Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1733
ȘEDINȚA DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțârlichie
GREFIER-
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1620 din data de 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 01 aprilie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 08 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința numărul 1620 din data de 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală.
S-a menținut decizia nr. 17 din 20 martie 2008 ca fiind legală.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 139 din 1 octombrie 2004 emisă de pârâta DADR M, reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție de consilier asistent la Compartimentul Inspecție - Fructe, fiind salarizată conform OUG nr.192/2002 și OUG nr.123/2003.
În aplicarea OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 pârâta a emis dispoziția nr. 166/31 ianuarie 2005 prin care reclamanta a fost reîncadrată în funcția de consilier superior treapta 3 de salarizare, reîncadrare care s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 57 alin.1 lit. b din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici conform cărora pentru promovarea, prin concurs, într-o funcție publică de execuție din gradul superior, funcționarul public trebuie să îndeplinească o serie de condiții minime, printre care și aceea de a avea o vechime minimă de 2 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional principal sau 4 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional asistent.
La data de 31 ianuarie 2005 reclamanta nu îndeplinea condiția minimă de vechime de 4 ani în funcția de execuție din gradul profesional asistent, astfel că reîncadrarea sa în funcția publică de consilier grad superior treapta 3 fost nelegală, aspect menționat și de organele de control din cadrul ANFP în raportul nr.200 din 23 iunie 2006, reîncadrarea corectă fiind consilier asistent treapta 3. De asemenea, s-a mai menționat în raport și faptul că la data numirii reclamantei în funcția publică de consilier asistent (1 octombrie 2004) aceasta ar fi trebuit să fie încadrată cu un salariu de bază de 4.368.000 lei, conform art.49 alin.1 lit. c din HG nr.1209/2003 și anexei III din OUG nr.192/2002 având în vedere indexarea operată prin OUG nr.123/2003.
Împrejurarea că reclamanta se prevalează de sentința nr. 2627/8 mai 2007, irevocabilă s-a reținut că este lipsită de relevanță întrucât instanța a admis excepția tardivității deciziei de imputare cu privire la sumele nelegal încasate pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005 ca urmare a greșitei reîncadrări în funcția de consilier superior treapta 3 în loc de consilier asistent treapta 3 de salarizare, astfel cum s-a constatat de compartimentul Resurse Umane din cadrul DADR M anterior controlului ANAF.
Instanța de fond a constatat și că decizia nr.17 din 20 martie 2008 este emisă în temeiul dispozițiilor art. 95 și art.96 din Legea nr. 188/1999, republicată la 29 mai 2007, cu respectarea dispozițiilor art.38 din OG nr.9/2008 și având în vedere raportul ANFP NR.200/2006 aprobat de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, reîncadrarea reclamantei în funcția publică de execuție de consilier asistent treapta 3 fiind legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că a fost angajată, prin Dispoziția 139/01.10.2004, prin concurs, cu respectarea dispozițiilor legale de la acea vreme pe funcția de consilier asistent.
Odată cu apariția OUG 82/2004, modificată la 21.04.2005, conform art. 38 al. 1 și 2, i-a fost stabilit salariul la suma de 9.738.000 lei corespunzător clasei de salarizare consilier superior 3.
La data de 18.07.2006 a intrat în concediu pentru creșterea copilului minor până la data de 20.03.208, dată cu care a fost reangajată prin decizia 17/20.03.2008, dar, prin această decizie i-au fost diminuate drepturile bănești, fiind trecută pe funcția de consilier asistent 3, în neconcordanță cu dispozițiile art. 38 din OG 9/2008.
S-a arătat și că la reîncadrare nu s-au respectat nici dispozițiile art. 38 din OUG 82/2004.
Astfel DADR M, avea obligația, conform dispozițiilor art. 38 din OUG 82/2004 să asigure salariul de bază individual avut la data suspendării activității.
Instanța de fond, nu a analizat susținerile reclamantei și s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și anume a constatat că decizia nr. 166 din 31.01.2005 emisă de pârâta DADR M este nelegală.
Or, de îndată ce Decizia 166/31.01.2005 nu a fost anulată, ea își produce efecte și, pe cale de consecință, la reîncadrarea din 20.03.2008, era obligatoriu ca reclamanta să fiu reîncadrată tot pe funcția publică de consilier superior treapta 3 de salarizare, așa cum a fost încadrată la data suspendării raporturilor de muncă.
S-a susținu și că și Decizia 166/31.01.2005 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale și anume a dispozițiilor art. 38 al. 1 din OUG 82/2004.
