Contestație act administrativ fiscal. Sentința 162/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Sentința nr. 162/2009
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, a răspuns consilier juridic pentru pârâta - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, lipsă fiind reprezentantul reclamantei
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru pârâta - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă în cauză.
Astfel, cu privire la primul capăt al cererii, respectiv prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 3.991.705 lei și transmiterea contestației pentru capătul de cerere privind Dispoziția de măsuri către B, soluția dată este una legală.
Arată că, urmare verificărilor, pârâta nu se putea investi cu soluționarea pe fond a contestației, în acest sens reținându-se dispozițiile art. 214 din Codul d e procedură fiscală.
Referitor la Dispoziția de măsuri, arată că aceasta este de competența organului fiscal emitent al actului administrativ contestat, respectiv B, astfel că acestei instituții trebuia să i se înainteze contestația.
În concluzie, față de acestea și văzând motivele expuse pe larg prin întâmpinarea formulată în cauză, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra cauzei de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând anularea Deciziei nr. 382/20.11.2008, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la soluționarea pe fond a contestației administrative promovată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 169/15.07.2008 și a dispoziției de măsuri nr. -/14.07.2008, încheiate de către Activitatea de Inspecție Fiscală B din cadrul Administrației Finanțelor Publice
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma unui control fiscal, Administrația Finanțelor Publice Bae mis decizia de impunere nr. 169/15.07.2008 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. -/14.07.2008; că împotriva acestor acte fiscale a formulat contestație administrativă, iar prin Decizia nr. 203/17.06.2008, pârâta a dispus suspendarea soluționării pe fond a contestației, în temeiul art. 214 alin. 3 din nr.OG 92/2003, pe motiv că există o plângere penală ce privește constatările din decizia de impunere.
Reclamanta a susținut că soluția de suspendare a soluționării contestației este nelegală, întrucât nu se precizează numărul de înregistrare al plângerii penale, motivele care au stat la baza acestei plângeri și nu i s-a comunicat o copie a plângerii.
În opinia reclamantei, simpla formulare a unei plângeri penale nu îndreptățește organul fiscal să suspende pe cale administrativă soluționarea contestației, această măsură fiind de natură a-i cauza prejudicii. Se arată, în acest sens, că deși a procedat în maniera sus-arătată, pârâta a demarat proceduri de executare silită pentru debitele impuse, astfel că reclamanta este împiedicată să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a clarifica exactitatea și realitatea creanțelor fiscale.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 382/20.11.2008 și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației administrative.
În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât soluția de suspendare a contestației administrative este legală, în raport de dispozițiile art. 214 din nr.OG 92/2003.
Totodată, în ce privește contestația reclamantei ce vizează Dispoziția de măsuri nr. -/14.07.2008, pârâta a solicitat a se avea în vedere că pe acest capăt de cerere competența de soluționare aparține organului fiscal ce a emis respectiva dispoziție, astfel că și sub acest aspect acțiunea este nefondată.
Analizând cererea de față, în raport de susținerile părților, de actele de la dosar și de dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 382/20.11.2008, emisă de - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, s-a suspendat soluționarea contestației formulate de pentru suma de 3.991.705 lei, stabilită în sarcina societății prin Decizia de impunere nr. 169/15.07.2008, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea definitivă a motivului ce a determinat suspendarea, în conformitate cu art. 214 alin. (3) din nr.OG 92/2003.
Totodată, la pct. 2 din decizie se dispune transmiterea contestației ce vizează Dispoziția de măsuri nr. -/17.07.2008 către Administrația Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală, spre competentă soluționare.
Decizia de suspendare a soluționării contestației administrative a avut în vedere faptul că organul de inspecție fiscală a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău plângerea penală nr. 53918/15.07.2008, sesizând organele de urmărire penală asupra aspectelor consemnate de Decizia de impunere nr. 169/15.07.2008, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. -, pentru a stabili dacă faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Potrivit art. 214 alin. (1) lit. (a) din nr.OG 92/2003, "organul de soluționare competentpoate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
În speță, plângerea penală formulată de Administrația Finanțelor Publice B, cu nr. 53918/15.07.2008 vizează aspecte constatate prin procesul-verbal nr. -/11.07.2008, făcând referire la un prejudiciu cauzat bugetului de stat, în sumă de 3.991.705 lei, respectiv suma ce a fost stabilită în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 169/15.07.2008.
Față de conținutul acestei plângeri penale, instanța constată că soluția de suspendare a contestației administrative este legală, fiind în acord cu dispozițiile legale sus-menționate (art. 214 alin. (1) lit. (a) din nr.OG 92/2003).
Instanța constată, în acest context, că reclamanta nu a susținut că soluționarea plângerii penale nu ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să fie dată contestației administrative; ori acesta era principalul aspect ce ar fi putut determina o analiză cu privire la marja de apreciere a organului fiscal atunci când aplică dispozițiile art. 214 din nr.OG 92/2003.
Faptul că reclamantei nu i s-a comunicat plângerea penală și nu a avut cunoștință de motivarea acestei plângeri, nu pot fi reținute de instanță ca argumente în sprijinul acțiunii formulate, întrucât reclamanta avea posibilitatea să solicite copia acestei plângeri, al cărei număr de înregistrare apare menționat în decizia contestată.
De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările reclamantei, vizând faptul că este supusă, în prezent, unor proceduri de executare silită, aceste argumente putând fi valorificate în cadrul unor alte acțiuni, legate de executarea silită.
În ceea ce privește punctul 2 al deciziei contestate (prin care s-a trimis organului competent capătul de cerere privind anularea dispoziției de măsuri nr. -/14.07.2008), instanța constată că, deși reclamanta a solicitat prin acțiune anularea în tot a Deciziei nr. 382/20.11.2008, nu a formulat critici concrete pe acest aspect, soluția pârâtei fiind în acord cu dispoziția punctului 5.2. din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din nr.OG 92/2003 și ale pct. 1 din Anexa 2 la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1939/2004.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 214 alin. (1) din nr.OG 92/2003 și în aplicarea principiului conform căruia "penalul ține în loc civilul", instanța concluzionează în sensul că decizia contestată, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, este legală, astfel că acțiunea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, cu sediul în B,-,. A,. 3, județul B și cu sediul procesual ales în B,-,. 2, la Cabinet Avocat -, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 2009.
Președinte, - - |
Grefier, --- |
Red. -
Tehnored. - ex. 5
10 decembrie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor
