Contestație act administrativ fiscal. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 197
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- - -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1318 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns intimata reclamantă - SRL prin administrator, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recurenta pârâtă Direcția Finanțelor Publice Bas olicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, după care:
Intimata reclamantă - SRL, prin administrator, depune la dosarul cauzei întâmpinare și solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Învederează că apărătorul său nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată și dorește să-i fie apărate interesele de acest avocat.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimata reclamantă - SRL, prin administrator, în vederea angajării unui apărător ca neîntemeiată, având în vedere că acesta a primit citația la data de 23 ianuarie 2009, apreciindu-se că a avut timp suficient pentru a-și angaja un apărător.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata reclamantă - SRL prin administrator, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Finanțelor Publice
Administrator, pentru intimata reclamantă - SRL, arată că nu mai are alte cereri de formulat și că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, sens în care solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că recurenta pârâtă Direcția Finanțelor Publice Bas olicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs și ținând seama de faptul că intimata reclamantă - SRL, prin administrator, a precizat că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Administrator, pentru intimata reclamantă - SRL, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 1318 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată ocazionate de judecata cauzei la prima instanță.
Fără cheltuieli în această fază procesuală.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 4074/2006 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SRL (fostă - SA), a formulat în contradictoriu cu pârâta B contestație împotriva deciziei nr. 74 din 17.11.2006, solicitând anularea acestei decizii cu consecința înlăturării măsurilor de executare silită dispusă în baza acesteia.
În motivarea contestației s-a arătat în esență că la data de 6.10.2005, în urma unei inspecții fiscale s-a încheiat un raport de inspecție fiscală prin care societatea comercială a fost obligată la plata sumei de 5.293 lei, reprezentând dobânzi de întârziere la obligațiile pretins neachitate precum și suma de 9.069 lei reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități pentru impozit pe profit, CAS și șomaj.
Împotriva acestui raport de inspecție fiscală s-a formulat contestație administrativă iar prin decizia nr.74 din 17.11.2006 a fost desființat în parte raportul de inspecție fiscală, menținând obligarea sa la plata sumei de 9.069 lei reprezentând dobânzi și penalități la impozitul pe profit, CAS, șomaj, pensie suplimentară, deși acestea au același regim juridic ca suma de 5.293 lei pentru care a fost admisă contestația și înlăturarea obligării la plată.
S-a arătat în consecință de către contestatoare că aceste sume nu erau datorate întrucât a avut încheiată cu intimata convenția nr.200/2004 prin care s-a aprobat eșalonarea la plată a sumelor prevăzute în aceasta, precum și faptul că se aprobase amânarea la plată în vederea reducerii cu 100% a dobânzilor și penalităților în sumă de 5.293 lei, cu condiția respectării termenelor de plată din eșalonare și a condițiilor în care aceasta a fost acordată.
În cauză s-a administrat probatoriu cu înscrisuri și o expertiză contabilă iar în urma coroborării acestor probe, prin sentința nr.2561 din 26.11.2007, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscală formulată de contestatoarea SRL.
S-a reținut în esență că înlesnirea la plata obligațiilor fiscale nu a cuprins și obligațiile constatate prin raportul de inspecție fiscală, situație rezultată și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, apreciindu-se că este fără relevanță răspunsul nr. 7258/31.05.2007 comunicat reclamantei pe parcursul judecării cauzei de către Casa Județeană de Pensii B prin care se precizează că la data de 31.12.2003 - SA B nu figura cu sold debitor din contribuții de asigurări sociale și penalități la conturile 403 și 402.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în principal nulitatea raportului de expertiză efectuat în cauză de către un expert contabil care la momentul efectuării lucrării urma să fie angajat de către intimată.
Pe fond, s-a susținut în principal același aspect în sensul că la momentul efectuării controlului nu mai înregistra datorii către bugetul consolidat al statului.
Prin decizia nr. 349 din 6.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTIa fost admis recursul formulat de reclamanta SRL iar sentința atacată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut de către instanța de control judiciar că primul motiv de recurs este întemeiat motivat de faptul că după efectuarea raportului de expertiză dispus de către instanța de fond dar mai înainte de a se răspunde la obiecțiunile părților expertul judiciar a devenit incompatibil, fiind angajat la unitatea pârâtă, considerându-se astfel expertiza ca fiind subiectivă.
În consecință cauza a fost trimisă spre rejudecare în vederea efectuării raportului de expertiză de către un alt expert, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate de către reclamantă.
Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, dispunându-se conform îndrumărilor deciziei de casare efectuarea unei noi expertize tehnice de către un expert judiciar contabil care să aibă în același timp și calitatea de consultant fiscal conform hotărârii nr.13 din 19.03.2008 a Camerei Fiscali.
