Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1941/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1941/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 1106/2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.C-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 24.09.2008 s-a depus la dosar, de către intimata Administrația Finanțelor Publice C-N întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin Decizia civilă nr. 1106/2008 din data de 12 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, s-a respins recursul declarat de reclamanta C-N împotriva sentinței civile nr. 157 din 01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 157 din 1 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta, față de aceste pârâte pe această excepție.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, având ca obiect contencios fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, tribunalul a apreciat-o ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul juridic dedus judecății îl constituie anularea deciziei nr. 84/29.05.2007 emisă de C și a deciziei de impunere nr. 126/2.05.2007, emisă de C-N, ca o consecință actele administrativ-fiscale atacate nu au fost emise de niciuna din pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 21 0-211.pr.fisc. organul competent în cadrul soluționării contestației s-a pronunțat printr-o decizie sau dispoziție, după caz, care s-a emis în formă scrisă și care a cuprins: preambulul, considerentele, dispozitivul, fiind semnată de conducătorul organului care a soluționat-o în speță, așa cum rezultă din actul de la fila 37-38, de directorul executiv al C, care face parte din structura organizatorică a Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituție cu personalitate juridică.
Potrivit prevederilor art. I-2 din HG495/2007, privind organizarea și funcționarea " aceasta se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituției publică cu personalitate juridică, în subordine a Ministerului Economiei și Finanțelor, finanțate de la bugetul de stat; în subordine a Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca instituții publice cu personalitate juridică ".
Din aceste considerente, tribunalul a apreciat că excepția invocată este fondată și a dispus admiterea acesteia, respingerea acțiunii reclamantei față de ambele pârâte, pe această excepție.
Analizând pe fond acțiunea formulată și precizată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele C și C-N, ca organe emitente a actelor administrativ-fiscale atacate, tribunalul, în baza probatoriului administrat a apreciat ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 84/29.05.2007 emisă de C, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de C-N împotriva deciziei de impunere nr. 126/02.05.2007, pentru suma de 53.044 lei, reprezentând: 49.927 lei TV A, 3.117 lei majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut în esență că organele de control în mod corect și legal au considerat că pentru lucrările efectuate in decembrie 2006, reclamanta avea obligația să emită factura fiscală în luna in care au fost executate și să colecteze TV A în conformitate cu prevederile art. 134 pct. 3.fisc. aplicabil până la data de 31.12.2006. contestația a fost respinsă și pentru obligațiile fiscale accesorii acestui debit, conform principiului de drept " accesorium sequitur principale ".
Potrivit prevederilor art. 134 (3) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare, aplicabile până la data de 31.12.2006, coroborate cu prevederile art. 155 (2) din aceeași lege și pct. 59 (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobată prin HG44/2004, " faptul generator al taxei intervine și taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestărilor de servicii cu excepțiile prevăzute in prezentul titlu; pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri, iar pentru prestări de servicii, cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată; pentru prestările de servicii altele decât cele prevăzute la art. 155 al 4, 5 și 6.fisc. prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată; pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții montaj, consultanță, cercetare, expertiză și altele asemenea, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări ".
Din prevederile legale incidente cauzei a rezultat că legiuitorul prevede obligativitatea prestatorilor de a emite facturi fiscale cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, făcând mențiune a că pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări sau după caz, data acceptării de către beneficiar.
Analizând situațiile de lucrări executate în luna decembrie 2006, prin prisma înscrisurilor existente la dosar, în baza cărora s-a emis factura fiscală în luna ianuarie 2007, tribunalul a constatat că acestea nu conțin in mod expres data întocmirii sau data acceptării de către beneficiar, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este nefondată, fiind lipsită de suport probator.
Deoarece din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că acestea se referă la lucrări executate in luna decembrie 2006 potrivit prevederilor art. 155 (2) și pct. 59 din Legea nr. 571/2003/R/2005, reclamanta avea obligația să emită factura fiscală cel mai târziu până la finele lunii in care prestarea a fost efectuată, respectiv luna decembrie 2006.