La data de 20.02.2009 intimata Direcția pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Maf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză
Motivând întâmpinarea intimata a arătat că recurenta a fost angajată în cadrul Direcției pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală M în anul 2004 pe funcția publică de consilier asistent.
În baza OUG 92/2004 s-a făcut o noua reîncadrare pe funcțiile publice a personalului din cadrul instituției, începând cu luna ianuarie 2005. În anul 2006 in urma unui control al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici s-a constatat că și funcționari publici in cadrul instituției, au fost reîncadrate în baza OUG 92/2004 începând cu anul 2005, pe funcții publice necorespunzătoare, respectiv din funcția publică de execuție de consilier grad principal în consilier grad superior treapta 2 de salarizare, iar din consilier grad asistent in consilier grad superior treapta 3 de salarizare.
În ambele cazuri Corpul de control al ANFP a considerat că a fost vorba despre o promovare în gradul profesional, promovare care la data efectuării ei nu era posibilă, având în vedere prevederile art. 57 din Legea 1/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată.
Corpul de control a constatat nerespectarea art. 49 alin. 1 lit. b si c din HG 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici și nerespectarea prevederilor art. 57 din Legea 188/1999 în cazul celor doi funcționari publici.
Numirea în anul 2004 a funcționarilor publici și s-a făcut de către directorul executiv adjunct al DADR M în funcțiile publice de execuție de consilier principal treapta 3 de salarizare si respectiv consilier asistent.
Încadrarea celor doi funcționari publici în baza OUG 92/2004, trebuia să se facă respectându-se art. 49 alin. 1 lit. b din HG 1209/2003 pentru funcția publică de execuție cu grad profesional principal categoria A, clasa a - II-a gradul 3 ( ) și art. 49 alin 1 lit. c din HG 1209/2003 pentru gradul profesional asistent ( ).
La momentul reîncadrării pe funcții in anul 2005 luna ianuarie cele două salariate ar fi trebuit sa fie retribuite ținându-se seama de anexa 3 din OUG 123/2003.
Având în vedere raportul Corpului de control, conducătorul instituției a dispus reîncadrarea pe funcțiile publice de execuție corespunzătoare gradului profesional și treptei de salarizare începând cu anul 2006.
Astfel prin dispoziția nr. 164/2006 a fost trecută pe gradul de consilier principal treapta 3 de salarizare, decizie care a fost contestată la Tribunalul Mehedinți secția Contencios Administrativ, iar prin sentința civilă nr. 1909 /2006 pronunțată în dosarul nr. 8659/CONT/2006 rămasă definitivă și irevocabilă i s-a respins contestația, iar pentru s-a emis decizia 17/20.03.2008, întrucât de la data de 12 02 2006 până la emiterea deciziei reclamanta a fost în concediul de maternitate și concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, în acest interval de timp neputându-se modifica raporturile de serviciu ale funcționarului public conform art. 96 alin 3 din Legea 188/1999 republicată.
Raportul Corpului de control a fost întocmit la data de 23 06 2006 și transmis instituției în data de 30 06 2006.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 38 din OG 9/2008, funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care își reiau activitatea începând cu luna ianuarie 2008 vor beneficia de salariile de bază prevăzute de prezenta ordonanță, după parcurgerea procedurii de reîncadrare aplicate funcționarilor publici cu avizul Agenției Naționale ale Funcționarilor Publici.
Ca urmare, art. 38 din OG 9/2008 nu este aplicabil recurentei, întrucât în urma raportului întocmit de către ANFP în anul 2006 s-a constatat ca acesteia i s-a făcut practic din eroare, o promovare în gradul profesional de la gradul de asistent 3 la gradul superior 2 fără a se tine seama de prevederile art. 49 lit. c din HG 1209/2003 și art. 57 din Legea 188/1999 (modul de avansare în grad).
Menținerea salariului de bază avut la data suspendării raporturilor de muncă conf. art. 38 din OG 9/2008 ar fi avut loc, în condițiile în care Corpul de control al ANFP nu ar fi constatat ca în anul 2005 contestatoarea a fost promovată în grad profesional cu încălcarea prevederilor legale.
Prin urmare, reclamanta trebuie să beneficieze de salarizarea corespunzătoare funcției publice de execuție, gradului și treptei de salarizare conform anexei 3 din OG 9/2008 pentru a nu face o discriminare între aceasta și celălalt funcționar public care a fost reîncadrat și în prezent este salarizat corespunzător gradului și funcției scoase în evidentă de corpul de control al ANFP, întrucât ambele situații au fost nominalizate in raportul Corpului de control al ANFP.
Dispozițiile art. 38 din OG 9/2008 privind menținerea salariului prevăzut la data suspendării raporturilor de muncă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest articol face referire la condițiile legale de salarizare în funcție de grad și treapta de salarizare și nu la cele privind încălcarea normelor referitoare la promovarea în gradele și treptele de salarizare.
S-a susținut și că reclamanta nu contestă de fapt reîncadrarea pe grade și trepte de salarizare, ci contestă faptul ca prin decizie nu i se menține salariul avut la data suspendării raporturilor de muncă. Or, nu se poate menține salarizarea decât în funcție de grad și treaptă conform anexei nr. 3 din OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
În condițiile în care se pune în aplicare raportul Corpului de control al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, agenție care gestionează și avizează funcțiile publice, iar prin raportul întocmit se scoate în evidentă că la reîncadrarea pe funcțiile publice în urma apariției OUG 92/2004 promovarea în grad a funcționarului public s-a făcut cu încălcarea normelor legale nu se mai pune problema salarizării conform OUG 92/2003 și art. 38 din OG9 /2008.
În drept au invocat prevederile art. 115 -117 pr. civ.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță prin dispoziția nr. 139 din 1 octombrie 2004 emisă de pârâta DADR M, recurenta a fost numită în funcția publică de execuție de consilier asistent la Compartimentul Inspecție - Fructe, fiind salarizată conform OUG nr. 192/2002 și OUG nr. 123/2003.
În aplicarea OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 intimata a emis dispoziția nr. 166/31 ianuarie 2005 prin care reclamanta a fost reîncadrată în funcția de consilier superior treapta 3 de salarizare, reîncadrare care s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 57 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici conform cărora pentru promovarea, prin concurs, într-o funcție publică de execuție din gradul superior, funcționarul public trebuie să îndeplinească o serie de condiții minime, printre care și aceea de a avea o vechime minimă de 2 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional principal sau 4 ani în funcțiile publice de execuție din gradul profesional asistent.
La data de 31 ianuarie 2005 reclamanta nu îndeplinea condiția minimă de vechime de 4 ani în funcția de execuție din gradul profesional asistent, astfel că reîncadrarea sa în funcția publică de consilier grad superior treapta 3 fost nelegală, aspect menționat și de organele de control din cadrul ANFP în raportul nr.200 din 23 iunie 2006, reîncadrarea corectă fiind consilier asistent treapta 3.
În raport de cel mai sus arătate prin decizia 17/20.03.2008 a DADR M, contestată în prezenta cauză s-a dispus reîncadrarea recurentei în funcția publică de execuție corespunzătoare, consilier asistent treapta 3 de salarizare, la revenirea acesteia din concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, deoarece în acest interval de timp nu se putea modifica raportul de serviciu al funcționarului public conform art. 96 alin 3 din Legea 188/1999 republicată.
Nu va fi reținut argumentul recurentei în sensul că decizia 166/31.01.2005 nu a fost anulată și își produce efectele deoarece decizia a cărei anulare se solicită în prezenta cauză reprezintă tocmai actul de revocare al deciziei 166/31.01.2005.
actului administrativ apare ca fiind firească în condițiile în care acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale imperative. Așadar, se recunoaște aptitudinea autorității administrative de a reintra în legalitate, chiar în condițiile în care actul administrativ a produs efecte juridice, în caz contrar, fiind practic acoperită o cauză de nulitate absolută a acestuia.
Trebuie avut în vedere și că actele administrative de numire în funcțiile publice din administrația de stat sunt oricând revocabile pe motive de nelegalitate, asigurându-se în acest fel un echilibru între interesul particular și interesul public pe care îl are de apărat administrația publică. cu dreptul de a-și revoca propriul act administrativ emis cu încălcarea legii, persoana vătămată are dreptul de a contesta în instanță actul de revocare.
În speță însă, pentru considerentele mai sus prezentate și reținute temeinic de instanța de fond nu se impune anularea deciziei contestate.
Nu poate fi reținut nici argumentul întemeiat pe încălcarea dispozițiilor art. 38 din OG 9/2008, deoarece acesta ar fi fost aplicabil numai dacă reîncadrarea în funcția publică a recurentei din anul 2005 ar fi fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente la reîncadrarea în funcția publică.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1620 din data de 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
21 Aprilie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțârlichie
