Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1787/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1787
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 636 pronunțată în data de 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și intimatul-intervenient - SRL având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a treia strigare se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac promovată nu este legal timbrată, lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru când procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 28.07.2008, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea ca netemeinică și nefondată a căii de atac promovate.
De asemenea, la data de 11.09.2008 și intimata Administrația Finanțelor Publice CNa înregistrat întâmpinare.
Instanța, din oficiu și în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr.146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a căi de atac.
Față de excepția invocată din oficiu de către instanță, reprezentanta intimatei, DGFP C solicită admiterea acesteia și anularea recursului promovat de către reclamantă ca netimbrat.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
După dezbaterea cauzelor în recurs și rămânerea în pronunțare a instanței asupra pricinii se prezintă av. Rusa, care susține ca se află în substituirea avocatului titular, și în reprezentarea recurentei; sens în care depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.636 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale referitor la obligația principală de plată a TVA și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă PRESS, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice C-N, ca urmare a admiterii excepției lipsei plângerii prealabile în ce privește actele administrativ fiscale referitoare la obligația principală de plată și ca neîntemeiată în ce privește obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere.
De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta PRESS SRL a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice C solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.127/2007, a Deciziei de impunere nr.310/2007 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 47524/2007 și înlăturarea în întregime a obligațiilor bugetare suplimentare aferentei sursei TVA stabilite în sarcina reclamantei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a procedat corect prin deducerea TVA în cuantum de 55.249 lei la data de 24.12.2004 corespunzător facturii nr. - emisă în baza antecontractului încheiat cu - SRL. Prin OP nr. 199/2004 ar fi achitat suma de 30.000 lei făcând o plată parțială a facturii în discuție ceea ce a determinat ca întreaga sumă înserată cu titlu de TVA să devină exigibilă la plată în favoarea statului în ce-l privește pe furnizor și să devină deductibilă în întregime în privința reclamantei în calitate de cumpărător. Se mai arată faptul că interpretarea dată de organele de control fiscal nu acoperă situația concretă din speță și anume faptul că pentru plata întregii facturi nu a mai achitat în concret sume de bani ci a operat compensări cu o firmă intermediară. De asemenea reclamanta mai arată că nu era obligația de plată în sarcina reclamantei a TVA-ului stabilit suplimentar pentru că acel TVA a fost oricum plătit către stat de cealaltă parte contractantă situație care stingea obligația de plată a acelui TVA. Se susține faptul că doar în cazul în care organul fiscal obliga ambele firme să procedeze la regularizarea TVA se putea dispune stornarea TVA astfel că se năștea pentru reclamantă obligația de plată a acestui TVA. Prin aceasta obligația s-ar fi născut doar în acel moment al stornării, astfel că, nu se datorează penalități așa cum eronat a stabilit organul de control.
Cad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate pe motivul că diferențele de TVA au rezultat ca urmare a unor nereguli prin care s-a diminuat TVA deductibil respectiv s-a dedus TVA-ul pe facturi emise de societăți care nu există sau nu au depus declarații, de pe bonuri fiscale de pe diverse achiziții contrar codului fiscal, de pe facturi care au la cumpărător alte persoane juridice decât reclamanta pentru care nu este înscrisă cota sau suma de TVA sau care nu au legătură cu activitatea societății. În ce privește deducerea de TVA în sumă de 55.249 lei reprezentând avans conform antecontractelor de vânzare-cumpărare a două apartamente, în acest caz reclamanta a încălcat prev. art.134 alin.5 lit.b Fiscal. Ca atare, aferent acestei sume au fost calculate majorări de întârziere și penalități potrivit art.108, 109 și 116.pr.Fiscală.
C-N a depus întâmpinare invocând inadmisibilitatea acțiunii pe motivul că în urma contestației fiscale cu nr.22312 din 23.08.2007 reclamanta a solicitat anularea accesoriilor majorări de întârziere, dobânzi și penalități dar nu a solicitat anularea taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar pentru care au fost calculate accesoriile contestate. Pe fond a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamanta interpretează eronat textele legale aplicabile în cazul de față.
Intervenienta SRL a formulat cererea de intervenție accesorie în interesul contestatarei Romance Press SRL solicitând admiterea contestației formulate de reclamantă, întrucât factura - din 24.12.2004 era executată în întregime din momentul emiterii sale pentru că înțelegerea de compensare în trei, respectiv cu SRL era stabilită încă de atunci și s-a reflectat în contabilitatea celor trei societăți.