În contextul împrejurărilor invocate în apărare, reclamanta nu a depus la organele de control și nici în instanța înscrisuri prin care s-a făcut dovada că prestarea de serviciu ar fi fost efectuată în luna ianuarie 2007 și ca o consecință, s-ar fi aflat in vreuna din situațiile de excepție prevăzute de art. 155 alin 4, 5, 6.fisc.
De asemenea, nici documentul apreciat de reclamantă ca fiind acceptul beneficiarului nu a putut fi apreciat ca probă în favoarea acesteia, deoarece emană de la Civil B ori din situațiile de lucrări și factura emisă in baza acestuia rezultă că beneficiarul lucrărilor este o altă societate comercială, respectiv C-
Susținerea reclamantei în sensul că Civil B avea calitatea de reprezentant al, este neîntemeiată, deoarece atât la data efectuării controlului fiscal cât și in instanță, nu a depus acte în acest sens.
Contractul de antrepriză nr. 25115.11.2006 relevă că acesta a fost încheiat între reclamantă, în calitate de executant și, în calitate de beneficiar, iar în art. 2 pct. 2 lit. c - prețul și modalitățile de plată, prevede că: "plata se .: va face lunar, în baza facturii emise de executant, pe bază de situații de lucrări lunare, real executate; situația lucrărilor va fi întocmită de către executant, până în data de 1 lunii următoare, aceasta va fi avizată de beneficiar sau de reprezentantul acestuia până în data de 7, plata urmând a se face până la data de 20; în situația in care beneficiarul prin reprezentantul său legal nu avizează situațiile de lucrări întocmite în maxim 10 zile calendaristice de la depunerea acesteia se consideră acceptate de către beneficiar.
Așa fiind, conform contractului de antrepriză cu nr. menționat, situațiile de lucrări pentru lucrările executate in luna decembrie 2006 trebuia întocmită până la data de 31.12.2006. Pe de altă parte, dispozițiile art. 4 pct. 4.8 și 4.11 și art. 3 pct. 3.7 lit. d din același contract nu prevăd posibilitatea pentru de a-și desemna un reprezentant care să accepte situațiile de lucrări, și ca o consecință, acestea trebuiau acceptate de beneficiarul lucrărilor înscrise in factura fiscală "nr. -.01.2007, respectiv Anexele la contractul de antrepriză cu nr. de mai sus, sunt enumerate la art. 13 pct. 16.3, iar printre acestea nu se regăsește și numirea persoanei care va verifica, aproba situațiile de lucrări, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este neîntemeiată.
Având în vedere că apărarea formulată de reclamantă nu are suport faptic și juridic, iar organele de control in mod corect și legal au considerat că pentru lucrările efectuate în luna decembrie 2006 reclamanta avea obligația să emită factura fiscală in luna in care au fost executate și să colecteze TVA în conformitate cu prevederile art. 134 (3) fisc. aplicabil până la 31.12.2006, iar aceasta in mod greșit a aplicat prevederile Codului fiscal, începând cu anul 2007, respectiv art. 160 a1.2 și 3 - măsuri de simplificare, încălcându-se și principiul neretroactivității legii, tribunalul urmează a dispune respingerea acțiunii, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
În acest sens s-a avut în vedere și faptul că organul de control în mod corect a apreciat că în speță este aplicabil principiul de drept "accesorium sequitur principale" cu privire la obligațiile fiscale accesorii aferente debitului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta C-N solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, rejudecarea litigiului pe fond cu admiterea acțiunii inițiale formulată de reclamantă, precizată și completată cu toate capetele de cerere.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta-recurentă a arătat că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente în raport de starea de fapt reținută întrucât scriptele anexate în probațiune cuprindeau data întocmirii situației de lucrări și data acceptării de beneficiar astfel că acest motiv se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, prima instanță schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al scriptelor anexate în probațiune.
