Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1656/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1656/2008
Ședința publica din data de 3 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 504/23.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D și cu reclamanta - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat, pentru reclamantă, cu împuternicirea avocațială aflată la dosarul cauzei la fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol la solicitarea reclamantei și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare și acordarea cheltuielilor de judecată, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 504/2007 pronunțată în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și, în consecință, s-a respins cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale atacate până la soluționarea acțiunii prin hotărâre irevocabilă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și s-a respins acțiunea față de această pârâtă pe excepția invocată.
S-a anulat decizia nr. 141/18.10.2006 și decizia de impunere nr. 725/4.08.2006, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 39049/4.08.2006 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
A fost obligată pârâta de rândul I să plătească reclamantei suma de 1190 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că înscrisurile depuse în probațiune de reclamanta fac dovada că aceasta a efectuat demersuri pentru încadrarea persoanelor cu handicap, iar împrejurarea că AJOFM C nu a formulat nici un răspuns solicitărilor ce i-au fost adresate, nu poate să ducă la concluzia culpabilității societății comerciale și nici a legalității actelor atacate întrucât s-ar încălca principiulnemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanță.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
În esență s-a arătat că adresele la care face trimitere instanța și nota explicativă luată în timpul efectuării controlului atestă că solicitările pentru repartizarea persoanelor cu handicap au fost depuse la Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă D și nu la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a jud. C cum prevăd dispozițiile legale în vigoare.
S-a susținut de asemenea că au fost ignorate prevederile art. 5 alin. 1 din Instrucțiunile nr-, cererile scrise depuse de reclamantă nefiind însoțite de răspunsul autorității și nemenționând în mod expres informațiile pe care trebuie să le conțină oferta de locuri de muncă pentru persoanele cu handicap.
Intimata - SRL prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului.
La data de 11 iunie 2007 invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Instrucțiunile nr- emise de Agenția Națională pentru ocuparea forței de muncă și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
În perioada 10.07-24.07.2006 s-a efectuat inspecția fiscală pentru perioada 01.01.2001 - 30.06.2006, având ca obiectiv controlul calculării, înregistrării și virării obligațiilor față de bugetul statului reprezentând fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap.
Organele de inspecție fiscală au constatat că, pe perioada verificată, societatea nu a calculat, nu a înregistrat și nu a declarat contribuția la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, prevalându-se de prevederile art. 43 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, și anume că sunt exceptați de la plata obligatorie agenții economici care fac dovada că au solicitat la agențiile județene de ocupare a forței de muncă repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Prin decizia de impunere nr. 725/4.08.2006 sunt reținute în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare in sumă de 30.920 RON cu titlu de fond special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, respectiv dobânzi în sumă de 12.779 RON și penalități de întârziere 2129 RON, în total suma de 45828 RON aferente perioadei 01.08.2003 - 31.12.2005.
Raportul de inspecție fiscală parțial încheiat la 24.07.2006 si înregistrat la organul fiscal sub nr. 39049/4.08.2006 atestă că in urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat că societatea nu a respectat prevederile art. 42 si 43 din nr.OUG 102/1999, stabilind obligațiile fiscale menționate.
Prin Decizia 141/18.10.2006 emisă de pârâta de rândul I, s-a dispus respingerea contestației contestatoarei - SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 725/4.08.2006 ca neîntemeiată, apreciindu-se că aceasta datorează obligațiile de plată principale si accesorii bugetului de stat, astfel cum au fost constatate prin decizia atacată.
Pârâta a statuat în cuprinsul deciziei contestate că reclamanta nu poate fi exonerată de la plata contribuției la Fondul de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, în condițiile în care în perioada supusă inspecției fiscale nu a adresat cererile de repartizare de persoane cu handicap AJOFM C, ci AJOFM D, nu deține răspunsul scris al Agenției județene pentru ocuparea forței de muncă pentru a proba solicitările trimestriale de repartizare de persoane cu handicap, respectiva solicitat repartizarea de persoane cu handicap pentru posturi care nu puteau fi ocupate de persoane cu handicap.
Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă D este o subunitate a Agenției Județene, întreaga sa activitate fiind supervizată și gestionată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Curtea primește apărarea reclamantei, conform căreia, orice activitate și relație cu terții a Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă D trebuie considerată ca fiind a entității cu prerogative de control și anume a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Toate solicitările reclamantei au fost comunicate atât în atenția Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă D, cât și în atenția Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Din această perspectivă nu se poate imputa reclamantei faptul că nu a existat o bună ori o reală comunicare între cele două entități.