La termenul de judecată din data de 04.04.2008, tribunalul a rămas în pronunțare pe excepția lipsei plângerii prealabile în ce privește capătul de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale referitor la obligația principală de plată a TVA și pe fond în ce privește obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere. De asemenea, excepția lipsei de interes a cererii de intervenție a fost unită cu fondul cauzei.
Tribunalul a reținut că organele de inspecție fiscală au efectuat un control la societatea reclamantă, rezultatele controlului fiind cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 47524 din 13.06.2007.
În urma constatărilor acestui raport de inspecție fiscală s-a emis decizia de impunere nr. 310 din 13.06.2007 de către pârâta C-N stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în sumă de 63.016 lei reprezentând 56.515 lei TVA stabilit suplimentar, la care s-au adăugat majorări de întârziere aferente de 35.933 lei și penalități de întârziere aferente de 2935 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere astfel că, în conformitate cu prevederile art. 211.pr.fiscală s-a emis decizia nr. 127 din 28.08.2007 de către C prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă.
Verificând conținutul contestației instanța a constatat că obiectul acesteia este anularea majorărilor de întârziere și a penalităților stabilite prin decizia de impunere nr. 310 din 13.06.2007.
Potrivit art.205 pr.fiscală împotriva titlului de creanță în cazul de față decizia de impunere 310/2007 a C se poate formula contestație, urmând ca organul competent de soluționare să se pronunțe asupra obiectului acestei contestații. Această contestație are semnificația prev. de art.7 din Lg.554/2004, astfel că, raportat la art.8 din aceeași lege acțiunea în contencios fiscal poate fi promovată doar dacă anterior a fost formulată plângere prealabilă sau contestația asimilată de lege cu plângerea prealabilă.
Reclamanta a formulat contestația fiscală doar pentru accesoriile reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente sumei stabilită suplimentar de organul fiscal reprezentând TVA în sumă de 56.515 lei.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei plângerii prealabile pentru capătul de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale referitor la obligația principală de plată a TVA-ului.
Considerând că obligația principală de plată a TVA-ului urmează a fi achitată de către reclamantă, întrucât actele administrativ fiscale nu au fost atacate în prealabil prin contestație fiscală de către reclamantă, tribunalul a apreciat că se datorează penalitățile și majorările de întârziere în conformitate cu disp. art.119 și urm. pr.fiscală
Apărările reclamantei în sensul că nu s-a stabilit obligația de stornare a TVA-ului de către societățile cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile și de compensare nu pot fi luate în seamă de către tribunal, deoarece scadența obligației de plată a TVA-ului este cea stabilită prin actele administrativ fiscale care sub acest aspect nu mai pot fi puse în discuție.
În ce privește cererea de intervenție, tribunalul, a admis excepția lipsei de interes al acesteia, deoarece potrivit art.28 din Lg.554/2004 trebuie să stabilească compatibilitatea normelor de procedură civilă cu legislația administrativă și a constatat că actele administrativ fiscale nu au nici o incidență asupra obligațiilor fiscale ale intervenientei iar aceasta nu are motive contractuale sau legală să sprijine acțiunea reclamantei în conformitate cu prev.art.52 pr.civ. raportat la 212 și urm. pr.fiscală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea - SRL, solicitând admiterea acestuia, desfiintarea sentinței, respingerea exceptiei lipsei plangerii prealabile in ce priveste actele administrative referitoare la obligatia principala de plata a TVA si sa admita contestatia asa cum a fost formulată.
În motivele de recurs s-a arătat că din interpretarea contestatiei atat sub aspectul termenilor folositi cat si sub aspectul sensului contestatiei, reiese indubitabil faptul ca reclamanta a contestat inca din faza administrativa in intregime sumele stabilite in sarcina sa, reprezentand atat TVA de plata cat si penalitatile aferente.
Astfel, la fila 4 din contestatie a precizat in mod expres: "obligatia de plata la bugetul statutului a TVA aferent vanzarii celor doua apartamente de care se face vorbire mai sus au fost respectate la timp, aceste obligatii neputand fi purtatoare de majorari de intarziere si penalitati." Si de asemenea" dupa cum reiese din cele aratate mai sus, obligatia de plata a TVA asupra careia s-au aplicat si calculat majorarile si penalitatile de intarziere a fost onorata, astfel nejustificandu-se aplicarea acestora".