Recurenta invocată și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă arătând că interpretarea dispozițiilor art. 155 alin 2 din Legea nr. 571/2003 a fost realizată eronat de către prima instanță întrucât nu avea obligația să emită factura fiscală în luna decembrie ci în luna ianuarie întrucât însuși legiuitorul stabilește că data prestării de servicii și implicit a emiterii facturii este data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și după caz, la data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări care în speță au fost în luna ianuarie 2007.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Cad epus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de cele două intimate.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță formulată în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în temeiul dispozițiilor art. 188 alin. 2 din nr.OG 92/2003 a solicitat anularea deciziei nr. 84/29 mai 2007 emisă de A JUDEȚULUI C și a deciziei de impunere nr. 126/2 mai 2007 emisă de C-N, ANAF, SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ în baza raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea TVA din 27 aprilie 2007 cu nr. 24014/2 mai 2007 și implicit anularea măsurilor dispuse de aceasta privind suma de 53.044 lei stabilită ca plată suplimentară ca neîntemeiată și nefondată și implicit obligarea pârâtelor la rambursarea sumei negative de TVA în cuantum de 40.489 lei.
Critica formulată de reclamanți împotriva deciziei contestate a vizat interpretarea dispozițiilor pct. 59 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobat prin nr.HG 44/2004 susținând că atât situațiile de lucrări cât și acceptarea acestora de beneficiari cuprind data întocmirii respectiv data acceptării astfel că, pentru serviciile prestate în decembrie 2006 având ca beneficiar pe ANAF a fost menționată data întocmirii respectiv 10 ianuarie 2007 fiind acceptată de beneficiar la data de 18 ianuarie 2007 cu mențiunea "aprobat de plată conform contractului".
Prin decizia nr. 84 emisă la 29 mai 2007 privind soluționarea contestației depusă de împotriva deciziei de impunere nr. 126 din 2 mai 2007 emisă pe baza raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea TVA întocmit la data de 27 aprilie 2007 s-a respins ca neîntemeiată contestația reținându-se că situațiile de lucrări executate în luna decembrie 2006 în baza cărora s-a emis factura fiscală din luna ianuarie 2007 nu conțin în mod expres data întocmirii sau data acceptării de către beneficiar și întrucât din denumirea acestora se reține că se referă la lucrări executate în luna decembrie 2006 în baza prevederilor art. 155 pct. 2 și art. 59 alin 2 petiționara era obligată să emită factura fiscală până la finele lunii în care s-a prestat lucrarea respectiv decembrie 2006.
Susținerile reclamantei vizând interpretarea dispozițiilor pct. 59 alin 2 din HG 44/2004 au fost analizate de către C-N care a reținut că dispozițiile invocate au fost modificate iar, în baza dispozițiilor HG84/2005 prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale sau alte documente legale cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, aceste dispoziții fiind valabile în perioada verificată.
Prima instanță în raport de dispozițiile legale enunțate, așa cum erau acestea în vigoare la momentul efectuării operațiunilor verificate a reținut în mod corect că, reclamanta avea obligația de a emite factura până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată respectiv luna decembrie 2006 întrucât din înscrisurile prezentate în probațiune și din susținerile de altfel ale reclamantei a reieșit că obligația a fost executată în cursul lunii decembrie 2006.
Contractul de antrepriză nr. 25 din 15 noiembrie 2006 invocat de către reclamantă și despre care se susține că ar fi fost interpretat greșit de către prima instanță sub aspectul calificării lui fapt care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, a primit în fața primei instanțe valoarea juridică pe care o reflecta iar clauzele acesteia au fost interpretate de prima instanță în mod corect.
Clauzele cuprinse în convenția invocată erau în consonanță cu dispozițiile legale enunțate și nu pot fi invocate în sensul în care urmărește reclamanta.
Tribunalul analizând decizia contestată a apreciat în mod temeinic că apărarea formulată de reclamantă nu poate fi primită, actul atacat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în interpretarea judicioasă a acestora astfel cum erau acestea în vigoare la momentul efectuării operațiunilor supuse controlului.
Înscrisurile prezentate subsecvent emiterii deciziei atacate, nu sunt de natură a determina o altă stare de fapt sau o altă interpretare a dispozițiilor legale decât cea realizată în prima instanță.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și de asemenea actul dedus judecății nu a fost interpretat greșit, nu i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia de către prima instanță astfel că nu se poate reține nici prezența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
Împotriva acestei Decizi Civile nr. 1106/2008, a formulat contestație în anulare reclamanta solicitând admiterea contestației și anularea Deciziei Curții de Apel cu datele mai sus menționate ca netemeinică și nelegală, rejudecarea recursului și admiterea acestuia așa cum a fost formulat cu toate capetele de cerere.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, a formulat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 157/2008 pronunțată în ședința publică din data de 01.02.2008 de Tribunalul Cluj, Secția mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care a solicitat odată cu admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului, ca netemeinică și nelegală, rejudecarea litigiului pe fond și admiterea acțiunii introductive de instanță, precizată și completată, cu toate capetele de cerere. Obiectul juridic al acțiunii având ca obiect contencios fiscal îl constituie anularea actelor administrative DECIZIA nr. 84/29.05.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C i Decizia de impunere nr. 126/02.05.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Mun. C-N, în baza Raportului de inspecție fiscală pentru rambursare de cu nr. înreg. 24014/02.05.2007 și implicit anularea măsurilor dispuse de organele fiscale privind suma de 53.044 lei, stabilită ca plata suplimentară și obligarea acestor instituții la restituirea sumei de 53.044 lei, formată din 40.489 lei, sumă negativă de, solicitată și neadmisă la rambursare și a sumelor de 9.438 lei A stabilită suplimentar de plată i 3.117 lei majorări de întârziere, reținute prin compensare.
În motivarea recursului, reclamanta a avut și are în vedere, în esență, apărarea potrivit căreia, pentru lucrările de construcții montaj din luna decembrie 2006, în valoare de 262.771 RON, decontate pe bază de situații de lucrări, factura nu trebuia întocmită în luna decembrie 2006 și nici -ul aferent nu trebuia colectat, fiind necesar ca aceasta să fie întocmită numai în luna ianuarie 2007 - data întocmirii situațiilor de lucrări, după caz, data acceptării de beneficiar a situațiilor de lucrări, moment stabilit chiar de legiuitor prin dispozițiile art. 59 (2) teza finală din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, articol care vine în aplicarea dispozițiilor art. 155 alin 2 din Codul Fiscal, în sensul că data prestării de servicii și implicit data emiterii facturii este data în care au fost întocmite situațiile de lucrări, după caz, data acceptării acestora de beneficiar - în speță, luna ianuarie 2007. De asemenea, reclamanta nu putea să emită factura fiscală în luna decembrie 2006, emiterea acesteia având la bază situațiile de lucrări verificate și acceptate/aprobate la plata de beneficiar în luna următoare realizării lor, în speță luna ianuarie 2007, conform contractului de antrepriză 25/15.11.2006, art. 2, pct. 2.2 lit. c). Prin emiterea facturii in această lună, dispozițiile art. 160 din Codul Fiscal în vigoare din 1 ianuarie 2007, au obligat să aplice măsurile simplificate de tip " taxare inversă " și să nu mai colecteze -ul aferent facturii, în cuantum de 49.927 lei.
Instanța de recurs - Curtea de Apel Cluj - a respins recursul declarat de reclamanta, menținând în întregime hotărârea instanței de fond.
Cu privire la problemele de drept din speță, face următoarele precizări, învederând instanței de control judiciar că instanța de recurs respingând recursul declarat de reclamantă a omis să cerceteze anumite motive invocate prin cererea de recurs raportat la prevederile art. 318 alin. (1) proc.civ. Așa fiind, s-a considerat că există interes judiciar n ceea ce privește exercitarea prezentei căi extraordinare de atac de retractare.
Astfel, la pag. 2 din recursul formulat de reclamantă s-a menționat că "solicitam casarea hotărârii pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 Cod Proc Civ. coroborate cu motivele de legalitate i netemeinice mai jos menționate, instanța putând examina cauza sub toate aspectele conform disp. art. 3041 Cod Procedură Civilă.
Primul motiv de recurs formulat de reclamantă a fost omis a fi cercetat de către instanța de recurs. Acest motiv (pag. 2) s-a referit la susținerile instanței de fond potrivit cărora " acțiunea reclamantei este lipsită de suport probator i implicit ca nefondată ", respectiv la susținerile acesteia potrivit cărora " Analizând situațiile de lucrări executate în luna decembrie 2006, prin prisma înscrisurilor existente la dosar, în baza cărora s-a emis factura fiscală în luna ianuarie 2007, tribunalul a constatat că acestea nu conțin în mod expres data întocmirii sau data acceptării de către beneficiar, motiv pentru care apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este nefondată, fiind lipsită de suport probator ". Astfel, în fața instanței de recurs s-a motivat " Nu înțelegem la ce se referă instanța prin formularea nu conțin în mod expres data întocmirii sau data acceptării, deoarece din scriptele anexate în probațiune reiese în mod evident data întocmirii situațiilor de lucrări - 10.01.2007 (filele 9 și următoare, în josul paginilor) și data acceptării de beneficiar - 18.01.2007 (fila 8 de la dosar), susținerile instanței constituind motiv de nelegalitate conform art. 304 pct. 8.pr.civ. aceasta schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al scriptelor anexate în probațiune (filele 8.9 și urm). Considerăm că ar fi un exces de rigoare ca instanța să pretindă ca pe documente să apară înscrise expresiile "data întocmirii" sau "data acceptării de către beneficiar", în condițiile în care, în urma tehnoredactării computerizate, în partea de jos a situațiilor de lucrări este menționată data întocmirii de 10.01.2007, iar pe acceptul beneficiarului este menționat "aprobat conform contract 18.01.2007". Față de aceste considerente, rigurozitatea excesivă pretinsă de instanța de fond nu-și găsește suport faptic și juridic, ca de altfel nici susținerile acesteia " apărarea formulată de reclamantă sub acest aspect este nefondată fiind lipsită de suport probator ".
După cum se observă în considerentele hotărârii instanței de recurs aceasta nu cercetează în nici un moment cele de mai sus menționate, respectiv " lipsa de suport probator ", susținerile reclamantei despre probațiunea mai sus amintita( filele 8,9, și următoare de la dosar, cu privire la situațiile de lucrări). ci face o referire numai la critica sa și susținerile Mai mult, aceasta menționează că "Susținerile reclamantei vizând interpretarea dispozițiilor pct. 59 alin. 2 din G 44/2004 au fost analizate de către C-N care a reținut că dispozițiile invocate au fost modificate iar, în baza dispozițiilor HG 84/2005, prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale i alte documente legale până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, aceste dispoziții fiind valabile în perioada verificată ".
Aceste mențiuni în evidență omisiunea instanței de recurs de a cerceta cele invocate de reclamantă, deoarece într-adevăr pct. 59 alin 2 teza 1 din HG44/2004 a fost modificat în sensul că, facturarea să se facă până la finele lunii în care are loc prestarea, nsă nu și teza finală a punctului 59 alin 2 din HG44/2004 care se aplică în șuetă și care stabilește că " Pentru prestările de servicii decontate pe baza de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții montaj, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și, după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări" (în speță luna ianuarie 2007).
Astfel instanța de recurs a omis a examina și cerceta motivele de recurs, argumentele în susținerea acestora privind situația de fapt și de drept raportată la dispozițiile pct. 59 alin 2, teza finală din HG44/2004, în vigoare la data controlului.
Aceeași omisiune în cercetarea motivelor de recurs se regăsește și în susținerile instanței de recurs potrivit cărora " prima instanță în raport cu dispozițiile legale enunțate, așa cum erau în vigoare la momentul efectuării operațiunilor verificate a reținut în mod corect că reclamanta avea obligația de a emite factura până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată respectiv luna decembrie 2006 întrucât din înscrisurile prezentate în probațiune și susținerile de astfel ale reclamantei a reieșit că obligația a fost efectuată în cursul lunii decembrie 2006 " sau "înscrisurile prezentate subsecvent emiterii deciziei atacate, nu sunt de natură să determine o altă stare de fapt sau o altă interpretare a dispozițiilor legale decât cea realizată în prima instanță ". Astfel și motivul de recurs referitor la " Deoarece din înscrisurile depuse în probațiune rezult că acestea se referă la lucrări executate în luna decembrie 2006 potrivit prevederilor art. 155 (2) și 59 din Legea 571/2003/ R/ 2005, reclamanta avea obligația să emită factura fiscală cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată, respectiv luna decembrie 2006 " susțineri pe care le-a considerat nefondate pentru următoarele considerente.
Reclamant nu avea obligația să emită factura fiscală în luna decembrie 2006 ci în luna ianuarie 2007, aceasta deoarece însuși legiuitorul stabilește că data prestării de servicii și implicit a emiterii facturii este data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și, după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări, în speță luna ianuarie 2007.
Alte motive de recurs, omise a fi cercetate în totalitate de instanța de recurs s-a referit la considerentele instanței de fond potrivit cărora " reclamanta nu a depus organelor de control i nici în instanță înscrisuri prin care să facă dovada că prestarea de serviciu ar fi fost efectuată în luna ianuarie 2007 " și potrivit cărora, instanța de fond a reținut că " nici documentul apreciat de reclamanta ca fiind acceptul beneficiarului nu poate fi apreciat ca proba în favoarea acesteia, deoarece emană de la Civil B ori situațiile de lucrări și factură fiscală emisă în baza acestuia rezultă că beneficiarul lucrărilor este o alta societate comerciala decat C- Susținerea reclamantei că Civil B ar avea calitatea de reprezentant al este neîntemeiată, deoarece atât la data efectuării controlului fiscal cât și n instanță nu a depus acte în acest sens. "În contradictoriu cu aceasta menționam că " nu înțelegem de ce instanța consideră că reclamanta "nu a depus acte n acest sens", în condițiile în care la fila 7 din dosar există înscrisul care emană de la beneficiarul lucrărilor și care prevede clar că "situațiile de lucrări vor fi verificate și aprobate de către consultantul tehnic, societate a CIVIL cu sediul în B[.], reprezentată prin D-l ". Astfel, și considerentele instanței de fond că "acceptul beneficiarului nu poate fi apreciat ca proba deoarece emană de la Civil B " sunt netemeinice atât timp cât prin acest înscris de la fila 7 își numește reprezentantul care să accepte situațiile de lucrări.
Mai mult decât atât, acest script cu nr. înreg. 31/23.11.2006, este recunoscut de ambele părți contractante ca anexă la contractul de antrepriză, fapt confirmat de însăși formularea " Referitor la modul de derulare a contractului de antrepriză nr. 25 din 15.11.2006 încheiat între societățile noastre dorim să vă informam că dirigintele de șantier pentru lucrarea care face obiectul contractului mai sus menționat este [.] iar [.] consultantul nostru tehnic [.] ", de clauzele contractului de antrepriză prevăzute la art. 4, pct. 4.8, pct. 4.11, art. 3 pct. 3.7 lit. d, și de faptul ca reclamanta și-a însușit acest înscris care emană de la beneficiarul lucrărilor. De asemenea, numirea unui diriginte de șantier sau a unui consultant tehnic este o obligație legală, prevăzută la art. 21 lit. d din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, care prevede că investitorii au obligația, printre altele, de a se ocupa cu "asigurarea verificării execuției corecte a lucrărilor de construcții prin diriginți de specialitate sau agenți economici de consultanță specializați, pe tot parcursul lucrărilor ", (în speță societatea CIVIL B este consultantul desemnat în acest sens). De asemenea, art. 13 alin 2 din Legea 10/95 subliniază încă o dată că.Verificarea calității execuției construcțiilor este obligatorie i se efectuează de investitori prin diriginți de specialitate sau prin agenți economici de consultanță specializați." După cum se observă din conținutul hotărârii instanței de recurs, în nici un moment aceasta nu a făcut referire la cele de mai sus și nici nu a procedat la cercetarea acestora.
Mai departe, în cuprinsul Deciziei instanța face o vagă referire la prevederile din contractul de antrepriză nr. 25 din 15.11.2006, limitându-se la a preciza că acesta,[.] primit în fața primei instanțe valoarea juridică pe care o reflectă iar clauzele acesteia au fost interpretate de prima instanță n mod corect. Clauzele cuprinse n convenția invocată erau n consonanță cu dispozițiile legale enunțate și nu pot fi invocate n sensul n care urmărește reclamanta," fără a supune aceste aspecte spre cercetarea, motivare o completă, pentru ca părțile să-și poată însuși în fapt și în drept Decizia Curții.
De altfel, susținerile instanței de recurs potrivit cărora" actul dedus judecății nu a fost interpretat greșit, nu i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic", subliniază faptul că cercetarea a avut loc doar asupra contractului de antrepriză nr. 25/15.11.2006, la care face referire nu și asupra situațiilor de lucrări prezentate în probațiune (filele 8,9 și următoarele), respectiv asupra motivului de recurs formulat anterior.
Față de cele de mai sus, s-a pus în vederea instanței de control judiciar că asupra motivelor de recurs, instanța de recurs s-a pronunțat în mod arbitrar cu privire la unele, restul motivelor nefiind deloc supuse cercetării. Or, odată ce ele au fost invocate prin cererea de recurs, instanța trebuia să le aibă în vedere și să se pronunțe prin cercetare și otivat asupra lor, pentru a putea avea o justă judecată asupra cererii. Prin urmare, fără a fi cercetate complet, hotărârea instanței este, practic, data cu aplicarea greșită a legii, asupra acesteia planând doar o vagă și aparentă impresie de legalitate.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Finanțelor publice Municipiului C-,s-a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 1106/2008 a Curții de Apel Cluj.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 318 teza a doua pr.civ. pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă, trebuie îndeplinite două condiții cumulative: 1) instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare și 2) această omisiune să se fi produs din greșeală.
În ipoteza în care se formulează mai multe motive de recurs instanța de recurs nu este ținută neapărat să le analizeze separat ci poate să le analizeze și grupat dacă problema de drept dedusă judecății este în mod necesar legată de respectivele motive.
2. În speță, Curtea observă că instanța de recurs a omis să cerceteze și să analizeze motivul de recurs axat pe critica recurentei contestatoare vizând lipsa de suport probator și netemeinica acțiunii introductive cu atât mai mult cu cât în cauză erau date și prevederile art. 3041.pr.civ.
Cât privește motivul de recurs privind analiza și interpretarea dispozițiilor art. 59 alin. 2 teza finală din HG nr. 44/2004 Curtea observă că cercetarea acestuia a fost efectuată de instanța de recurs și ca atare contestația nu poate fi întemeiată sub acest aspect.
Mai apoi, Curtea observă că instanța de recurs a omis să cerceteze criticile recurentei contestatoare vizând netemeinicia considerentelor instanței de fond potrivit cărora reclamanta nu a depus acte în sensul dovedirii faptului că prestația de serviciu ar fi fost efectuată în luna ianuarie 2007 și nici analiza criticilor vizând raționamentul instanței de fond cu privire la evaluarea efectelor acceptului beneficiarului lucrărilor și la modul de derulare a lucrărilor care au înrâurire în raportul de drept fiscal dedus judecății.
În vederea efectuării unei cercetări pertinente și complete a motivelor de recurs omise de către instanța de recurs, pentru pronunțarea unei soluții legale și juste în cauză se impune admiterea contestației în anulare conform art. 318.pr.civ. cu consecința anulării decizie atacate. Drept urmare, Curtea va dispune rejudecarea recursului sens în care va fixa termen pentru soluționare la data de 20 noiembrie 2008 pentru când se vor cita părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1106 din 12.05.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Curții de Apel Cluj, pe care o anulează în întregime și dispune rejudecarea recursului la termenul din 20.11.2008, pentru când vor fi citate părțile.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /dact. /3 ex.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
