Contestație act administrativ fiscal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.181/CA
Ședința publică din 30 aprilie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurent a reclamantă - - SRL - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1214/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, jud. C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, str. -. -, nr.18, jud.C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă -""SRL, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.57859/26.03.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei conform chitanței seria - nr.-/26.03.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei pârâte DGFP C întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante în susținerea recursului depune la dosar contestația formulată de - SRL împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea formulată la Administrația Finanțelor Publice
Întrebat fiind apărătorul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului recurentei reclamante, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul recurentei reclamante, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii excepției inadmisibilității ca nefondate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de taxă auto de primă înmatriculare. În mod greșit instanța apreciat că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă. A fost făcută plângerea în temeiul legii contenciosului administrativ. Apreciază că, acțiunea este admisibilă și se impune restituirea sumei privind taxa auto de primă înmatriculare. Totodată solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ - sub nr-, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cas olicitat anularea actului administrativ fiscal nr. 1066/18.02.2008 și obligarea pârâtei la restituirea următoarelor sume: 12.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/01.11.2007; 5.935 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/02.08.2007 și 10.287 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/12.04.2007, reprezentând taxă pentru primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2007 achiziționat din Germania două autoutilitare marca și un autoturism marca Mercedes Benz second hand pe care le-a înmatriculat în România, iar la momentul înmatriculării i s-a impus să achite taxa de primă înmatriculare, în caz contrar refuzându-i-se înmatricularea mașinilor.
A mai arătat reclamanta că această taxă contravine art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene întrucât este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, având în vedere că această taxă nu se aplică pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reclamanta a mai arătat că, față de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, se constată că art. 2141-2143din codul fiscal, ce reglementează taxa de primă înmatriculare, nu pot fi aplicate, taxa achitată fiind percepută și încasată nelegal.
Reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, solicitând pârâtei restituirea taxei achitate, însă, maniera în care i s-a răspuns denotă clar refuzul autorității de a-i restitui taxa de primă înmatriculare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituție, art. 1082 și 1084 civ. și art. 274 pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că actul atacat nu este un act administrativ în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.
La primul termen de judecată reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr. 1214/19.09.2008 a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă și respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a soluționa excepția inadmisibilității, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat în anul 2007 3 autovehicule second hand din Germania, mașini pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C sub nr. 1066/04.02.2008, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate.
Prin adresa nr. 1066/18.02.2008 pârâta solicită reclamantei să completeze documentele necesare restituirii sumelor astfel cum prevede art. 117 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep. și nr. 1899/2004.
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamanta trebuie să fie beneficiara unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din legea nr. 554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantei privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Numai actele administrative pot face obiectul acțiunii de contencios administrativ întrucât numai acestea produc, modifică sau sting raporturi juridice.
Din perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. "c" din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr. 1066/18.02.2008 nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea contenciosului administrativ, întrucât acesta nu produce, modifică sau stinge raporturi juridice.
Chiar dacă adresa nr. 1066/18.02.2008 ar fi considerată un act administrativ în accepțiunea contenciosului administrativ, acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Deși reclamanta a solicitat instanței anularea adresei nr. 1066/18.02.2008, aceasta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamantă.
Prin motivele de recurs se arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, fiind solicitată restituirea sumelor achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare. Răspunsul a venit cu adresa nr. 1066/18.02.2008, acesta fiind evaziv. Împotriva acestui răspuns s-a formulat contestație înregistrată cu nr. 39725/07.03.2008.
Recurenta mai arată că actul administrativ vătămător îl reprezintă tocmai plata taxei speciale.
Recurenta mai invocă și aspecte de fond, referitoare la legitimitatea cererii sale de restituire a sumelor achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
Intimatele depun întâmpinare prin care se susține că adresa nr. 1066/18.02.2008 nu reprezintă un act administrativ în sensul legii nr. 554/2004.
Intimata Administrația Finanțelor Publice C mai arată prin întâmpinare că, față de afirmația recurentei potrivit cu care plata taxei de primă înmatriculare reprezintă actul vătămător,cererea de restituire este formulată mult peste termenul legal.
Instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004 actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative"
Conform art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În speță ne aflăm în prezența situației prevăzută de art. 2 alin. 2 din legea contenciosului administrativ, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de restituire a unei sume de bani. Astfel, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare cu cererea înregistrată cu nr. 1066/04.02.2008. Pârâta a răspuns cu adresa nr. 1066/18.02.2008, solicitând depunerea unor documente necesare restituirii. Instanța de recurs apreciază că adresa nr. 1066/18.02.2008 reprezintă un refuz nejustificat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat sumele reprezentând taxa de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor codului d e procedură fiscală. Cererea de restituire este formulată la data de 04.02.2008, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 ce stabilea taxa de poluare, motiv pentru care nu putea avea ca obiect restituirea doar a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Adresa pârâtei (fila nr. 10 în dosarul de fond) reprezintă un formular, probabil folosit în toate situațiile în care se solicită restituirea unei taxe nedatorate, potrivit codului d e procedură fiscală, fără să ia în considerare circumstanțele speței. În consecință, se cere reclamantei să-și completeze cererea cu documente despre care pârâta știe (cunoscând legea) că reclamantul nu le are, cum ar fi: hotărâri definitive și irevocabile, decizii ale organelor administrative sau jurisdicționale prin care să se constate inexistența titlului de creanță, cuantumul plătit în plus, eroarea de calcul, aplicarea eronată a prevederilor legale sumele de rambursat de la bugetul de stat etc. - art. 117 alin. 1 din OG nr. 92/2003 pr.fiscală și nr. 1899/2004 amintite în cuprinsul formularului. Cererea reclamantei are o motivație clară, și anume prioritatea reglementărilor comunitare în fața celor interne.
În concluzie, față de cuprinsul cererii de restituire și conținutul adresei de răspuns, aceasta reprezintă un refuz nejustifucat de soluționare a cererii.
Pentru considerentele mai sus arătate, actul administrativ vătămător la care ne raportăm este adresa nr. 1066/18.02.2008. În temeiul art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, reclamanta se putea adresa instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat, ceea ce a și făcut, acțiunea sa fiind înregistrată la data de 10.03.2008.
Pentru a aprecia astfel, instanța a analizat în baza rolului său activ natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Nici susținerea cu privire la depășirea termenului pentru formularea plângerii prealabile nu poate fi primită pentru aceleași argumente referitoarele la caracterul cererii de restituire și refuzul nejustificat de soluționare a acestei cereri.
Față de prevederile art. 312 alin. 5.pr.civ. soluția primei instanțe a fost casată iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru soluționare în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent a reclamantă - - SRL - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.1214/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI - cu sediul în C,-, jud. C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, str. -. -, nr.18, jud.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru soluționare în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.. / 04 Mai 2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Claudiu Răpeanu