Pe de alta parte, modul de aplicare si de deducere a TV A s-a facut in mod corect in decembrie 2005, operatiunii in discutie neaplicandu-i se dispozitiile referitoare la taxarea inversa. Asa cum s-a demonstrat, la data emiterii facturii, reclamanta a achitat prin OP nr. 199/24.12.2004 suma de 30.000 lei, facand o plata partiala a facturii in discutie. Acest fapt determina ca intreaga suma inserata cu titlu de TVA in cuantum de 55.249 lei sa devina exigibila la plata in favoarea statului in ceea ce-l priveste pe furnizor si in acelasi timp, suma respectiva sa devina deductibila in intregime in ceea ce o priveste in calitate de cumparator.
In consecinta, modul in care a operat in contabilitate factura -/24.12.2004 a fost corect, in acel moment nascandu-se in conformitate cu art. 145 din Codul fiscal dreptul la deducerea TVA aferent acelei facturi, adica pentru suma de 55249 lei, indiferent de modificarile legislative care au intervenit ulterior emiterii acestei facturi. De asemenea, aceasta deducere isi producea efectele indiferent daca si cand reclamanta ar fi achitat in intregime acea factura.
Chiar si in ipoteza in care argumentele reclamantei in sensul ca s-a procedat corect la deducerea TVA in data de 24.12.2004 nu ar fi fost acceptate de organul de control, si ca îi incumba obligatia de plata a respectivei sume reprezentand TVA, a aratat faptul ca acel TVA a fost oricum platit catre stat de catre cealalta parte contractanta, - SRL care stingea obligatia de plata a acelui TVA.
Chiar acceptand ipoteza in care partile contractante nu au procedat corect dupa incheierea contractului autentic de vanzare-cumparare in sensul ca nu si-au regularizat plata pretului cu aplicarea masurii taxarii inverse instituita prin art. 1601 fiscal, aceasta situatie urma sa fie rezolvata in iunie 2007 la momentul efectuarii controlului in conformitate cu alin. 12 al pct. 12 din HG nr. 84/2005 care prevede in mod expres "(12) In situatia in care organele fiscale competente, cu ocazia verificarilor efectuate, constata ca pentru bunurile prevazute la art. 160/l alin. (2) din Codul fiscal nu au fost aplicate masurile de simplificare prevazute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea inregistrarii contabile 4426 = 4427 si inregistrarea in decontul de taxa pe valoarea adaugata intocmit la finele perioadei fiscale in care controlul a fost finalizat, la randurile de regularizari. "
Aceasta inseamana ca, chiar daca ar accepta ca urmau a se aplica procedurile de taxare inversa, acest lucru se putea dispune doar in momentul controlului din iunie 2007. In lipsa oricarei reactii din partea contractantului in drept sa emita factura de stornare, doar organul fiscal putea dispune obligarea ambelor firme - SRL si respectiv - SRL sa procedeze la regularizarea respectiva. Astfel, doar in momentul controlului se putea dispune obligatia de a stoma in contabilitate a TVA deductibil, adica ar fi urmat ca din momentul emiterii facturii de stomare sau cel mult din momentul controlului ( iunie 2007) sa platească TVA corespunzator pretului contractual din contractele autentice de vanzare-cumparare.
Asa cum se observa si din inscrisurile anexate, organele de control au realizat necesitatea regularizarii situatiei, insa au dispus luarea masurilor necesare si restituirea TVA catre - SRL doar ulterior controlului efectuat la reclamantă. Doar din momentul restituirii acestor sume si a regularizarii operatiunii prin emiterea catre aceasta a unei facturi de stornare de TVA s-ar putea vorbi de penalitati.
Instanta de fond da o semnificatie gresita faptului ca prin actul administrativ atacat s-ar fi stabilit scadenta obligatiei de plata a TVA in sensul ca aceasta scadenta nu mai poate fi pusa in discutie.
Prin contestatia formulata de reclamantă in procedura prealabila a contestat indubitabil curgerea de penalitati si majorari, deci implicit a contestat scadenta obligatiei de plata a TVA. Pe cale de consecinta era si posibil si legal ca instanta de judecata sa admita contestatia si sa constate ca doar din momentul regularizarii prin stomare a TVA intre societati devine scadenta obligatia de plata a TVA si se pot percepe majorari si penalitati.
Cu privire la exceptia lipsei de interes a cereri de interventie accesorie s-au arătat urmatoarele:
Trecand peste faptul ca cererea de interventie nu a fost in prealabil admisa in principiu s-a arătat ca nu critica sub acest aspect sentinta recurata. Este adevarat ca intervenienta nu invoca vreun drept propriu, ci doar sprijina apararea reclamantei aratand atat faptul ca plata facturii s-a facut prin compensare cat si faptul ca ea insasi a virat la timp suma de bani reprezentand TVA aferent facturii in discutie.
