Contestație act administrativ fiscal. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 192/CA/2009 -
Ședința publică
din 08 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI, cu sediul în O,- împotriva Sentinței nr.476/CA/2008 din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O, Calea nr.21,. 65,.30, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat depusă la dosar în reprezentarea intimatei, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea în parte a recursului, deoarece s-a restituit o parte din taxa de primă înmatriculare, astfel că se impune modificarea doar în parte a sentinței recurate.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.476/CA/2008 din data de 27.10.2008Tribunalul Bihora respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta - SRL O în contradictoriu cu pârâta DGFP-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O și a anulat actele administrativ-fiscale nr.40.406/04.03.2008 și nr.40.408/04.03.2008, ale pârâtei, obligând pârâta si restituie reclamantei suma de 1.862 lei achitată prin chitanța seria - nr.-/21.09.2007 și respectiv suma de 3.165 lei achitată prin chitanța seria - nr.-/03.12.2007, reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare a autoturismului, împreună cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin chitanțele seria - nr. -/21.09.2007 si seria - nr. -/03.12.2007, reclamanta a achitat sumele de 1.862 lei si respectiv 3.165 lei, reprezentând taxa speciala pentru prima înmatriculare a autoturismelor având cartea de identitate seria G nr. - si seria G nr. -, aduse dintr-un stat membru al Comunitatii Europene.
Prin cererile înregistrate la data de 04.03.2008 la Administrația Financiara O, reclamanta a solicitat acestei instituții restituirea taxei achitate, invocând prevederile art. 25, 28 si 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adresele nr. 40406/04.03.2008 si nr. 40408/04.03.2008, parata a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei, întrucât aceasta a fost datorata potrivit prevederilor legale in vigoare - art. 214/1 si 214/2 din Codul Fiscal.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocata de parata, relativ la împrejurarea ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila obligatorie impusa de art. 7 din Legea 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, instanța retine ca aceasta este nefondata, urmând a fi respinsa pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum si unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilita de Ministerul Finanțelor si care era afișata, in forma electronica, in mod public. Operațiunea tehnica de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunitatii Europene nu era posibila fără plata taxei. Insa, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care sa materializeze operațiunea, astfel ca, in aceasta împrejurare, însăși obligația de plata a taxei, de natura legala si condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are un suport material.
de ceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care sa fie impusa plata taxei de prima înmatriculare, in mod corect reclamantul, in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrația Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la parata, concretizat in adresele nr. 40406/04.03.2008 si nr. 40408/04.03.2008, constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune in anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Nu poate fi primita susținerea paratei, in sensul ca, pentru a putea fi considerata îndeplinita procedura prealabila, reclamantul trebuia sa se adreseze organului fiscal pentru revocarea răspunsului la cererea de restituire, câtă vreme, astfel cum am arătat, reclamantul s-a adresat deja Administrației Finanțelor Publice a Municipiului O cu cererile de restituire a taxei de prima înmatriculare. De altfel, chiar in cuprinsul adreselor arătate, parata a menționat ca acestea pot fi atacate în condițiile Legii 554/2004 la Tribunalul Bihor.
In privința fondului, instanța va retine ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 si se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorata bugetului statului, se calculează după formula prevăzuta la art. 214/1 alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei, prevăzuți in anexele legii. Esențial rămâne ca taxa special nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, si aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora in tara.
Analizând prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunitatii Europene, invocat de reclamant, instanța constata ca acesta prevede ca"nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Prin urmare, aceste prevederi limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Or, prin art. 214/1 si 214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor în România, în situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Si Curtea de Justiție a Comunitatii europene a consacrat principiul supremației(primatul) dreptului comunitar, in baza căruia regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept național in vigoare sau viitoare, precum siprincipiul caracterului directaplicabil al dreptului comunitarin dreptul intern al statelor membre UE, fără a fi nevoie de o legislație naționala suplimentara sau de transformare.
Cu referire la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat in mai multe cazuri, in sensul ca acesta reprezintă, in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii de produsele provenind din alte state membre.
Având in vedere principiul primatului dreptului comunitar si al efectului direct aplicabil al art. 90 din Tratatul CE, instanța va constata ca art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare Tratatului CE si ca nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cauza de, motiv pentru care, in temeiul art. 90 din Tratatul CE, va admite acțiunea reclamantului si va obliga parata sa restituie reclamantului taxa speciala de prima înmatriculare, in cuantum de 1.862 lei si respectiv 3.165 lei, ilegal încasată de către parata. In temeiul art. 1084, rap. la art. 1082.civ. va fi obligata si la plata dobânzii legale, de la data plății si pana la restituirea efectiva a sumei.
In ceea ce privește susținerea paratei in sensul ca, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa speciala de prima înmatriculare fiind practic înlocuita acum cu taxa de poluare, instanța a reținut ca prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, in condițiile in care nu exista nici un temei pentru parata sa oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxa nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând in vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi perceputa pentru aducerea in tara a unui autoturism la o data anterioara datei intrării in vigoare a acestui act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, fiind încălcate dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, care prevăd obligativitatea persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, or reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, fără a solicita anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății.
Pe fondul cauzei se arată, în esență, că dispozițiile art. 90 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE nu sunt incidente în cauză deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
Se mai arată că prin OUG nr.50/2008 a fost introdusă taxa de poluare, iar potrivit art. 11 din acest act normativ taxa rezultată din diferența achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi, se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice.
Reclamanta, ulterior introducerii acțiunii, a uzat de dispozițiile legale prevăzute de nr.OUG 50/2008 și a solicitat restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare iar în baza deciziei de restituire nr. -/29 octombrie 2008, i-a fost restituită suma de 1933 lei.
În drept se invocă disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise formulate în cauză de către intimat se solicită admiterea în parte a recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 3094 lei în loc de 5027 lei, având în vedere decizia de restituire nr. -/29 octombrie 2008.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită, având în vedere că reclamantul intimat s-a adresat cu o cerere ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE O prin care a solicitat restituirea taxei.
În speță nu se putea solicita anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății taxei de primă înmatriculare, întrucât nu a fost emis un astfel de act administrativ.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a-i recunoaște reclamantului un drept legal, respectiv dreptul la restituirea unei taxe încasată în mod nelegal, iar împotriva refuzului pârâtei nu se formulează plângere prealabilă.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța de recurs constată că potrivit art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Motivul de recurs invocat, în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autoturismelor/autovehiculelor indiferent de țara de proveniență este nefondat, câtă vreme această taxă nu este aplicată autoturismelor naționale similare care au fost deja înmatriculate.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța de fond reținând corect că prevederile acesteia nu pot fi aplicate reclamantului, câtă vreme au intrat în vigoare ulterior plății taxei ce face obiectul litigiului. Având în vedere faptul că la momentul pronunțării hotărârii atacate nu era emisă de către recurentă decizia de restituire nr. -/29 octombrie 2008, iar instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de înscrisurile existente la dosar la data pronunțării și dispozițiile legale în vigoare la acea dată, va fi păstrată în totalitate hotărârea atacată.
Față de aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul și păstrată în totalitate hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă va fi obligată partea recurentă, aflată în culpă procesuală, să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI, cu sediul în- împotrivaSentinței nr.476/CA/2008 din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL O, cu sediul în O, Calea nr.21,. 65,.30, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate - SRL O suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
red.dec. S - 14.04.2009
Jud.fond
Tehnored.N-15.04.2009- 2 ex.
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
