinare. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală sub nr. 3792/40 din 29,08.2008, reclamanta - COM SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei - prin primar, anularea Deciziei nr. 729/R/28.07.2008 și a Deciziei de imputare nr. 1552/17.03.2008 emise de pârâtă.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că prin decizia de imputare nr. 1552 din 17 martie 2008 a fost obligată la plata unor majorări de întârziere pentru anii 2005, 2006 și 2007, generate de o pretinsă neplată la termenul legal a impozitului pe clădiri.
Deși a formulat contestație administrativă împotriva acestei decizii de impunere, aceasta a fost respinsă prin decizia nr. 729/R/28.07.2008, decizie care este un act administrativ fiscal conform art. 41 din Codul d e procedură fiscală.
Arată reclamanta că decizia nr. 729/R/28.07.2008 dată în soluționarea căii administrative de atac este nelegală, întrucât aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 211 al. 2 și 3 Cod procedură fiscală, respectiv motivele de fapt și de drept care au determinat respingerea contestației, iar Decizia nr. 1552/17.03.2008 nu cuprinde titlul executoriu în temeiul căruia reclamanta datorează creanța principală și pe cale de consecință, consideră că nu datorează nici majorările de întârziere, decizia de impunere fiind neîntemeiată.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât reclamanta datorează sumele consemnate în Decizia de impunere nr. 1552/17.03.2008, precizând că, urmare a unui control al Camerei de Conturi B efectuat în perioada 13.08.14.09.2007 s-a constatat că pentru anii 2005-2006 nu s-a stabilit corect impozitul datorat de reclamantă pentru clădiri, în loc de 8% aplicându-se un procent de 1%.
Arată pârâta că decizia de impunere nr. 1552/17.03.2008 nu are anexat titlul executoriu deoarece aceasta are caracterul unei înștiințări de plată, iar cuantumul obligațiilor fiscale s-a stabilit în temeiul art. 90(1) Cod procedură fiscală.
Prin sentința nr. 1178 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, a admis acțiunea dispunând anularea Deciziei nr. 729/R din 28.07.2008 și Deciziei de impunere nr. 1552 din 17.03.2008, emise de către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență, că Decizia nr. 729/R din 28.07.2008 este nelegală întrucât nu cuprinde mențiunile obligatorii privind motivele de fapt și de drept care au determinat soluția de respingere a contestației, mențiuni prevăzute de art. 211 al. 2 și 3 Cod procedură fiscală.
Referitor la Decizia de impunere nr. 1552 din 17.03.2008, instanța de fond a reținut că este netemeinică, neavând anexat titlul executoriu în temeiul căruia reclamanta datorează creanța principală, majorările de întârziere fiind calculate din anul 2005.
Ca urmare, reține instanța de fond, cum Primăria a calculat eronat impozitul pe clădiri, în procent de 1% în loc de 8%, procedând la recalcularea acestuia, în mod nelegal a calculat penalități de întârziere începând cu anul 2005, pentru un act administrativ emis în anul 2008, încălcând astfel dispozițiile art. 45 Cod procedură fiscală și Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 4/2004 aprobată prin nr. 1561/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reclamanta are calitatea de debitor și în consecință datorează sumele consemnate în decizia de impunere nr. 1552 din 17.03.2008, obligația de plată născându-se în momentul în care s-a constituit baza de impunere care a generat-o, decizia de impunere fiind o înștiințare de plată, conform art. 86 al.1 Cod procedură fiscală.
Mai arată recurenta că are dreptul de a proceda la acțiuni de executare silită pentru a încasa creanțele specificate, procedură începută prin comunicarea înștiințării de plată și a deciziei de impunere, prescripția extinctivă împlinindu-se după trecerea termenului de 5 ani.
Examinând recursul pârâtei, întemeiat pe art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 1552/2008 Primăria a dispus în sarcina reclamantei plata unei sume reprezentând diferență de impozit pe clădiri datorat pentru anii 2005-2007. Decizia Primăriei a fost luată în urma unui control efectuat de Camera de Conturi B care a constatat că Primăria a calculat și impus eronat reclamanta în ceea ce privește impozitul pe clădiri. Eroarea ar constat în faptul că Primăria a calculat impozitul pe clădiri în procent de 1% în loc de 8% din valoarea clădirii. Urmare a acestei constatări și pentru corectarea situației Primăria a emis decizia nr. 1552 prin care, pe lângă impunerea diferenței pe impozit pe clădiri, s-a impus și plata unor penalități de întârziere pentru perioada 2005-2007 respectiv de 3.983,62 RON pentru anul 2005, de 2.271 RON pentru anul 2006 și 1.001,55 pentru anul 2007 generate de o pretinsă neplată la termenul legal a impozitului pe clădiri în fiecare din acești trei ani. De remarcat este faptul că reclamanta a achitat la termenele legale impozitul pe clădiri anual astfel cum i-a transmis/stabilit inițial de Primăria.
Ori potrivit art. 45 Cod procedură fiscală, "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului".
Totodată Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 4/2004 aprobată prin nr. 1561/2004 prevede că "organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului, prin actul administrativ, dacă acesta nu a fost comunicat contribuabilului potrivit legii".
De asemenea, art. 119 al. 1 Cod procedură fiscală, astfel cum a fost modificat prevede că "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere" iar art. 120 al. 2 stipulează: "Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv".
Așadar, cum intimata a achitat pentru perioada 2005-2006, impozitul pe clădiri astfel cum i-a fost calculat de către recurentă, recalcularea acestuia în procentul corect prin decizia de impunere nr. 1552 din 17 martie 2008 nu poate fi de natură a genera plata majorărilor de întârziere retroactiv pentru perioada 2005- și până la data emiterii deciziei de impunere, întrucât în această perioadă obligația de plată a diferenței de impozit era inexistentă, așa încât nu se poate reține culpa intimatei privind nerespectarea vreunui termen scadent.
În mod temeinic instanța de fond a reținut că responsabilitatea calculului corect al impozitului pe clădiri a revenit recurentei, diferența de impozit pe clădiri astfel cum a fost recalculată, în procent legal de 8%, în loc de 1% fiind datorată de către intimată, majorările de întârziere putând fi calculate conform taxelor legale sus menționate, doar începând cu data comunicării deciziei de impunere rectificatoare ( și nicidecum retroactiv).
Față de argumentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare, acțiunea urmează a fi admisă în parte, în sensul anulării Deciziei nr. 729 din 28.07.2008 și anulării parțiale a Deciziei de impunere nr. 1552 din 17.03.2008 emise de pârâtă, exonerând reclamanta de plata penalităților (majorărilor) de întârziere pentru perioada 2005-2007.
Totodată urmează a fi menținută obligația de plată a reclamantei a diferenței de impozit pe clădiri pentru perioada 2005-2007.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Comunei - comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1178 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică sentința și în rejudecare, admite în parte acțiunea, în sensul că anulează decizia nr. 729 din 28.07.2008 și anulează în parte decizia de impunere nr. 1552 din 17.03.2008 emise de pârâtă, în sensul că exonerează reclamanta de plata penalităților de întârziere pentru perioada 2005-2007.
Menține obligația de plată a reclamantei față de pârâtă a diferenței de impozit pe clădiri pentru perioada 2005-2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/17.02.2009
jud. fond.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Nastasi Dorina, Tofan Aurica
