Obligația de a face. Decizia 1606/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1606
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtulPrimarul comunei, cu sediul în comuna, sat nr. 753 B, județul P, împotriva sentinței nr. 545 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-, cu domiciliul ales în P,-. 2 județul P - la Cabinetul de avocatură.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și
de Contencios Administrativ II sub nr- și ulterior precizată, reclamanta - a solicitat obligarea Primarului comunei să îi elibereze o copie de pe cererea formulată de către numita, în temeiul Legii nr.18/1991, privind terenurile proprietatea defunctului, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la indeplinirea obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este unica moștenitoare a defunctei, care, la rândul ei, este unica moștenitoare a defunctului, calitate în care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru toată suprafața de teren ce a aparținut defunctului menționat.
S-a mai arătat că, prin sentința nr.3991/2007 a Judecătoriei Ploiești, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. -/2002, iar în recursul declarat de către Comisia locală de fond funciar împotriva acestei hotărâri s-a facut referire expresă la cererea de reconstituire formulată în anul 1991 de către, însă, în răspunsul pe care l-a primit ulterior de la Primăria TG., se menționează contrariul.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa
nr.658/2008, copia cărții de identitate a reclamantei, cererea adresată pârâtului, recursul formulat în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, precum și certificatele de moștenitor nr.94/2005 și nr.1254/1989.
În urma încuviințării probei cu înscrisuri și interogatoriu, reclamanta a mai depus la dosar și următoarele înscrisuri: cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.-/2002, adresa nr.210/1997, certificatul de moștenitor nr.1254/1989, testamentul autentificat sub nr.99424/1978, copie registru agricol, cererea nr.1361/1991, titlul de proprietate nr.-/2002, precum și sentința civilă nr.6246/1987 a Judecătoriei Ploiești. Totodată, s-au depus răspunsurile pârâtului la interogatoriul luat de reclamantă.
Prin sentința nr. 545 din 9 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i elibereze acesteia o copie de pe cererea formulată de numita în temeiul Legii nr.18/1991, privind terenurile proprietatea defunctului.Pârâtul a fost obligat și la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi întârziere (în cazul neîndeplinirii obligației menționată anterior), de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației. Cererea reclamantei, de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a depus la Primăria comunei cererea, înregistrată la nr.658/26.01.2008, prin care a solicitat să-i fie eliberată o copie de pe cererea formulată de către numita în temeiul Legii nr.18/1991, privind terenurile proprietatea defunctului.
Prin adresa nr.658/12.02.2008, pârâtul i-a comunicat reclamantei, în esență, că numita " nu a făcut cerere la Legea nr.18/1991, pentru terenurile avute în proprietate de defunctul ".
Referitor la acest aspect, instanța de fond a reținut că, în recursul formulat de către Comisia Locală de fond funciar a comunei în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, împotriva sentinței civile nr.3911/2007,comisia precizată învederează expres că a existat cererea de reconstituire formulată ulterior anului 1991 de către.
Totodată, la termenul de judecată din data de 9.12.2007, pârâtul, prin apărător, a învederat instanței că cererea de căre se face vorbire - în mod logic- a existat, - întrucât a produs efecte juridice, în baza ei emițându-se titlul de proprietate, însă nu poate prezenta copii de pe aceasta, întrucât nu se mai regăsește în arhivă.
Instanța a reținut că pârâtul are o atitudine oscilantă, întrucât în adresa nr.658/2008 a negat existența cererii, în timp ce, în fața instanței, a recunoscut existența acesteia ( invocând însă imposibilitatea de prezentare a ei), atitudine pe care instanța a apreciat-o ca fiind de rea-credință, șicanatorie și vătămătoare pentru reclamantă.
S-a mai reținut că, fiind un act în baza căruia s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate, cererea solicitată de reclamantă trebuia să se regăsească în arhivele Primăriei com., existând astfel obligația pârâtului de prezentare a acestei cereri. Totodată, pârâtul nu își poate invoca propria culpă în apărare, lipsa
cererii fiind practic imputabilă acestuia.