Interesul propriu al promovarii acestei cereri este acela de a se obtine o hotarare judecatoreasca care sa clarifice situatia si sa-i fie opozabila. Pe de alta parte, reclamanta a achitat catre aceasta TVA corespunzator facturilor respective pe care ar trebui să-l recupereze ca o plata nedatorata. Pe cale de consecinta, este evident ca modul de rezolvare a contestatiei va afecta si patrimoniul intervenientei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, a solicitat respingerea recursului ca nefundat și mentinerea sentinței atacate ca legala si temeinica.
În motivare s-a arătat că pe calea recursului se solicita analiza in fond a cauzei desi prima instanta, aplicand dispozitiile procedurale vizand solutionarea exceptiilor, a admis exceptia lipsei plangerii prealabile pentru obligatia principala, astfel ca cercetarea fondului privind obligatia principala de plata este inadmisibila in conditiile in care nu au fost respectate de reclamanta dispozitiile de procedura prevazute la art.7 din Legea nr. 554/2004- legea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveste accesoriile, in mod legal instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata. De asemenea a fost respinsa cererea de interventie formulata de ca lipsita de interes. Motivele retinute de instanta sunt corecte, instanta aratand ca intrucat actele admninistrativ fiscale nu au fost atacate in prealabil prin contestatie fiscala de catre reclamanta, tribunalul a apreciat ca se datoreaza penalitati si majorari de intarziere in conformitate cu dispozitiile art. 119 Cod procedura fiscala.
In acest context s-a arătat ca singurul motiv al recurentei pe care aceasta nu-l sustine cu argumente juridice, respectiv ca instanta ar fi inlaturat argumentele reclamantei referitoare la exceptia lipsei plangerii prealabile nu poate fi promovat cu succes. Argumentele juridice sunt urmatoarele: obligatia principala nu poate fi supusa controlului judecatoresc deoarece aceasta obligatie nu a fost contestata pe cale administrativa, astfel ca actiunea este inadmisibila atat pe cale principala cat si pe calea recursului, in conformitate cu dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a apreciat ca nu se poate pune in discutie niciun argument de fapt promovat de reclamanta- recurenta, situatia juridica fiind: lipsa plangerii prealabile determina inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ;intrucat reclamanta- recurenta nu invoca nici un motiv de fapt privind acccesoriile, pârâta apreciază recursul nefondat; in ceea ce priveste cererea de interventie, s-a arătat că aceasta este lipsita de relevata, obligatiile fiscale avand o reglementare speciala in conditiile dispozitiilor Codului d e procedura fiscala privind raportul juridic fiscal; in context procedural, motivele promovate de recurenta- reclamanta nu se incadreaza in dispozitiile art. 304 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Administratia Finantelor Publice a municipiului C-N, s-a solicitat respingerea recursului arătându-se în motivare ca in mod corect prima instanta a respins ca inadmisibila actiunea formulata de - SRL C-N, pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Cluj sub numarul de dosar -, reclamanta a solicitat "anularea partiala a Deciziei de impunere nr.310/13.06.2007. si inlaturarea in intregime a obligatiilor suplimentare aferente sursei TVA".
Prin Decizia de impunere nr.310/13.06.2007, inspectorii institutiei pârâtei au stabilit suplimentar TVA in suma de 56.515 lei (debit), majorari de intarziere in suma de 35.933 lei si penalitati de intarziere in suma de 2.935 lei.
Actiunea formulata de - SRL este inadmisibila deoarece prin contestatia formulata impotriva Deciziei nr.310/13.06.2007, - SRL a solicitat anularea accesoriilor in suma de 34.818 lei, din care 32.172 lei majorari de intarziere/dobanzi si 2.646 lei penalitati de intarziere.
in suma de 34.818 lei sunt aferente TVA in suma de 50.459 lei stabilita suplimentar de catre organul de inspectie fiscala si, asa cum in mod corect se retine in Decizia a Judetului C nr.127/28.08.2007, atat prin contestatia formulata cat si prin Precizarile aduse acestei contestatii inregistrate la pârâtă sub nr.22312/23.07.2007, - SRL a solicitat anularea accesoriilor (majorari de intarziere/dobanzi si penalitati) dar nu a solicitat anularea taxei pe valoarea adaugata stabilita suplimentar pentru care au fost calculate accesoriile contestate.
