Contestație act administrativ fiscal. Sentința 18/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Sentința nr. 18/2009
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU la nr-, reclamanta în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat anularea deciziei nr. 14/09.04.2008 și a deciziei nr. 18/22.05.2008.
Motivând acțiunea reclamanta arată că prin decizia nr. 14/09.04.2008 s-a dispus obligarea în solidar cu debitoarea LP Baa dministratorilor Marra și a reclamantei la plata sumei de 1.087.306 lei. Apreciază reclamanta că decizia este nelegală, starea de insolvabilitate neavând legătură cu activitățile întreprinse în calitate de administrator. Astfel, se arată că, într-adevăr a închiriat utilaje ale societății debitoare însă chiria a fost stabilită în cuantum de 3.500 Euro. - mult, nu se poate reține că prin închiriere a ascuns bunuri atâta vreme cât organele fiscale au făcut controale după data închirierii utilajelor. Împrejurarea că a fost mandatată de să o reprezinte nu are legătură cu starea de insolvabilitate a LP De altfel, închirierea s-a făcut în condiții de transparență totală.
Sub un alt aspect se arată că împotriva LP s-a deschis procedura falimentului, recuperarea creanțelor fiind guvernată de Legea nr. 85/2006.
Reclamanta a invocat, sub aspect formal, nulitatea deciziei de atragere a răspunderii arătând că nu a fost emisă de organul competent potrivit Ordinului nr. 560/12.10.2005, neexistând nici referatul prevăzut de Instrucțiunile aprobate prin ordinul mai sus menționat.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea acțiunii, arătând că împotriva LP a fost începută executarea silită emițându-se somații încă din 6.10.2005; că în august 2006 a fost transmisă o invitație către debitoare însă nici o persoană nu s-a prezentat la organul fiscal, iar la 7.08.2006 s-a procedat la sechestrarea bunurilor debitoarei. Se arată că la 20.03.2008 s-a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei. Apreciază pârâta că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii solidare având în vedere că a încheiat contractul de închiriere nr. 1 din 1.12.2005 având ca obiect închirierea utilajelor, iar calitatea de locator fiind a, societate care a mandat-o pe să înregistreze contractul de închiriere.
Cu referire la contractul de închiriere se arată că bunurile închiriate au fost sechestrate prin procesul-verbal de sechestru nr. 43768/21.03.2008.
Pârâta arată că închirierea bunurilor și neprezentarea listei bunurilor închiriate sunt elemente de răsturnare a prezumției de bună credință.
Instanța, față de faptul că s-a invocat împrejurarea că la data încheierii contractului debitoarea era deja în stare de insolvabilitate, a solicitat pârâtei depunerea fișelor sintetice.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt,
Prin decizia nr. 14 din 09.04.2008 s-a decis că pentru obligațiile de plată restante în cuantum de 1.087.306 lei ale debitoarei LP B răspund Marra - în calitate de administrator din 15.06.2006 și - administrator până la 15.06.2006. S-a reținut în considerentele deciziei că împotriva societății debitoare s-a început executarea silită, emițându-se mai multe somații în perioada 2005-2008, că în 2006 administratorii nu au răspuns solicitărilor organului fiscal, la 7 august 2006 au fost identificate bunurile mobile ale societății, bunuri ce au fost sechestrate însă nu au putut fi valorificate până la al patrulea termen de licitație, la 20.03.2008 s-a constatat starea de insolvabilitate a LP. În ce o privește pe reclamantă s-a reținut că aceasta a semnat un contract de închiriere cu, contract ce are ca obiect închirierea utilajelor și în acest mod a ascuns aceste bunuri.
S-a reținut prin decizia nr. 14/2008 incidența art. 27 alin. 1 lit. a, b din nr.OG 92/2003. Contestația formulată împotriva deciziei nr. 14/2008 a fost respinsă prin decizia nr. 18/2008 fiind reiterate aceleași considerente din decizia nr. 14/2008, fără însă a fi analizate motivele invocate de reclamantă referitoare la neîndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii solidare.
În drept,
Art. 27 alin. 1 din nr.OG 92/2003 reglementează răspunderea solidară, textul având următorul conținut: "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității cu rea-credință dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea precum și administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. Art. 28 Cod procedură fiscală cuprinde dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii prevăzând astfel la alin. 2 și 3 că decizia va fi emisă de organul fiscal, va fi supusă spre aprobare conducătorului organului fiscal iar pe lângă elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 va cuprinde în mod obligatoriu mențiunile enumerate la art. 28 alin. 3 lit. a- Așadar, condițiile formale de validitate a deciziei de atragere a răspunderii solidare sunt prevăzute de art. 28, apărarea reclamantei privind nulitatea deciziei urmând a fi analizată prin prisma acestei reglementări.
