Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1604/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1604
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - 2001 SRL, cu sediul în orașul P județul B, împotriva sentinței nr. 869 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B,cu sediul în B,- județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - 2001 SRL Baf ormulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, contestație împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 29 august 2007, numai în ceea ce privește Cap. III,pct.15 lit. a, referitor la taxa pe valoarea adăugată colectată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, în mod eronat organele de control ale DGFP B au apreciat că,urmare a vânzării Stației de epurare către Primăria orașului P,TVA-ul aferent,în sumă de 41 800 lei, trebuia să fie colectată de la această instituție bugetară.
TVA-ul contestat,în sumă de 41 800 lei, se referă la vânzarea ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3057 din 18 decembrie 2006, încheiat între - 2001 SRL și Consiliul Local P, încheindu-se în acest sens factura fiscală nr.-/2006.
Urmare a încheierii tranzacției, Consiliul Local Par efuzat achitarea TVA-ului aferent vânzării. Stația de epurare se află în proprietatea - Serv P SRL, al cărui asociat unic este Consiliul local P și are în
obiectul de activitate epurarea apelor menajere din localitate. Această societate este
plătitoare de TVA și a achitat o parte din imobilul ce a făcut obiectul tranzacției.
Reclamanta a apreciat că în cauză este vorba de taxare inversă, în condițiile art. 160 indice 1 din Codul fiscal și că această operațiune își produce efectele de la momentul încheierii tranzacției, deci de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, Raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 29 august 2007,Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3057 din 18 decembrie 2006,facturile fiscale nr.- din 18 decembrie 2006 și nr.- din 18 decembrie 2006,Ordinul de plată nr.1410 din 18 decembrie 2006,extrasul de cont din 18 decembrie 2006, ordinul de plată din 19 decembrie 2006, ordinul de plată nr.302 din 5 martie 2007,Hotărârea Consiliului local P nr.91 din 27 noiembrie 2003 și Adresa furnizare informații nr.803 din 13 februarie 2008.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea în tot a măsurilor dispuse în raportul de inspecție fiscală contestat susținând că TVA-ul contestat, în sumă de 41 800 lei, se referă la vânzarea-cumpărarea ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3057 din 18 decembrie 2006,încheiat între - 2001 SRL și Consiliul local P, încheindu-se în acest sens factura fiscală nr.-/2006. Având la dispoziție această factură, corect organele de control au apreciat că tranzacția nu se încadrează în măsurile simplificate de TVA,deoarece Primăria orașului P nu este înscrisă ca plătitoare de TVA și deci reclamanta trebuia să colecteze suma menționată.
La solicitarea expresă a reclamantei în cauză s-a dispus și s-a efectuat o expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea condițiilor în care s-a încheiat tranzacția între reclamantă și Consiliul local P și,în raport de modul în care s-a efectuat plata între părți, dacă TVA era sau nu datorată de reclamantă sau de către - Serv P SRL.Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul contabil.
Prin sentința nr. 869 din 19 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins contestația formulată de reclamanta - 2001 SRL, împotriva măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 29 august 2007, de pârâta Direcția Ggenerală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință instanța fondului a reținut că în cuprinsul contractului încheiat între - și Consiliul Local Patârlagele,s-a precizat că,la data semnării acestuia, societatea vânzătoare a primit de la Primăria orașului P suma de 120 000 RON, cu Ordinul de plată nr.1410/2006, conform facturii fiscale nr. - / 2006, emisă de - 2001 SRL,urmând ca diferența să o primească de la cumpărător în anumite condiții. De asemenea, părțile au stabilit că plata efectivă a prețului se va face de către Consiliul Local P în contul -Z -XXX-.
Pentru soluționarea decontului cu sumă negativă de TVA aferent lunii iunie 2007, depus la organul fiscal teritorial la nr.66728 din 22 iulie 2007, - 2001 SRL a fost supusă, în perioada 24 august 2007 - 29 august 2007, unei inspecții fiscale,
care a cuprins perioada octombrie 2006-iunie 2007, pentru TVA și octombrie 2005-iunie 2007, pentru celelalte impozite și taxe.
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală, încheiat la data de 29 august 2007 (fila 3 din dosar),la pct.15 lit. a) - referitor la taxa pe valoarea adăugată colectată s-a reținut că societatea supusă controlului a livrat Primăriei orașului P, cu factura fiscală seria - nr.- din 18 decembrie 2006, o stație de epurare,în valoare totală de 261 820 RON, din care TVA = 41 800 RON, taxare inversă.