Câtă vreme Agenția Locală de Ocupare a Forței de muncă D nu a încunoștințat reclamanta că cererile sale nu pot fi analizate întrucât exced sferei sale de competență și nu a întreprins demersuri pentru restituirea acestor înscrisuri, nu se poate imputa reclamantei faptul că ar fi rămas în pasivitate.
Din actele depuse în probațiune rezultă că reclamanta a solicitat repartizarea de persoane cu handicap pe perioada menționată in actele administrativ-fiscale atacate, concretizată în: adresele nr. 193/21.08.2003, 253/15.10.2003, 42/28.01.2004, 325/5.07.2004, 418/29.09.2004 si 211/25.07.2005, urmare cărora insă nu s-a dat nici un răspuns si nu s-a repartizat nici o persoană cu handicap.
Reclamanta a manifestat disponibilitatea de a angaja persoane cu handicap, fapt realizat prin solicitările lunare adresate AJOFM C, prin intermediul Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă.
Așa cum s-a relevat în paragraful anterior, nu pot fi reținute apărările pârâtei, conform cărora nedepunerea acestor solicitări la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă și inexistența răspunsului acestei autorități sunt în măsură să înlăture reclamanta de la beneficiul recunoscut de dispozițiile art. 43 alin. 2 din nr.OUG 102/1999.
În temeiul principiului unei bune administrări, reținând că orice autoritate publică trebuie să acționeze pentru satisfacerea interesului public și că interesul public vizează ordinea de drept, garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și realizarea competenței autorităților publice, Curtea apreciază că cele două autorități - Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă - nu au realizat competența ce le-a fost recunoscută prin conduita lor creând în mod aparent premisele înlăturării reclamantei de la beneficiul recunoscut de art. 43 din nr.OUG 102/1999.
Ceea ce sancționează legiuitorul este lipsa de diligență a contribuabilului. Exceptarea de la plata obligatorie survine numai în condițiile solicitării trimestriale a repartizării de persoane cu handicap. Când solicitarea trimestrială a fost adresată chiar și unei structuri aflate sub tutela Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă obligația trebuie apreciată ca fiind îndeplinită în privința aceluia care invocă exceptarea.
Lipsa de reacție eficientă a autorităților publice trebuie sancționată cu precădere.
Autoritățile publice, în realizarea competenței lor trebuie să acționeze în sensul garantării drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Aceștia trebuie să fie informați și au posibilitatea de a pretinde autorităților o atare conduită în vederea realizării unui drept fundamental.
Nu se poate considera ca cea mai mică disfuncționalitate derivând din lipsa de comunicare a factorilor implicați să conducă la îndepărtarea contribuabilului de la beneficiul recunoscut de un act normativ.
Pentru aceste considerente și în scopul înlăturării vătămării ce s-a creat reclamantei prin considerarea de către organul fiscal a solicitărilor sale ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 43 din nr.OUG 102/1999, Curtea urmează să admită cererea reclamantei.
Curtea reține că solicitările pe care intimata le-a adresat autorității cuprindeau informațiile prevăzute de art. 2 pct. 3 din Instrucțiunile nr. 1008/2003 privitoare la numărul locurilor de muncă vacante pentru persoane cu handicap, natura postului, neindividualizarea restului informațiilor nefiind în măsură să confere ofertei de locuri de muncă un caracter informal și să atragă ineficacitatea, câtă vreme aceste elemente n-au fost prevăzute sub sancțiunea nulității, în speță nefăcându-se dovada existenței vreunei vătămări.
De altfel, autoritatea nu a fost în măsură să probeze că în perioada de referință au existat persoane cu handicap care au solicitat locuri de muncă în meseriile de croitori sau confecționeri, neprobând nici împrejurarea că în același interval ar fi repartizat agenților economici persoane cu handicap în meseriile mai sus individualizate.
În ceea ce privește apărarea referitoare la neconformitatea cererilor formulate de reclamantă cu Instrucțiunile nr. 1008/2003, Curtea apreciază că pentru același raționament ea se impune a fi înlăturată, întrucât lipsa răspunsului la aceste solicitări nu este imputabilă contribuabilului, ci ea se datorează încălcării de către autoritățile publice implicate în derularea acestor proceduri a atribuțiilor referitoare la realizarea propriilor lor competențe și la satisfacerea interesului public.
Totodată trebuie reținut că prin sentința civilă nr. 116/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1193/14.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis excepția de nelegalitate invocată de către intimată și s-a constatat nelegalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Instrucțiunile nr- în raport cu art. 4 alin. 3, art. 75, art. 76 din Legea nr. 24/2000 și art. 1 alin. 5 din Constituția României.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. Curtea va aprecia recursul exercitat de către recurentă drept nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
Culpa procesuală a recurentei fiind dovedită, aceasta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 504/23.02.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să achite intimatei - SRL cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
2 ex./05.09.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