De asemena, din poziția oscilantă a pârâtului, precum și din încercarea acestuia de a transmite responsabilitatea în sarcina reclamantei - în sensul că aceasta poate să caute cererea la Comisia Județeană P de aplicare a Legii nr.18/1991 -, instanța a apreciat că, în realitate, este responsabilitatea pârâtului de a găsi cererea și de a-și completa, astfel, evidențele agricole, in eventualitatea în care cererea lipsește cu desăvârșire din acestea.
De asemenea, în temeiul dispozitiilor art.18 al.5 din Legea nr.554/2004, a obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației - considerând că pârâtul are posibilitatea, fie de a verifica în mod corespunzator evidențele sale, fie de a solicita verificarea evidențelor comisiei județene, pentru găsirea cererii solicitată de reclamantă.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata, instanța, potrivit dispozitiilor art.1169 civ. si art.274 pr.civ. a respins această solicitare, intrucat reclamanta nu a facut dovada efectuarii vreunei cheltuieli privind procesul, în acest sens nefiind depus la dosar niciun înscris ( chitanta.etc).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul comunei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,solicitând modificarea în tot a sentinței și,pe fond,respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Prin recursul declarat,pârâtul arată că greșit a fost obligat de instanța de fond să elibereze reclamantei o copie de pe cererea formulată în temeiul Legii 18/1991 de, cu privire la terenurile propietatea defunctului,sub sancțiunea aplicării unei penalități de 100 lei /zi de întârziere,atâta timp cât a arătat că nu deține în arhivă o astfel de cerere.
Mai arată recurentul că s-a reținut greșit de instanța de fond că pe parcursul soluționării cauzei, a avut o atitudine oscilantă cu privire la existența acestei cereri. Poziția sa, susține recurentul, s-a bazat pe ideea că reconstituirea dreptului de proprietate pentru nu se putea face decât la cerere.
Se menționează,în continuare, în motivele de recurs,că se fac demersuri în vederea intrării în posesie a cererii solicitată de reclamantă, în vederea comunicării acesteia.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Așa cum rezultă din petitul acțiunii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului recurent să-i elibereze o copie de pe cererea formulată de către în temeiul Legii 18/1991, privind terenurile propietatea defunctului.
Din actele depuse la dosar,respectiv adresa nr 658/12.02.2008 și copia motivelor de recurs formulate în dosarul -,rezultă,așa cum a reținut și instanța de fond,atitudinea oscilantă a pârâtului recurent în ceea ce privește existența cererii solicitată de reclamantă, s-au a faptului dacă a depus sau nu o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză.
Susținerile recurentului, că nu se putea reconstitui dreptul de proprietate în
favoarea numitei decât în baza unei cereri, nu au fost dovedite.
De aceea, pentru a se stabili dacă în arhivele Primăriei comunei
există înregistrată cererea solicitată de reclamantă, este nevoie de completarea probatoriilor în acest sens, motiv pentru care sentința recurată urmează a fi casată și trimisă cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează a completa probatoriile cu înscrisuri, respectiv de a pune în vedere recurentului pârât să depună la dosar copia registrului în care s-a consemnat cererea formulată în baza Legii 18/1991 de, probă solicitată, de altfel, de către reclamantă și respinsă de instanța de fond, așa cum rezultă din încheierea din data de 13.05.2008.
Această proba este concludentă și utilă în soluționarea cauzei,având în vedere tocmai atitudinea oscilantă la pârâtului recurent.
Totodată, instanța de fond, dacă consideră necesar, în vederea stabilirii adevărului, poate administra și alte probe utile cauzei, cum ar fi efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se verifica dacă numita a depus și este înregistrată cererea acesteia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, dacă aceasta a fost înregistrată, sub ce număr și dacă a fost înaintată la Comisia Județeană P, în vederea validării dreptului de proprietate, așa cum susține recurentul.
Față de aceste considerente, Curtea în raport cu art. 312 alin. 5 Pr.Civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
Rejudecarea cauzei se impune pentru a nu încalca dreptul părților privind accesul la cele două grade de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtulPrimarul comunei, cu sediul în comuna, sat, nr. 753 B, județul P, împotriva sentinței nr. 545 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-, cu domiciliul ales în P,-. 2 județul P - la Cabinetul de avocatură și, în consecință:
Casează sentința nr. 545 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
red AU/tehnored MC/AU - -
5 ex/03.12. 2009
f- Trib. P/
Operator date cu caracter personal/ notificare nr.3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