Organele de control fiscal au apreciat însă că tranzacția încheiată nu se încadrează în măsurile simplificate de TVA,deoarece Primăria orașului P nu este înscrisă ca și plătitoare de TVA și,prin urmare,societatea vânzătoare trebuia să colecteze suma menționată,motiv pentru care a dispus colectarea acesteia.
Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat contestație susținând că în cauză se aplică măsurile simplificate de TVA, deoarece Stația de epurare se află în proprietatea - Serv P SRL, al cărui asociat unic este Consiliul local P,societate care are în obiectul său de activitate epurarea apelor menajere din localitate. Această societate este plătitoare de TVA și chiar a achitat o parte din contravaloarea imobilului ce a făcut obiectul tranzacției.
Reclamanta a susținut că nu avea obligația colectării TVA deoarece în cauză erau incidente dispozițiile art.160 indice 1 din Codul fiscal privind măsurile de simplificare. În conformitate cu dispozițiile art.160 indice 1 alin.(2) lit. b) și c) din Codul fiscal, în forma avută la data emiterii facturii, măsurile de simplificare prevăzute de acest articol se aplică în cazul livrării de terenuri de orice fel, livrări de clădiri de orice fel sau părți de clădire.
Instanța de fond a reținut însă că vânzarea-cumpărarea Stației de epurare s-a realizat între - 2001 SRL, în calitate de vânzător și Consiliul local P, în calitate de cumpărător, iar din cuprinsul Ordinului de plată nr.1410 din 18 decembrie 2006 (fila 24 din dosar) rezultă că suma de 120 000 RON a fost virată din contul Primăriei orașului P în contul vânzătorului,- Serv P SRL nefiind implicată în tranzacție.
Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare prin taxarea inversă a TVA,prevăzute de art.160 indice 1 alin.(1) teza a II-a din Codul fiscal,în vigoare până la data de 1 ianuarie 2007 este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul, să fie înregistrați ca plătitori de TVA. Ori, în cauză, Consiliul local P nu este plătitor de TVA,astfel că reclamanta avea obligația să calculeze TVA și să o colecteze de la cumpărător.
Dar, chiar dacă vânzarea-cumpărarea Stației de epurare s-ar fi realizat între cele două societăți comerciale, respectiv între - 2001 SRL,în calitate de vânzător și - Serv P SRL,în calitate de cumpărător, așa cum a pretins reclamanta, taxarea inversă tot nu s-ar fi putut realiza.
Noțiunea de "clădire",în sens fiscal,este definită de dispozițiile art.249 alin.(5) din Codul fiscal,clădire fiind considerată orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia,indiferent de denumirea ori de folosința sa și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni,de animale,de obiecte, de produse,de materiale, de instalații și altele asemenea.
Factura fiscală nr.- din 18 decembrie 2006 are ca obiect construcții
și instalații având destinația de stație de epurare a apei, dar, aceste instalații nu pot fi considerate clădiri,în sensul art.249 alin.(5) din Codul fiscal.
Instanța a reținut că, în aceste condiții, împrejurarea că prin Hotărârea Consiliului local P nr.69 din 28 decembrie 2005 s-a dispus alocarea sumei de 220 000 RON necesară cumpărării stației de epurare și transferul acestei sume din bugetul local al orașului P la - Serv P SRL,pentru achiziționarea acestei stații, este lipsită de relevanță.
Reținând că reclamanta - 2001 SRL nu se încadra în situația care i-ar fi permis să beneficieze de scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru vânzarea Stației de epurare către Consiliul local P, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In susținerea recursului, reclamanta arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece, potrivit art.160 Cod Fiscal, față de care niciuna din părțile implicate în tranzacțtie nu datora bugetului de stat suma de 41.600 lei reprezentâand TVA.
Aceasta întrucât chiar dacă pe factura - apare ca fiind cumpăratoare Primăria orașului P, tanzacția s-a încheiat cu - Serv SRL care, în fapt, a și achiziționat bunul respectiv, societate comercială plătitoare de TVA, în raport cu care se putea practica taxarea inversă.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, susține recurenta, și prin faptul că s-a reținut gresit că obiectul tranzacției nu îl constituie construcții, așa cum sunt definite de art. 249 din Codul Fiscal, ci construcții și instalații care nu permit măsuri de taxare inversă.
Cele reținute de instanța de fond, susține recurenta, sunt în discordanță cu concluziile raportului de expertiză și obiectul tranzacției care este reprezentat de vânzarea unui imobil compus din clădiri și terenuri și că dreptul de proprietate urmează să fie întabulat în cartea funciară.
Ca atare, arată în continuare recurenta, obiectul vânzarii îl constituie clădiri, așa cum sunt denumite de art.249 din Fiscal, situație ce face ca art.169 din același act normativ privind procedura simplificată, respectiv taxarea inversă să poată fi aplicată, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
Mai arată recurenta că în cauză sunt incidente dispozițiile art.82 alin.10 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal care arată că în cazul livrărilor de clădiri,părți de clădire sau terenuri de orice fel în situația în care formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vanzător la cumparator sunt îndeplinite de la 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2007 inclusiv taxarea inversă se aplică,indiferent dacă factura este emisă după data de 1 ianuarie 2008 sau dacă prețul va fi plătit în rate și dupa această dată.
Rezultă,susține recurenta că societatea reclamantă la data tranzacției constând în vânzarea stației de epurare către Consiliul Local P beneficia de scutire de la plata TVA.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma motivelor invocate de recurentă având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat,urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta invocă incidența în cauză a dispozițiilor art.160 alin.1 Cod fiscal în raport cu care a procedat corect atunci când a aplicat măsura de taxare inversă cu privire le tranzacția încheiată.
Potrivit art.160 alin 1 cod fiscal,în vigoare la data încheierii tranzacției, arată că furnizorii și beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este că,atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform art. 153.
In speță, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.12.2006, reclamanta - 2001 SRL P vinde către Consiliul Local Patarlagele o stație de epurare.
Cu factura fiscală nr.-/18 decembrie 2006 o facturează la prețul de 220.000 lei, furnizor fiind societatea reclamantă, iar cumpărător Primăria orașului. Pe aceeași factură se înscrie cu privire la TVA în sumă de 41.800 lei taxare inversă.
Dar, față de dispozițiile legale sus-citate înscrise în art.160 alin.1 cod fiscal, această măsură simplificată de taxare inversă nu este posibilă deoarece, așa cum au reținut și inspectorii fiscali prin raportul întocmit, cumpărătorul Consiliul Local P nu este plătitor de TVA.
Or, măsura simplificată este posibilă numai cu condiția ca, atât furnizorul, cât și cumpăratorul să fie înregistrați ca plătitori de TVA.
Susținerile recurentei precum că tranzacția s-a încheiat cu - Serv SRL nu rezultă din actul de vânzare cumpărare, documentul care definește cine este vânzator și cine cumpărător.
Ca atare din acest punct de vedere critica recurentei este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică și anume că obiectul tranzacției îl constituie o clădire în accepțiunea art.249 din codul fiscal, deși nu are importanță în cauză din moment ce taxarea inversă nu poate fi aplicată potrivit considerentelor de mai sus, și din acest punct de vedere critica este nefondată.
Noțiunea de "clădire", în sens fiscal, este definită de dispozițiile art.249 alin.(5) din Codul fiscal,clădire fiind considerată orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia,indiferent de denumirea ori de folosința sa și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni,de animale,de obiecte, de produse, de materiale,de instalații și altele asemenea.
Dar obiectul contractului de vânzare cumpărare dintre cele două părți așa cum este el descris l-a constituit vânzarea de instalații constând într-o stație de epurare a apei care nu poate fi asimilată unei clădiri.
Nici ultimul motiv invocat de recurentă cu privire la aplicarea art 82 alin 10 din HG 1579/2007 nu este întemeiat întrucât, indiferent când a avut loc transferul titlului de proprietate de la vânzator la cumpărator, taxarea inversă era posibilă numai în condițiile art 160 alin 1 din codul fiscal condiții pe care cele două părți nu le îndeplinesc,
cumpăratorul nefiind plătitor de TVA, și ca atare nu poate fi aplicată.
In cauză reclamanta recurentă, în calitate de vânzator, avea obligația să colecteze taxa pe valoare adaugată aferentă tranzactiei, așa cum au stabilit organele de control, măsura legal reținută și de instanța de fond prin sentința pronunțată.
Față de considerentele de mai sus, Curtea, în raport cu dispozițiile art, 312 alin, 1 Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - 2001 SRL, cu sediul în orașul P județul B, împotriva sentinței nr. 869 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B,cu sediul în B,- județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored MC/AU
4 ex/ 02.12. 2009
f-Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
