Contestație act administrativ fiscal. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA nr. 178/CA/2009-
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S contradictoriu cu intimata reclamantaCONSTRUCȚII S, cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 501/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă - administrator, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Reprezentantul intimatei depune întâmpinare.
Instanța invocă din oficiu excepția de tardivitate a recursului.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției și respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 501/CA/ Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - " CONSTRUCȚII " SA cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, în nume propriu și pentru ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ S
Decizia nr. 78013/18.01.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 78013/03.12.2007 formulată de reclamantă a fost anulată în parte și a admis în parte contestația fiscală în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 490/31.10.2007 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 71400/30.10.2007 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 160.000 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 52.600 lei accesorii și 80.297 lei TVA stabilit suplimentar.
S-a constatat dreptul reclamantei la TVA de rambursat aferent perioadei verificate în sumă de 139.496 lei, nesolicitarea acestei sume la rambursare, respectiv acordul reclamantei la compensarea TVA de rambursat cu restul sumelor stabilite și datorate de aceasta la bugetul de stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 490/31.10.2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 71400/30.10.2007 de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, în sarcina reclamantei s-au stabilit cu titlu de obligații fiscale suplimentare suma de 171.896 lei impozit pe profit, suma de 56.511 lei majorări de întârziere și suma de 80.927 lei TVA stabilit suplimentar.
Împotriva acestei decizii de impunere și a tuturor sumelor stabilite în sarcina sa, debitoarea fiscală - " CONSTRUCȚII " SA a formulat contestație înregistrată la organul fiscal sub nr. 78013/03.12.2007 soluționată de organul fiscal prin Decizia nr. 78013/18.01.2008.
Prin decizia de soluționare a contestației, contestația debitoarei fiscale a fost soluționată prin respingerea acesteia ca neîntemeiată pentru suma de 296.808 lei reprezentând: 160.000 lei impozit pe profit stabilit suplimentar aferent bazei de impunere stabilită suplimentar de 1.000.000lei, 56.511 lei majorări de întârziere aferente și 80.297 lei TVA stabilit suplimentar. Pentru suma de 11.896 lei impozit pe profit stabilit suplimentar aferent bazei de impunere stabilite suplimentar de 74.350 lei contestația a fost respinsă ca nemotivată, ca fără obiect pentru capătul de cerere referitor la anularea facilităților acordate prin convenții, iar în privința capătului de cerere privind contestarea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 71393/30.10.2007, Biroul de soluționare a contestației a apreciat că nu este competent, s-a dezinvestit de soluționarea acestuia și a transmis acest capăt de cerere la Administrația Finațelor Publice S
Având în vedere complexitatea cauzei,multitudinea constatărilor și măsurilor stabilite de organele de inspecție fiscală pentru a se verifica în fapt înscrisurile deținute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă a acesteia, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt, respectiv pentru a se asigura corecta interpretare a acesteia, în cauza dedusă judecății la data de 05.06.2008 instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile complexe fiind numit expert judiciar d-l.
Raportul de expertiza se afla depus la filele 93-101 din dosar, iar completările la acesta efectuate în urma obiecțiunilor formulate de către parata DGFP S M, se afla la filele 121-123 din dosar.
Întrucât instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica la fața locului în fapt evidențele contabile ale societăților comerciale în general, aceasta nu are decât cunoștințe minime, elementare de contabilitate și economie, iar în prezenta speță se constată chemarea instanței de a aplica legea la o stare de fapt prezentată în mod diferit de către contribuabil, în lipsa altor probe care ar putea fi coroborate pentru a se stabili starea reală de fapt în cauză, instanța urmează să își întemeieze constatările de fapt și cele de specialitate contabilă și economică pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia.
În privința impozitului pe profit stabilit suplimentar de organul fiscal în valoare de 160.000 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 52.600 lei rezultată în opinia organului fiscal din stabilirea rezervelor din reevaluare ca element similar venitului, expertul judiciar a constat că reclamanta a efectuat în mod corect înregistrările în evidența sa contabilă privind reevaluarea imobilizărilor corporale.
Conform actelor normative în materie de reevaluare a imobilizărilor corporale, HG nr. 403/2000 și HG nr. 1553/2003, reevaluarea imobilizărilor corporale are drept scop determinarea valorii juste de piață a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă de piață.
În urma reevaluării imobilizărilor corporale pot avea loc creșterea sau reducerea valorii de piață a acestei categorii de bunuri, cu condiția aprobării rezultatului reevaluării de Adunarea Generală a acționarilor/asociaților societății.
Prin efectuarea reevaluării imobilizărilor corporale, reclamanta nu a realizat venituri impozabile, deoarece astfel cum prevede HG nr. 1861/2006 nu a avut loc modificarea destinației rezervei din reevaluare prin distribuirea acesteia către participanți sub orice formă, prin lichidarea societății sau utilizarea rezervei pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte destinații, ci s-a realizat o corelare între valoarea de piață a mijlocului fix existentă în momentul reevaluării cu evidența contabilă a societății pentru stabilirea unei imagini reale privind patrimoniul societății și din punct de vedere contabil.