Având a se pronunța asupra acestei excepții instanța reține că la baza emiterii deciziei a stat referatul nr. 45539/09.04.2008 privind propunerea angajării răspunderii solidare iar decizia este emisă de șeful administrației și de serviciul de executare, fiind aprobată de directorul executiv și avizată de șeful biroului juridic. Așadar, aprobarea conducerii organului fiscal, condiție inserată în art. 28 există. Problema care se ridică este cea a efectelor juridice pe care le au instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 560/2005 raportat la art. 28 nr. 92/2003.
Instanța apreciază că instrucțiunile stabilesc norme ce au caracter intern, de organizare a compartimentelor, putând fi opuse doar organelor fiscale. De altfel, art. 28 nu conține nici o trimitere la un alt act normativ care să producă efecte juridice.
- mult, instanța reține că dispozițiile din instrucțiunile invocate de reclamantă și pe care le apreciază ca fiind încălcate nu sunt incidente în cauză având în vedere că răspunderea reclamantei a fost antrenată în baza art. 27 alin. 1 din nr.OG 92/2003 iar pct. 1.10.4, 1.10.5 reglementează procedura de angajare potrivit art. 27 alin. 2 din nr.OG 92/2003, dispoziții privind competența de emitere și aprobare a deciziei în cazul art. 27 alin. 1 fiind inserate la pct. 1.5, 1.8. Nici apărarea ce vizează faptul că decizia a fost semnată de șeful Administrației Finanțelor Publice și nu a fost înaintată Direcției Generale a Finanțelor Publice nu poate fi reținută atâta vreme cât Administrația Finanțelor Publice funcționează în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar șeful administrației reprezintă conducerea organului fiscal în accepțiunea art. 28 din Codul d e procedură fiscală.
Apreciind că doar încălcarea dispozițiilor art. 28 din nr.OG 92/2003 atrage nulitatea actului, instanța reține că sub aspect formal nu se relevă elemente care să determine nulitatea deciziei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din analiza art. 27 din nr.OG 92/2003 rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea persoanelor prevăzute la lit. a și b este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții.
Astfel, prin una din faptele enumerate (dobândire active, înstrăinare, ascundere) persoanele enumerate în text trebuie să determine starea de insolvabilitate, iar faptele trebuie să fie săvârșite cu rea-credință. Reglementarea răspunderii solidare a apărut ca o necesitate a sancționării comportamentului fraudulos.
Insolvabilitatea este definită de art. 176 Cod procedură fiscală ca fiind acea stare de debitorului ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată. Sub acest aspect, se reține că în procesul verbal de declarare a insolvabilității (fila 60) obligațiile restante sunt în cuantum mai mic decât veniturile urmăribile (1.087.306 lei obligații, 1.182.262 lei = venituri).
Organul fiscal a apreciat că semnarea contractului de închiriere nr. 1 din decembrie 2005 de către reclamantă care avea la acea dată funcția de administrator a fost de natură a determina starea de insolvabilitate. Totodată, s-a reținut reaua-credință a reclamantei având în vedere împrejurarea că reclamanta a fost mandatată de asociații (societatea căreia i-au fost închiriate utilajele) să organizeze activitatea acesteia din urmă.
Instanța reține însă că acest contract a fost încheiat într-un moment în care societatea avea obligații la bugetul de stat pe care nu le putea onora (în decembrie 2005 avea deja aproximativ 500.000.000 lei (ROL) așa încât închirierea utilajelor, era de natură a aduce venituri din chirie. De altfel, chiria stabilită nu a fost una modică, ci o chirie rezonabilă de 3.500 Euro/lună, în total 90.000 Euro.
Bunurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere nu au fost "ascunse" în accepțiunea art. 27 lit. Astfel, din raportul de expertiză rezultă că bunurile s-au aflat întotdeauna la sediul societății debitoare --, iar contractul de închiriere a fost prezentat organelor fiscale cu prilejul unui control efectuat în mai 2006. De altfel, chiar pârâta arată că prin procesul verbal de sechestru din 21.03.2008 s-a instituit sechestru asupra acestor utilaje.
Organul fiscal a reținut că în august 2005 a fost instituit sechestru asupra unor bunuri aflate la sediul societății, pe - - și că celelalte bunuri (cele ce fac obiectul contractului de închiriere), au fost ascunse, situație ce nu poate fi reținută. Astfel, deși organul fiscal a depus încheierea nr. 8155 din 23 decembrie 2004 și actul adițional (filele 89-90 dosar) din care rezultă că încă din 2004 LP avea atât sediul cât și un punct de lucru în B,- (adresă unde s-au aflat întotdeauna utilajele închiriate) organele de executare s-au prezentat pentru a identifica bunurile pe-, sediu reținut în toate actele de executare.
Câtă vreme contractul de închiriere a fost prezentat organelor fiscale din mai 2006 (anexă la raportul de expertiză - raportul de inspecție fiscală nr. 4091/2006) nu se poate reține ascunderea acestor utilaje.
Prin noțiunile de "înstrăinare" și "ascundere" legiuitorul a avut în vedere imposibilitatea urmăririi bunurilor.
Ori, închirierea utilajelor nu a împiedicat organul fiscal să procedeze la executare, închirierea nefăcând imposibilă urmărirea bunurilor, contractul de închiriere vizând doar un drept de folosință în favoarea Reclamanta nu a schimbat locul utilajelor astfel încât să nu poată fi găsite, pentru a se reține că le-a ascuns cu rea-credință. Referitor la această condiție inserată în art. 27 lit. b, instanța pornind de la prezumția bunei-credințe, apreciază că mandatul dat de asociații (societatea căreia i s-au închiriat utilajele) reclamantei, nu este de natură a răsturna prezumția bunei-credințe.
Ipoteza în care aceeași persoană are calitatea de administrator la două societăți care au raporturi comerciale nu creează prezumția relei-credințe, atâta vreme cât administratorul răspunde în fața fiecărei societăți în condițiile Legii nr. 31/1990.
Incidența art. 27 alin. 1 lit. a nu presupune discuții, fiind exclusă în ce o privește pe reclamantă, având în vedere că textul reglementează dobândirea de active de la debitoare, iar în cauză nu s-a reținut decât închirierea utilajelor, reclamanta nedobândind nici un activ al debitoarei în ultimii trei ani.
Răspunderea prevăzută de art. 27 Cod procedură fiscală este o răspundere specială ce nu poate fi antrenată decât atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text așa încât discuțiile referitoare la buna administrare a societății, la cauzele care au determinat insolvabilitatea nu pot fi argumente în sprijinul atragerii răspunderii solidare, putând fi invocate doar în cadrul unei acțiuni în răspunderea organelor de conducere. De altfel, pe rolul Tribunalului Bacău se află înregistrată o astfel de acțiune, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Apărarea reclamantei fundamentată pe împrejurarea că împotriva societății debitoare s-a deschis procedura insolvenței nu poate fi reținută în sprijinul nelegalității deciziei de atragere a răspunderii solidare. Este adevărat că procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 este una colectivă, concursuală, însă instanța reține că la data emiterii deciziei de atragere a răspunderii solidare -09.04.2008, nu era deschisă procedura insolvenței, aceasta fiind deschisă la11.04.2008. Aspectele invocate de reclamantă sunt chestiuni ce vizează executarea deciziei de atragere a răspunderii. Instanța apreciază că într-adevăr, după data deschiderii procedurii insolvenței, dată fiind natura acestei proceduri, de executare colectivă, organul fiscal nu poate proceda la executare în temeiul deciziei de atragere a răspunderii solidare. Însă așa cum s-a precizat, aceasta este o problemă de executare și nu de legalitate, instanța analizând actul administrativ fiscal la data emiterii, respectiv la 09.04.2008, dată când nu era deschisă procedura insolvenței.
Reținând pe de o parte că încheierea contractului de închiriere nu a determinat starea de insolvabilitate (bunurile închiriate rămânând în patrimoniul debitoarei) iar pe de altă parte faptul că bunurile ce au făcut obiectul închirierii nu au fost ascunse cu rea-credință atâta vreme cât organul fiscal a avut cunoștință de existența contractului de închiriere, iar utilajele au fost întotdeauna în spațiul de pe- (rezultă din expertiză), instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 1 lit. a, b din nr.OG 92/2003, reținute de organul fiscal.
Pentru cele ce preced, instanța va admite acțiunea, va anula în parte (având în vedere că prin același act a fost antrenată și răspunderea asociatului Marra ) decizia de atragere a răspunderii solidare și cea de soluționare a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în B,-,. F,. 8, județul B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul
Anulează în parte decizia 14/9.04.2008 emisă de B, anulează în parte decizia 18/22.05.2008 în sensul că înlătură stabilirea răspunderii reclamantei antrenată în baza art. 27 alin. 1 lit. a și b din nr.OG 92/2003.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, --- |
Red.
Tehnored. - ex. 4
23 februarie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
