Contestație act administrativ fiscal. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 197/R-
Ședința publică din 27 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, Bl. 84,. D,. 11, județul V, împotriva sentinței nr. 1058/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V,cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, Județul V,DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C-BIROUL VAMAL R- cu sediul în Râmnicu V,-, Județul V,DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în C, nr. 248, Județul D, șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței seria - nr. -/26.01.2009, emisă de Trezoreria mun. Pitești, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 10.05.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta V, solicitând instanței să dispună anularea Deciziei nr. 11/28.03.2007 cu privire la modul de soluționare contestației și, pe cale de consecință, anularea procesului verbal de control nr. 959/31.01.2007, a Deciziei nr. 6 (65)/967/31.01.2007 și a . nr. 3/969/31.01.2007, cu exonerarea sa de obligația de plată sumei de 11.032 lei.
În motivarea cererii, reclamantul arătat că, în luna august 2006, achiziționat de la firma Automobile din Germania un autoturism marca Ford Mondeo, fabricat în 2001, pentru care a achitat toate taxele vamale în sumă de 6446 lei, conform chitanței nr. 681/R/ din 23.08.2006.
În baza certificatului de origine EUR1 nr. A- au fost acordate preferințe tarifare, conform Acordului România - pentru importul autoturismului Ford Mondeo.
Ulterior, cu scrisoarea nr. 880/17.01.2007, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Tehnici de și Vamal a transmis pârâtului Biroul Vamal Rm. V că "urmare adresei nr. 9303/25.08.2006 prin care se solicita controlul a posteriori al certificatului EUR1 -, administrația vamală germană informează că exportatorul menționat în caseta 1 vândut autoturismul persoanei menționate în caseta 3 cu toate că nu solicitat emiterea certificatului EUR 1 și nici nu împuternicit o altă persoană în acest sens. De aceea nu se poate confirma că autoturismul în cauză este originar în sensul prevederilor Protocolului nr. 4 anexă la Acordul European".
Ca urmare, organele vamale pârâte au apreciat că bunul nu beneficiază de regimul preferențial prevăzut de Acord și au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 11.032 lei, din care 9.502 lei- taxe vamale și 1530 lei- majorări de întârziere, întocmind procesul verbal de control 959/31.01.2007, Decizia nr. 6 (65)967/31.01.2007 și Înștiințarea de plată nr. 3/969/31.01.2007, acte împotriva cărora reclamantul formulat contestație ce fost respinsă prin Decizia nr. 11/28.03.2007.
Cu privire la diferențele vamale în sumă de 9.502 lei, reclamantul a arătat că nu i se poate imputa, ca beneficiar, îndeplinirea unei obligații care nu-i incumbă potrivit dispozițiilor legale și în condițiile în care acest certificat există în realitate, în materialitatea lui, iar contestarea acestuia nu are nicio justificare.
Referitor la majorările de întârziere în cuantum de 1.530 lei, a arătat că, de vreme ce debitul principal nu este datorat, nici majorările nu sunt datorate.
La data de 12 iunie 2007 reclamantul arătat că înțelege să cheme în judecată și Direcția Regională Vamală - Biroul Vamal Rm.
Prin sentința nr.1058/30.09.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținând următoarele:
Întrucât exportatorul nu și- îndeplinit obligațiile prev. de art. 17 din Protocolul nr. 4/2001 privind procedura de eliberare unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, la controlul vamal ulterior organele vamale germane au comunicat că autoturismul marca Ford Mondeo ce a făcut obiectul importului nu este originar conform Protocolului nr. 4 și nu beneficiază de preferințe tarifare. Astfel, în mod legal și temeinic organele vamale pârâte au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantului, care nu putut face dovada cu documente legale că autovehiculul importat este originar din Comunitate.
Cuantumul diferenței de drepturi vamale de import a fost determinat de organele vamale în sarcina reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin.1 Cod vamal, potrivit cărora cuantumul drepturilor vamale de import se determină pe baza elementelor de fixare din momentul nașterii datoriei vamale, și ale art. 223 alin.1 lit.a și alin 2 din același act normativ, conform cărora datoria vamală la import ia naștere prin punerea în liberă circulație mărfurilor supuse drepturilor de import.
Majorările de întârziere aferente diferenței de drepturi vamale acestea sunt datorate de reclamant începând din ziua imediat următoare celei în care au fost îndeplinite formalitățile vamale pentru punerea în liberă circulație a autoturismului, formalități materializate în chitanța nr. -/681/23.08.2006, așa cum rezultă din dispozițiile art. 116 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală (art. 120 alin.1 în forma republicată).
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul care, invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004, art.304 pct.8 și 9 și următoarele Cod pr.civilă și prevederile Protocolului nr.4 la Acordul European instituind o asociere între România și Comunitățile Europene, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prima instanță nu a analizat esența problemei, respectiv faptul cu semnificație juridică care generează consecințe legale și anume dacă bunul în cauză este sau nu produs originar UE. Din probele administrate în cauză rezultă că produsul este originar UE. În acest sens există la dosar factura achitată de către recurent, în care se face referire la seria șasiului și a motorului, și o confirmare din parte Companiei FORD că respectivul autoturism este produs de către aceasta.
Faptul că semnătura din caseta nr.3 a certificatului EUR 1, necesar obținerii regimului preferențial vamal, nu este cea a exportatorului din caseta nr.1, nu înseamnă că autoturismul nu are origine EU, fiind vorba doar de un viciu de formă ce poate fi completat sau apreciat ca neesențial. Autoritatea vamală germană a verificat dacă seria șasiului și a motorului din factură și din adresa de confirmare a Companiei FORD, ca producător, sunt identice, după care s-a eliberat certificatul EUR 1. Vama Rm.V a acceptat acest prim certificat și a făcut vămuirea.
Instanța de fond a ignorat aspecte substanțiale, esențiale și generatoare de consecințe legale și a reținut - ca și autoritatea vamală de control craioveană - doar că semnătura din caseta nr.3 a primului certificat EUR nu este cea a exportatorului, ci este a unei alte persoane. Neînțelegerea fondului problemei pleacă de la faptul că autoritatea germană, la eliberarea primului act EUR 1, nu-și propune să verifice acest aspect întrucât, pe de o parte, era clară originea autoturismului, și, pe de altă parte, nu era interesată de existența sau nu a unei împuterniciri din partea vânzătorului sau a exportatorului propriu-zis. Verificarea ulterioară făcută de autoritatea germană a concluzionat că acest din urmă aspect nu se poate confirma, iar nu că certificatul EUR 1 nu este valabil, așa cum a apreciat instanța de fond. La judecata în fond trebuia luat în considerare ca important cel de-al doilea certificat EUR, care nu fost examinat.
Certificatul EUR 1 emis inițial nu poate fi apreciat ca nevalabil câtă vreme acesta atestă o împrejurare care corespunde adevărului și anume proveniența bunului importat din spațiul economic european.
Sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât art.17 din Protocolul nr.4/2001 nu a fost aplicat, deși a fost redat în cuprinsul hotărârii. Dacă ar fi fost aplicat instanța de fond ar fi observat că și alte persoane sunt îndreptățite să depună cerere pentru eliberarea certificatului EUR 1, așa cum a făcut-o ulterior însuși recurentul-reclamant.
Judecătorul de fond nu a avut rol activ în cauză în sensul că nu a făcut minimele corelări între probele de la dosar și nici nu le-a raportat pe acestea în mod corect la textele legale aplicabile.
Intimata Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu, precum și în numele intimatelor-pârâte Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Rm.V, a formulat întâmpinare solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât autoritatea vamală germană nu a putut certifica faptul că autoturismul marca Ford Mondeo, uzat, este o marfă originară în sensul acordului dintre UE și România, iar instanța de fond nu putea lua în considerare cel de-al doilea certificat EUR 1 depus la dosar de către reclamant, câtă vreme nu se poate cunoaște modul în care acesta a obținut respectivul document și câtă vreme acesta nu întrunește condițiile pentru eliberarea unei dovezi de origine "a posteriori" potrivit art.18 din Protocolul nr.4.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a interpretat în mod corect art.17 din Protocolul 4, ale cărui dispoziții le-a redat în cuprinsul sentinței.
Art.16 paragraf 1 lit.a) din Protocolul 4 prevede că produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România de prevederile Acordului prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model este prevăzut în anexa III.
Art.17 stabilește căexportatorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să formuleze o cerere scrisă, cu un conținut stabilit în Protocol, pe care să o adreseze autorităților vamale ale țării exportatoare în scopul eliberării de către acestea a certificatului EUR 1. De asemenea, exportatorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să completeze și formularul certificatului EUR 1. Autoritățile vamale ale țării exportatoare eliberează certificatul EUR 1 solicitat după ce se asigură, prin verificarea documentelor justificative și a îndeplinirii condițiilor din Protocol, că bunul pentru care este solicitat poate fi considerat ca fiind produs originar din Comunitate.
Din răspunsul autorității vamale germane dat autorităților vamale române în urma controluluia posteriorieste evident că în speță exportatorul nu a cerut eliberarea certificatului EUR 1 pe care reclamantul l-a prezentat autorităților vamale române.
Nesolicitarea respectivului certificat de către exportator /reprezentantul său autorizat nu poate fi apreciată ca nesemnificativă în raport de faptul că un certificat EUR 1 fost totuși prezentat vămii române, întrucât un astfel de certificat se eliberează celui care l-a solicitat și cu referire la un anumit bun.
Faptul că exportatorul Automobile nu a cerut eliberarea certificatului EUR 1 echivalează cu lipsa certificatului însuși în privința bunului exportat de acesta.
Regimul vamal preferențial este acordat în baza dovezii de origine, dovadă reprezentată de certificatul EUR 1 care trebuie emis în condițiile Protocolului nr.4 anexă la Acordul instituind o asocierea între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.
Autoritățile vamale române au fost obligate să constate că, de vreme ce certificatul EUR 1 nu a fost emis în condițiile legale pentru că nu a fost cerut de către exportator/un reprezentant autorizat al acestuia, iar autoritățile vamale germane nu au putut confirma faptul ca autovehiculul importat de reclamant este o marfă de origine în sensul Acordului România - CE, reclamantul nu poate beneficia de regimul vamal preferențial prevăzut în Acordul respectiv.
Potrivit art. 17 parag.4 și 5 din Protocol, certificatul EUR 1 este eliberat de autoritățile vamale ale țării exportatoare dacă produsele la care se referă pot fi considerate ca fiind originare din Comunitate și dacă îndeplinesc celelalte cerințe stipulate în Protocol. În acest sens, autoritățile vamale ale tării exportatoare fac verificări, având dreptul inclusiv să solicite orice document justificativ și să realizeze orice control în contabilitatea exportatorului sau orice altă verificare considerată necesară. De asemenea, autoritățile vamale ale țării exportatoare se vor asigura că documentele la care se face referire la paragraful 2 - formularul de cerere și certificatul EUR 1- sunt completate corespunzător.
Prin urmare, orice dovadă de proveniență a bunului trebuie prezentată autorităților vamale ale țării exportatoare de către exportatorul care formulează cererea scrisă de eliberare a certificatului de origine.
Ca atare, pentru a se aplica un regim vamal preferențial la importul unui bun în condițiile Acordului CE-România, trebuie emis în mod legal un certificat EUR 1, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Chiar și în cazul în care s-ar prezenta în mod direct autorităților vamale române o dovadă de proveniență a bunului, acestea nu o pot "valorifica" în sensul acordării regimului vamal preferențial câtă vreme lipsește un certificat EUR 1 eliberat legal - singurul act care, potrivit Protocolului, dovedește caracterul de "bun originar". Astfel, verificările ce se fac la controlul "a posteriori" sunt atributul autorităților vamale ale țării exportatoare, chiar dacă solicitarea de verificare vine de la țara importatoare.
Prin urmare, pentru acordarea regimului vamal preferențial, este esențial faptul ca bunul să fie "originar" în sensul Acordului, dar la fel de esențial este ca acest caracter să fie dovedit printr-un certificat EUR 1 emis legal și, deopotrivă, ca autoritățile vamale ale țării exportatoare să confirme, cu ocazia controlului ulterior, caracterul de "bun originar". Ori, în speță, aceste ultime cerințe nu au fost realizate.
Deci, nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora certificatul EUR 1 prezintă doar vicii de formă legate de inexistența unor semnături în anumite câmpurile acestuia, câtă vreme este vorba de neîndeplinirea unor condiții legale de eliberare a actului respectiv și de faptul că autoritățile vamale germane nu au confirmat caracterul de bun originar al autoturismului importat.
Instanța de fond a fost învestită nu să verifice caracterul de "produs originar" al autovehiculului, dincolo de aprecierile organelor vamale germane și române, ci să verifice dacă organele vamale au procedat legal la impunerea reclamantului la plata taxelor vamale și a accesoriilor acestora. Ori, cum s-a expus mai sus, acestea au fost corect aplicate întrucât certificatul EUR 1 s-a dovedit a nu fi emis conform Protocolului 4 și, ca atare, a fost inapt să atragă regim vamal preferențial pentru bunul reclamantului.
În ce privește faptul că în cursul judecății, recurentul-reclamant a prezentat un alt certificat EUR 1 cu privire la autoturismul importat este fără relevanță sub aspectul legalității actelor contestate în speță si al exonerarii de la plata taxelor vamale corespunzatoare.
Recurentul-reclamant nu a precizat în mod concret în ce condiții a obținut noul certificat EUR 1 prin prisma art.18 din Protocol, mărginindu-se să susțină în fața instanței de fond că a fost obținut în proceduraa posteriori.
Un certificat EUR 1 se elibereazăa posteriorila cererea persoanei care avea calitate de exportator la data inițială a exportului. Ori, în cazul certificatului eliberat la data de 13.02.2008 și prezentat în cursul procesului, se constată că acesta a fost eliberat reclamantului însuși în calitate de exportator, ceea ce atrage concluzia ca actul vizează o altă operațiune de export decât cea din data de 21.08.2006, chiar dacă este cu privire la același bun.
În ce privește condițiile pentru eliberarea unui certificat EUR 1 posteriori, instanța constată că actul emis la data de 13.02.2008 nu le îndeplinește.
Astfel, având in vedere circumstanțele cauzei, nu se poate pretinde că noul certificat a fost obținut în condițiile art. 18 parag.1 lit. a). Textul legal respectiv permite eliberarea unui certificatdupă realizarea exportuluiproduselor la care se referă, dacă la momentul exportului actul nu a putut fi eliberat din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanțe speciale. Ori, niciuna dintre aceste situații nu se poate pretinde că a existat în cauză. Astfel, la momentul exportului inițial a existat un certificat care a fost prezentat organelor vamale romane, dar care, dovedindu-se a nu fi emis în condiții legale din culpa exportatorului, nu a putut atrage regim vamal preferențial pentru reclamantul importator.
De asemenea, nu se poate pretinde că noul certificat EUR 1 fost emis în condițiile art. 18 parag. 1 lit. b) din Protocol care impun a se demonstra autorităților vamale ale țării exportatoare că a fost eliberat un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice. În speță, primul certificat EUR 1 prezentat de către reclamant nu a fost înlăturat de organele vamale romane la momentul importului, ci ulterior - ca urmare a rezultatelor controlului a posteriori efectuat de organele vamale germane și a faptului că acestea nu au confirmat originea comunitară a bunului - nu a mai fost acceptat pentru acordarea regimului vamal preferențial. Prin urmare, certificatul respectiv nu a fost înlăturat la import din motive tehnice, ci a fost înlăturat ulterior importului pentru că eliberarea lui nu a fost făcută în condițiile art. 17 din Protocol si, ca atare, nu mai putea avea efectul recunoscut de Acordul CE - România.
Concluzionand, Curtea arata ca instanta de fond a interpretat corect situatia de fapt si a facut o corecta aplicare a normelor de drept incidente, avand rolul activ impus pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei si pentru aflarea adevarului.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, Bl. 84,. D,. 11, județul V, împotriva sentinței nr. 1058/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V,cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, Județul V,DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C-BIROUL VAMAL R- cu sediul în Râmnicu V,-, Județul V,DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE- cu sediul în C, nr. 248, Județul D, șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR- cu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
12.03.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
