Contestație act administrativ fiscal. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 184/CA/2009-
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE. reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUIcu sediul în O, str. -, nr. 2, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu. loc. - 1 Mai nr.13, com. jud.B, împotriva sentinței nr. 554/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimatul reclamant - avocat în substituirea avocatului,în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 554/CA/2008 Tribunalul Bihora respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A admis acțiunea precizată formulată de reclamantul,.- 1 Mai nr.13, com. jud.B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, cu sediul în O,--4, jud.B și a anulat actul administrativ fiscal nr.11764/18.06.2008 al pârâtei și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5.521 lei, reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare a autoturismului, achitată de către reclamant prin chitanța seria - nr.-/29.04.2008.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin chitanța seria - nr. -/29.04.2008, reclamantul a achitat suma de 5.521 lei, reprezentând taxa speciala pentru prima înmatriculare a autoturismului având cartea de identitate seria G nr. -, adus dintr-un stat membru al Comunității Europene. Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2008 la Administrația Financiara O, reclamantul a solicitat acestei instituții restituirea taxei achitate, invocând prevederile art. 25, 28 si 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adresa nr. 11764/18.06.2008, parata a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei, întrucât aceasta a fost datorata potrivit prevederilor legale in vigoare - art. 214/1 si 214/2 din Codul Fiscal.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocata de parata, relativ la împrejurarea ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila obligatorie impusa de art. 7 din Legea 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, instanța a reținut ca aceasta este nefondata.
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum si unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilita de Ministerul Finanțelor si care era afișata, in forma electronica, in mod public. Operațiunea tehnica de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibila fără plata taxei. Insa, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care sa materializeze operațiunea, astfel ca, in aceasta împrejurare, însăși obligația de plata a taxei, de natura legala si condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are un suport material.
de ceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care sa fie impusa plata taxei de prima înmatriculare, in mod corect reclamantul, in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrația Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la parata, concretizat in adresa nr. 11764/18.06.2008, constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune in anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Nu poate fi primita susținerea paratei, in sensul ca, pentru a putea fi considerata îndeplinită procedura prealabila, reclamantul trebuia sa se adreseze organului fiscal pentru revocarea răspunsului la cererea de restituire, câtă vreme, astfel cum am arătat, reclamantul s-a adresat deja Administrației Finanțelor Publice a Municipiului O cu cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare. De altfel, chiar in cuprinsul adresei nr. 11764/18.06.2008, parata a menționat ca aceasta poate fi atacata în condițiile Legii 554/2004 la Tribunalul Bihor.
In privința fondului, instanța a reținut că taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 si se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorata bugetului statului, se calculează după formula prevăzuta la art. 214/1 alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei, prevăzuți in anexele legii. Esențial rămâne ca taxa special nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, si aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora in tara.
Analizând prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constata ca acesta prevede ca"nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Prin urmare, aceste prevederi limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Or, prin art. 214/1 si 214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor în România, în situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Si Curtea de Justiție a Comunității europene a consacratprincipiul supremației(primatul) dreptului comunitar, in baza căruia regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept național in vigoare sau viitoare, precum siprincipiul caracterului directaplicabil al dreptului comunitarin dreptul intern al statelor membre UE, fără a fi nevoie de o legislație naționala suplimentara sau de transformare.
Cu referire la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat in mai multe cazuri, in sensul ca acesta reprezintă, in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii de produsele provenind din alte state membre.
Având in vedere principiul primatului dreptului comunitar si al efectului direct aplicabil al art. 90 din Tratatul CE, instanța va constata ca art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare Tratatului CE si ca nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cauza de, motiv pentru care, in temeiul art. 90 din Tratatul CE, va admite acțiunea reclamantei si va obliga parata sa restituie reclamantului taxa speciala de prima înmatriculare, in cuantum de 5.521 lei, ilegal încasata de către parata.
In ceea ce privește susținerea paratei in sensul ca, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa speciala de prima înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța retine ca prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile in care nu exista nici un temei pentru parata sa oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxa nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând in vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi perceputa pentru aducerea in tara a unui autoturism la o data anterioara datei intrării in vigoare a acestui act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, invocând în acest sens dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.
Reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei,fără să ceară anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății taxei de primă înmatriculare, respectiv a răspunsului la cererea de restituire, astfel, simpla solicitare de către reclamantă a restituirii taxei de primă înmatriculare nu poate acoperi dispoziția legală imperativă.
Sunt invocate și dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Plata taxei speciale pentru autoturisme a fost reglementată de prevederile art.2141și art.2142din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa pe poluare" intervine conform articolului 4 din OUG 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România respectiv la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la articolul 3 și articolul 9 din aceeași ordonanță.
Mai arată, recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile legale invocate și anume prevederile OUG 50/21.04.2008, articolul 11, potrivit cărora " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentruautovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", prin urmare legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 554/CA/2008 a Tribunalului Bihor. Precizează că în mod corect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii de către instanța de fond, deoarece a fost îndeplinită procedura prealabilă. Pe fondul cauzei arată că sunt incidente speței prevederile articolului 90 din Tratatul Comunității Europene. Pârâta a invocat incidența prevederilor OUG 50/2008, dar această ordonanță nu era în vigoare la data introducerii autoturismului în țară, neavând aplicabilitate retroactivă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată, deoarece reclamantul intimat s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la filele 4-6 din dosarul primei instanțe, primind răspunsul pe care l-a atacat în instanță.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, ori în speță atâta vreme cât petentului i s-a răspuns că nu i se poate restitui taxa de primă înmatriculare, revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Astfel, se va avea în vedere că reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Față de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care să fie impusă plata taxei de primă înmatriculare, în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la pârâtă, concretizat în adresa nr. 11764/18.06.2008 constituie act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 554/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
de culpa procesuala a recurentei, in temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. va fi obligata sa plătească intimatului reclamant suma de 400 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusa la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în O, str. -, nr. 2, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu. loc. - 1 Mai nr.13, com. jud.B, împotriva sentinței nr. 554/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Dată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Pensionat, semnează
Președintele instanței
Red.dec./08.04.2009
Jud. fond.
Dact./08.04.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Boța Marilena, Vîrtop Florica