Pe baza documentelor încheiate cu ocazia reevaluărilor, reclamanta potrivit susținerilor expertului contabil a efectuat în mod corect înregistrările în evidența sa contabilă, organul fiscal fiind cel care interpretează în mod greșit art. 22 alin. 5 din Codul fiscal și prevederile HG nr. 1861/2006 deoarece, suma de 1.000.000 lei cu care s-a diminuat contul 105 "rezerve din reevaluare" în urma reevaluării imobilizărilor corporale neconstituind venit impozabil.
Prin urmare organul fiscal a calculat în mod eronat impozit pe profit suplimentar aferent acestei sume în cuantum de 160.000 lei și majorări de întârziere corespunzătoare acesteia în cuantum de 52.600 lei.
Expertul a procedat la recalcularea impozitului pe profit datorat de reclamantă pe anii 2005 și 2006 și a constatat, în acord cu organul de inspecție fiscală că reclamanta datorează un impozit pe profit suplimentar pe anul 2006 suma de 11.896 lei și accesorii aferente în cuantum de 3.911 lei, sub acest aspect raportul de inspecție fiscală care a stat la baza actului administrativ fiscal contestat este temeinic și legal.
În privința TVA stabilit suplimentar de organul de inspecție fiscală în cuantum de 80.297 lei, expertul a procedat la prelucrarea deconturilor de TVA depuse la DGFP S M și la confruntarea acestora cu evidența contabilă a reclamantei conform anexei nr. 2 la raportul de expertiză.
În urma verificărilor efectuate expertul a ajuns la concluzia că suma de 80.297 lei a fost în mod greșit stabilită de organul de inspecție fiscală ca TVA nedeclarat.
Astfel, în perioada analizată reclamanta a realizat TVA colectat în sumă de 1.817.504 lei și a înregistrat TVA deductibil în sumă de 1.187.318 lei. În urma închiderii conturilor de TVA colectat și deductibil a rezultat că societatea datorează la bugetul statului suma de 630.186 lei rezultată ca diferență între TVA de plată și TVA de rambursat ( 976.847-346.661) din care reclamanta a achitat efectiv suma de 769.682 lei.
Prin urmare, reclamanta nu datorează bugetului de stat nici o sumă cu titlu de TVA aferentă perioadei verificate, ci este în drept la rambursarea unei sume de 139.496 lei cu titlu de TVA de rambursat.
Față de cele de mai sus, reținând și faptul că celelalte constatări ale organului de inspecție fiscală inițial criticate de către reclamantă prin contestația adresată organului fiscal și soluția adoptată în legătură cu acestea de către serviciul de soluționare a contestațiilor nu a format obiectul vreunei critici în cadrul acțiunii în contencios administrativ fiscal, instanța a apreciat că actele administrativ fiscale contestate prin prezenta acțiune în contencios administrativ sunt parțial netemeinice și nelegale.
Astfel, se reține caracterul nelegal al stabilirii în sarcina reclamantei a obligației de plată a sumei de 160.000 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar cu accesoriile aferente acestei sume, respectiv caracterul neîntemeiat al stabilirii în sarcina reclamantei a sumei de 80.297 lei TVA stabilit suplimentar.
De asemenea, instanța constată pe baza expertizei contabile judiciare întocmite în cauză faptul că reclamanta este îndreptățită la rambursarea unei sume în cuantum de 139.496 lei TVA de rambursat.
Întrucât această sumă nu a fost cuprinsă în deconturile de TVA, reclamanta din motive obiective nu a solicitat în mod expres rambursarea acestei sume anterior efectuării expertizei contabile în cadrul acțiunii în contencios administrativ, constatând caracterul cert, lichid și exigibil al acestei sume doar ca urmare pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, față de precizarea reclamantei formulată cu ocazia dezbaterii cauzei în fond apreciată ca fiind pertinentă și legală, instanța va lua act de acordul acesteia la compensarea TVA de rambursat în cuantum de 139.496 lei cu restul sumelor stabilite și datorate de reclamantă la bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca netemeinică și nelegală.
În ședința publică din 2 aprilie 2009, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului, având în vedere obiectul dedus judecății și prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Examinând recursul prin prisma excepției invocate, curtea de apel reține următoarele:
Sentința nr. 501/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost comunicată cu recurenta la data de 23 decembrie 2009, conform dovezii de comunicare fila 137 din dosarul de fond.
Aceasta a declarat recurs la data de 09 ianuarie 2009, conform plicului existent la fila 8 din dosar ( data poștei), recurs înregistrat la Tribunalul Satu Mare la data de 13.01.2009, cu nerespectarea prevederilor art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Conform art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare ori comunicare."
Conform art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum în speță, recurenții nu au respectat termenul imperativ privind exercitarea căii de atac, excepția de tardivitate invocată din oficiu, va fi admisă ca fiind fondată, iar recursul declarat va fi respins, în temeiul art.312, Cod procedură civilă, ca fiind tardiv formulat.
Cererea intimatei privind cheltuielile de judecată va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantaCONSTRUCȚII S, cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 501/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.BM/06.04.2009
Jud fond
Dact./6.04.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Boța Marilena, Filimon Marcela