Expertiza tehnică a răspuns obiectivelor propuse de către părți și a răspuns și la obiecțiunile formulate de pârâta
Prin sentința nr.1318/10.11.2008 Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta L județul B în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și a dispus anularea Deciziei nr.74 din 17.11.2006 emisă de către pârâtă precum și a măsurilor de executare silită dispuse în baza acesteia.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la 2.304,50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în urma unui raport de inspecție fiscală încheiat la data de 6.10.2005 de către Activitatea de Inspecție Fiscală B s-a constatat că contestatoarea - SRL nu a respectat condițiile impuse prin convenția nr.200 din 22.03.2004 încheiată cu intimata B, repunându-se la plată suma de 5.293 lei, precum și obligarea agentului economic la plata sumei 9.069 lei impozit pe profit, dobânzi și penalități pentru impozit pe profit.
Împotriva acestui raport de inspecție fiscală s-a formulat în termen legal contestație iar intimata B, prin decizia nr.74 din 7.11.2006 a desființat parțial raportul de inspecție fiscală pentru suma de 5.293 lei reprezentând dobânzi de întârziere (5.222 lei) și penalități de întârziere (71 lei), respingând plângerea pentru suma de 9.069 lei reprezentând impozit pe profit (284 lei), dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit (66 lei), penalități de întârziere aferente impozitului pe profit (20 lei) și CAS, contribuții șomaj, pensie suplimentară și dobânzi și penalități de întârziere aferente (8.699 lei).
S-a reținut de către organul fiscal că agentul economic nu a respectat condiția nr.5 din convenția nr.200/2004 în care s-au aprobat înlesnirile la plată, ceea ce atrage potrivit prevederilor stipulate în convenție anularea acestora.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă însă că - SRL a respectat prevederile convenției nr.200/2004 încheiată cu B privind plata în totalitate a debitelor pentru bugetul de stat încadrându-se astfel în reducerea cu 100% a dobânzilor și penalităților aferente, la data controlului obligațiile acesteia față de bugetul consolidat de stat fiind stinse.
Astfel, așa cum rezultă din adresa nr. 7258 din 31.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B la data de 31.12.2003, - SA (în prezent - SRL), nu figura cu sold debitor din contribuții de asigurări sociale și penalități la conturile la 403 și 402.
S-a considerat astfel de către tribunal că penalizările calculate de control fiscală în sumă de 9.069 lei nu erau datorate de către contestatoare, aceasta beneficiind de dispozițiile Legii nr.266 din 5.07.2006, dobânzile și penalitățile înscrise în actul de control încadrându-se în prevederile acestui act normativ pentru a fi anulate.
În temeiul considerentelor de fapt și de drept expuse tribunalul a considerat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată motiv pentru care a admis-o și a dispus anularea deciziei nr.74 din 17.11.2006 emisă de către pârâtă și a măsurilor de executare silită dispuse în baza acesteia.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 2.304,50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de expert și de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru următoarele motive:
1. în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea, reținând faptul că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamanta a respectat prevederile convenției nr.200/2004 încheiată de DGFP B privind plata în totalitate a debitelor pentru bugetul de stat, încadrându-se astfel în reducerea cu 100% a dobânzilor și penalităților aferente, la data controlului obligațiile acesteia față de bugetul consolidat de stat fiind stinse.
2. decizia emisă de DGFP B este temeinică și legală, motivat de faptul că reclamanta nu a achitat până la termenul primei rate de plată din eșalonare - 15.04.2004, obligațiile restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, inclusiv majorările și penalitățile de întârziere, altele decât cele care fac obiectul înlesnirilor la plată, încălcând condiția nr.5 din Convenție și implicit articolul 7 pct.2 din nr.580/07.05.2002.
3. în mod eronat a reținut instanța de fond că penalitățile calculate de organul fiscal însumă de 9.069 lei nu erau datorate de către contestatoare, aceasta beneficiind de dispozițiile Legii nr.266/05.07.2006, dobânzile și penalitățile înscrise în actul de control încadrându-se în prevederile acestui act normativ pentru a fi anulate.
4. la momentul apariției Legii nr.266/2006 precum și la momentul încheierii convenției, reclamanta datora dobânzi și penalități către Casa de Pensii, Casa de Sănătate, AJOFM B, astfel cum reies din raportul de inspecție fiscală.
5. reclamanta nu a depus cerere de eșalonare către Casa Județeană de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate B, AJOFM B la data când acestea administrau bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor de șomaj, conform OUG 40/2002, aprobată prin Legea nr.491/2002, pentru obligații bugetare scadente și neachitate în termen, pentru care ar fi putut solicita înlesniri la plată.
6. reclamanta nu poate beneficia de anularea majorărilor și penalităților de întârziere aferente debitelor neachitate la scadență pentru obligații la alte bugete la data aplicării OUG nr.40/2002 pentru care agentul economic nu a solicitat eșalonare de plata.
7.reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr.266/2006 în sensul scutirii la plata majorărilor de întârziere pentru neplata în termen deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de această lege - art.XVIII alin.1, pentru care nu a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor restante față de bugetele precizate mai sus.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței nr.1318/10.11.2008 ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea măsurii dispusă prin decizia nr.74/2006 ca fiind temeinice și legale.
Întimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că la data controlului obligațiile sale față de bugetul consolidat de stat erau stinse, în mod corect reținând instanța de fond că sumele reținute în raportul de inspecție fiscală sunt nedatorate.
În apărare, intimata-reclamantă a depus la dosar înscrisuri (filele 12-13 dosar recurs).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul de recurs și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.74/17.11.2006 emisă de B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă în ceea ce privește suma de 9.069 lei reprezentând impozit pe profit (284 lei), dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit (66 lei), penalități de întârziere aferente impozitului pe profit (20 lei), respectiv, contribuții șomaj, pensie suplimentară, dobânzi și penalități de întârziere aferente (8.699 lei).
În motivarea acestei decizii s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.12 din nr.OG61/2002 și art.115 din nr.OG92/2002, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Prima instanță a reținut că la data de 31.12.2003 reclamanta nu figura cu sold debitor din contribuții de asigurări sociale și penalități la conturile 403 și 402 precum și faptul că reclamanta a respectat prevederile convenției nr.200/20004 încheiată cu. B privind plata în totalitate a debitelor pentru bugetul de stat, la data controlului obligațiile acesteia față de bugetul consolidat de stat fiind stinse.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta beneficia de dispozițiile Legii nr.266/2006, încadrându-se în reducerea cu 100% a dobânzilor și penalităților de întârziere, însușindu-și în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de expertul (filele 23-29 dosar primă instanță).
Curtea reține că reclamanta nu a achitat până la termenul primei rate din plata de eșalonare, respectiv până la data de 15.04.2004, obligație restantă la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, inclusiv majorîrile și penalitățile de întârziere aferente, altele decât cele care fac obiectul înlesnirilor la plată, încălcând astfel dispozițiile art.5 din convenția nr.200/2004 și, implicit, dispozițiile art.7 pct.2 din nr.580/2002.
Prin convenția nr.200/2004, încheiată între reclamantă și B s-a acordat eșalonarea dobânzilor și penalităților pentru învățământul de stat, reclamanta având obligația de a achita alte obligații de natură fiscală, respectiv dobânzi și penalități datorate ca urmare a virării cu întârziere a contribuției pentru fond șomaj, contribuției pentru pensie suplimentară, contribuției de asigurări sociale datorată de salariații asigurați și contribuției de asigurări sociale datorate de angajator.
Curtea mai reține că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste obligații de natură fiscală, singura dovadă depusă la dosar fiind a achitării obligațiilor care au făcut obiectul înlesnirilor la plată, încălcându-se astfel dispozițiile art.5 din Convenția nr.200/2004.
La momentul încheierii acestei convenții, reclamanta nu-și achitase la scadență obligațiile către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada ianuarie 2000 - decembrie 2002 și nu a depus cererea de eșalonare către Casa județeană de Pensii B, Casa de Asigurări de Sănătate B, B la data când aceste instituții publice administrau bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj conform OUG40/2002, pentru obligațiile bugetare scadente și neachitate în termen.
În conformitate cu dispozițiile art.6 din nr.OUG40/2002, înlesnirile la plata obligațiilor bugetare se acordă de fiecare creditor bugetar în parte, încheindu-se o convenție de eșalonare a plăților la solicitarea debitorului.
Potrivit art.XVIII alin.1 din Legea nr.266/2006, reclamanta nu poate beneficia de scutirea la plata majorărilor și penalităților de întârziere pentru neplata la scadență deoarece nu a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor restante față de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj.
Respectarea termenelor prevăzute pentru eșalonarea plăților stabilite conform convenției nr.200/2004 nu scutea reclamanta de obligația de achita celelalte datorii către creditorii bugetari, dimpotrivă, art.5 din convenție stipula obligația de a achita la termen celelalte datorii fiscale care nu făceau obiectul eșalonării.
În mod eronat expertul contabil a apreciat că singura obligație asumată de reclamantă prin convenția nr.200/2004 ar fi achitarea în termen de o lună a sumei de 2.996.101 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru contribuția pentru învățământul de stat.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1318 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în tot sentința nr.1318 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - - - -
Grefier,
Nora
Red./CC
3 ex/27.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
