Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1731/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1731
ȘEDINȚA DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțârlichie
GREFIER-
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței numărul 2383 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 01 aprilie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2383 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinția admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M Administrația Finanțelor Publice B de A și a anulat actele privind executarea până la limita de 246 lei.
A obligă pârâta să plătească reclamantului 2160 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de administrator al, a formulat contestație la executare împotriva somației nr. -/874 și a titlurilor executorii emise la data de 14.12.2007 în dosarul nr. 283 /2007al B de A.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul datorează către Administrația Finanțelor Publice B de A suma de 246 lei reprezentând majorări și penalități calculate pentru nevirarea în termen a TVA.
S-a constatat că majorările și penalitățile calculate de către organul de control în mod eronat la sume pe care reclamantul nu le datora sunt de 933 lei ron + 194 lei ron în total 1127 lei, iar majorările și penalitățile pe care contestatorul este îndreptățit să le solicite pentru sumele plătite în plus sunt de 1502 lei plus 130 lei în total 1632 lei.
S-a reținut că majorările și penalitățile pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale stabilite de organul de control prin raportul de inspecție fiscală parțială din 14.05.2007 sunt de 2551 lei + 454 lei în total 3005 lei ron.
S-a apreciat că dacă din aceste obligații în sumă de 3005 lei se scad majorările și penalitățile calculate eronat în sumă de 1127 lei precum și majorările și penalitățile pe care contestatorul este îndreptățit să le primească pentru sumele plătite de el suplimentar, 1632 lei, rezultă suma datorată.
Prima instanță a constatat că reclamantul a plătit către Administrația Finanțelor Publice B de A în plus suma de 2188 lei, sumă pe care este îndreptățit să o solicite.
Cuantumul diferențelor stabilite în minus față de pârât este 2188 lei, diferență care provine din foaia FV nr.-/30.08.2001, în sumă de 929.600 lei Rol, sumă care nu este evidențiată ca plată de către organul de control atunci când se stabilesc datoriile; FV nr.- din 08.02.2002 în sumă de 20.000.000 lei rol din care s-a evidențiat de organul de control 15.000.000 lei Rol.
S-a mai reținut că soldul datoriei din anul 2001 fost preluat și transpus în anul 2002 în mod eronat, astfel prin procesul verbal încheiat la 11.02.2004 se preia un sold din 2001 în sumă de 118.290.882 lei Rol în loc să se preia suma de 102.337.357 lei Rol, așa cum este înscrisă în situația anexă la procesul-verbal de control din 14.02.2003.Diferența dintre aceste două sume este de 15.953.525 lei Rol la care se adaugă diferența de 5.000.000 lei rol stabilită anterior și suma de 929.600 lei rol, în total 21.883.125 lei rol adică 2188 lei ron.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că este incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 proc. civ. întrucât Tribunalul Mehedinți nu era instanța competentă material să soluționeze cauza având ca obiect anularea somației nr.-/874 din 14.12.2007 și a titlurilor executorii comunicate odată cu aceasta.
S-a arătat că somația și titlurilor executorii reprezintă acte de executare, iar calea de atac formulată împotriva acestora, contestația la executare, este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în circumscripția căreia are loc executarea potrivit art.373 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
S-a mai susținut că această soluție este consfințită și de decizia XIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii a cărei obligativitatea este consfințită de dispozițiile art.329 alin.4 proc. civ.
La data de 01.04.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că în lipsa comunicării unei decizii de impunere, somația și titlul executoriu reprezintă acte administrativ-fiscale, contestabile la instanța de contencios administrativ.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor art.3041proc. civ. se rețin următoarele aspecte:
Potrivit art.172 și următ. proc. fiscală orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol "contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedura de urgență".
Decizia nr. XIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,admițând recursul în interesul legii, a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.169 alin.4 din Codul d e procedură fiscală (actual art.172) că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În raport de aceste dispoziții legale precum și de decizia pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, Curtea, constatând că prin acțiunea formulată de reclamant au fost contestate acte de executare silită, somația și titluri executorii, pentru care legea nu prevede o altă cale de atac, constată că judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se desfășoară executarea, Judecătoria Baia de A avea competența exclusivă, materială și teritorială, de soluționare a cauzei, Tribunalul Mehedinți pronunțând astfel o sentință cu încălcarea competenței altei instanțe.
Nu poate fi reținută apărarea intimatului reclamant în sensul că în absența comunicării deciziei de impunere somația și titlul executoriu sun acte administrativ fiscale contestabile la instanța de contencios administrativ fiscal, având în vedere distincția dintre titlu de creanță reglementat de art.21 din Codul d e procedură fiscală, contestabil potrivit procedurii reglementată de art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, și titlul executoriu reglementat de dispozițiile art.141 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală contestabil pe calea contestației la executare reglementată de dispozițiile art.172 proc. fiscală.
Necomunicarea deciziei de impunere, titlu de creanță potrivit legii, nu este de natură a schimba calificarea (sau transformarea) titlului executoriu în act administrativ fiscal a cărui legalitate se analizează de instanța de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată întemeiat recursul declarat de pârâtă, astfel încât în temeiul art.312 alin.6 din Codul d e procedură civilă raportat la art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă, urmează să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Baia d e
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva sentinței numărul 2383 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre judecare instanței competente, Judecătoria Baia d e
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red, jud,
Tehn. 4ex/08.05.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțârlichie
