Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1615/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1615
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 594 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru recurentul reclamant, lipsind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice S și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Avocat pentru recurentul reclamant depune înscrisurile solicitate la termenul anterior, respectiv factura fiscală de achiziție a autovehiculului, certificatul de înmatriculare, adresa nr.2547/15.10.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit și chitanța nr.-/03.04.2009.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Apărătorul recurentului reclamant, avocat, arată că în mod greșit instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată, încălcând prevederile art.274 Cod pr. civilă, deși chitanța pentru onorariu de avocat a fost depusă la dosar.
Susține că a depus chitanța pentru onorariu de avocat odată cu înscrisul solicitat de instanța de fond.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul obligării pârâtei S la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul declarat de S, arată că instanța de fond a constatat că în mod ilegal s-a perceput taxa de înmatriculare, prevederile nefiind OG aplicabile în cauza de față.
Depune practică judiciară și solicită respingerea recursului declarat de S ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 594 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul O l a admis acțiunea formulată de reclamantul A și a obligat pârâta S să restituie acestuia suma de 16205,96 lei, reprezentând taxă auto, cu dobânda legală, prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
A fost respinsă acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O pentru lipsa calității procesuale pasive.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, tribunalul a apreciat că obligația de plată aparține pârâtei
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către reclamantul A - și pârâta Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat de către recurentul reclamant că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu pentru avocat.
A arătat că la termenul din data de 15.10.2008, prima instanță i-a pus în vedere să depună la dosar dovada de la organele de poliție din care să rezulte că autoturismul pentru care fusese plătită taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat pe numele său, act depus de apărătorul său în aceeași zi, odată cu chitanța din care rezulta onorariul plătit.
Recurenta pârâtă a arătat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele adminJ. la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 16205,96 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- din 14.05.2007.
Se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, Curtea reține că.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursurile se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 594 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/ 07 Aprilie 2009
Jud. fond
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