Avand in vedere faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila a contestatiei administrative prevazuta de art.175 si urm. din nr.OG92/2003 (forma in vigoare pana la data de 31.07.2007) pentru TVA in suma de 56.515 lei, actiunea in contencios administrativ este inadmisibila si ca in mod corect a fost respinsa de catre prima instanta.
Faptul ca - SRL a contestat doar accesoriile (majorari de intarziere si penalitati) rezulta fara echivoc din actul reclamantei intitulat "Precizare la contestatia inregistrata sub nr.20664/05.07.2007", inregistrat la institutia noastra sub nr.22312/23.07.2007, in care arata urmatoarele: "Prin contestatia inregistrata sub nr.20664/05.07.2007 intelegem sa solicitam anularea majorarilor de intarziere si a penalitatilor stabilite prin actele amintite mai sus (Decizia de impunere nr.31 0/13.06.2007 si raportul de inspectie fiscala - ) in valoare totala de 34.818 lei din care 32.172 lei reprezentand majorari de intarziere si 2.646 lei reprezentand penalitati de intarziere.
Tododata mentionam ca suntem de acord cu compensarea sumelor reprezentand TVA stabilite prin raportul de inspectie fiscala nr.47524/13.06.2007 si prin Decizia de impunere nr.310/13.06.2007, compensate prin procesele verbale nr.32974 din 18.06.2007 si 44008 din 19.06.2007".
In al doilea rand, actiunea formulata de - SRL este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Obiectivul inspectiei fiscale a fost verificarea sumei negative a TVA de 13.044 lei solicitata la rambursare, aferenta perioadei fiscale de la 01.01.2002 la 31.01.2007, rezultata din decontul privind taxa pe valoarea adaugata inregistrat sub nr.20491/26.02.2007.
In urma verificarii efectuate, organele de inspectie fiscala au respins suma de 13.044 lei solicitata la rambursare si au stabilit suplimentar suma de 56.515 lei reprezentand TVA, la care au calculat 35.933 lei majorari de intarziere si 2.935 lei penalitati de intarziere aferente.
Diferentele de TVA stabilite de echipa de inspectie fiscala au rezultat ca urmare a diminuarii taxei pe valoarea adaugata deductibile ca urmare a constatarii urmatoarelor nereguli:
In perioada septembrie-noiembrie 2003, - SRL a dedus TVA de pe facturi emise de catre societati care nu exista, nu au depus nici o declaratie de impozite si taxe sau au fost declarate inactive;
In perioada martie-septembrie 2006, agentul economic a dedus TVA de pe bonuri fiscale pentru diverse achizitii, incalcand prevederile art.145 alin.8 lit.a) din Legea nr.571/2003;
Deducerea de TVA de pe facturi care la cumparator au inscrise alte persoane juridice decat - SRL sau de pe facturi pe care nu este inscrisa nici cota si nici suma TVA;
Deducerea in perioada februarie 2005-august 2006 de TVA aferenta unor achizitii de buniri si servicii care nu au legatura cu acivitatea societatii (pantofi, articole de imbracaminte, bijuterii de aur etc.);
Deducerea TVA de pe documente aferente achizitii lor de bauturi alcoolice (destinate actiunilor de protocol);
Inregistrarea cu semnul plus la TVA deductibila a unei facturi de stomare, desi TVA trebuia stomata si nu dedusa;
Deducerea de TVA in suma de 55.249 lei de pe factura nr.-/24.12.2004 reprezentand avans conform antecontractelor de vanzare-cumparare a doua apartamente, avansul nefiind achitat decat in suma de 30.000 lei, organul de inspectie fiscala apreciind ca in acest caz societatea a incalcat prevederile art.134 alin.5 lit.b) din Legea nr.571/2003 care dispun urmatoarele: " taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine: b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale stabili te, potrivit legii, și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiva prestării". Echipa de inspectie fiscala a mai constatat ca prin factura rnr.-/30.09.2005 (Anexa 1) a fost stornat avansul facturat in luna decembrie 2004 si s-a facturat catre - SRL contr valoarea celor doua apartamente in cauza (25 si 27 din C-N- - 17) iar aceasta factura nu a fost inregistrata in evidenta contabila a - SRL.
Reclamanta "omite" sa precizeze faptul ca factura nr.-/24.12.2004 emisa de - SRL (Anexa 2) reprezinta avans conform antecontractelor de vanzare-cumparare si ca aceasta factura nu era achitata nici la data incheierii inspectiei fiscale.
Prin urmare, echipa de control in mod corect a acordat drept de deducere pentru TVA in suma de 4.790 lei RON aferenta avansului platit cu nr.199/24.12.2004 in suma totala de 30.000 lei RON retinuta ca avans achitat pana la data de 31.12.2004 (conform pct.65.1 alin.5 din nr.HG44/2004 modificat prin nr.HG84/2005).
Pentru diferenta de TVA in suma de 50.459 lei RON, echipa de inspectie fiscala, in baza prevederilor pct.65.1 alin.12 din nr.HG44/2004 modificat prin nr.HG84/2005 nu a acordat dreptul de deducere retinand ca operatiunea de cumparare a celor doua apartamente se supune taxarii inverse conform art.160.1 din Legea nr.571/2003, in fapt pana la data de 31.01.2007 - SRL neachitand contravaloarea celor doua apartamente catre - SRL.
Sustinerea reclamantei cum ca "se poate considera ca din punctul nostru de vedere factura respectiva a fost achitata in intregime anterior datei de 01.01.2005" nu corespunde realitatii si nu este sustinuta prin nici un mijloc de proba.
Mai mult, in contractele de vanzare-cumparare autentificate sub nr.3095/23.09.2005 si 3094/23.09.2005 (depuse de catre institutia noastra la dosarul primei instante) se mentioneaza ca pentru TVA s-a aplicat taxare inversa.
Faptul ca echipa de inspectie fiscala a procedat corect rezulta din prevederile nr.HG85/2004 (pct.65.1 ) și din art. 160.1 alin.5 din Legea nr.571/2003 (forma in vigoare incepand din data da 01.01.2005).
In conf. cu art.l08 din nr.OG92/2003 (art.116 din nr.OG92/2003 republicata), majorarile de intarziere/dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
De asemenea, in conf. cu art.114 alin. 1 din nr.OG92/2003 (art.121 din nr.OG92/2003 republicata) - text in vigoare in perioada 01.01.2004 - 23.12.2005, plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere pentru fiecare luna si/sau fractiune de luna de intarziere iar "penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor".
Din "Situatia calcul accesorii pentru TVA stabilit suplimentar aferent perioadei 01.01.2004 - 31.01.2007" (aflata la dosarul primei instante) rezulta ca prevederile legale la care ne-am referit mai sus au fost, incontestabil, respectate.
In al treilea rand, referitor la cererea de interventie accesorie formulata de - SRL recursul este inadmisibil deoarece - SRL nu a declarat recurs impotriva sentintei civile nr.636/2008 a Tribunalului Cluj.
De altfel, in mod corect prima instanta a retinut ca - SRL nu si-a motivat in nici un fel interesul pe care-l are pentru promovarea cererii de interventie.
In plus, sustinerile din cererea de interventie (prin care, de fapt, se reitereaza apararile formulate de catre reclamanta) sunt neintemeiate si nesustinute prin acte doveditoare.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În mod corect prima instanță a reținut lipsa procedurii prealabile, contestația reclamantei având ca obiect numai anularea majorărilor de întârziere și a penalităților stabilite prin decizia de impunere nr. 310 din 13.06.2007.
Potrivit art. 205.pr.fiscală împotriva titlului de creanță, decizia de impunere 310/2007 a C, se poate formula contestație, urmând ca organul competent de soluționare să se pronunțe asupra obiectului acestei contestații. Această contestație este o formă a procedurii prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la art. 8 din aceeași lege, acțiunea în contencios fiscal poate fi promovată doar dacă anterior a fost formulată plângere prealabilă sau contestație asimilată de lege cu plângerea prealabilă.
Reclamanta a formulat contestația doar pentru accesoriile reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente sumei stabilită suplimentar de organul fiscal reprezentând TVA în sumă de 56.515 lei, iar pentru sumele principale din decizia nr. 310/2007, nu există plângere prealabilă/contestație.
In privința accesoriilor, Curtea reține că potrivit art. 116 din nr.OG92/2003 republicata, majorarile de intarziere/dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, iar în conf. cu art. 121 din nr.OG92/2003 republicata și varianata sa anterioară in vigoare in perioada 01.01.2004 - 23.12.2005, plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere pentru fiecare luna si/sau fractiune de luna de intarziere iar "penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor".
Referitor la cererea de interventie accesorie formulata de - SRL recursul este inadmisibil deoarece - SRL nu a declarat recurs impotriva sentintei în discuție.
Față de cele de mai sus, Curtea urmează ca, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.636 din 11 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
15.09.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
