Anulare act administrativ . Decizia 195/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 195/R-
Ședința publică din 27 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI Vcu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, în nume propriu și în numele ADMINISTRATEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței nr. 1397/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăRL., cu sediul în Mari, str. -, nr. 195 B, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 12 iunie 2008, reclamanta - SRL Mari a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V pentru a se dispune anularea atât a soluției organului administrativ-fiscal privind plângerea prealabilă, referitoare la restituirea taxei de primă înmatriculare, având nr.8636 din 3 martie 2008, cât și a deciziei referitoare la contestația formulată pentru restituirea aceleiași taxe și obligarea Rm.V la restituirea sumei de 5.381,11 lei, actualizată cu dobânda legală.
În motivare reclamanta a arătat că, în ianuarie 2008 a achiziționat o autoutilitară marca Renault, cu an de fabricație 2001, pentru care a plătit suma de 5.381,11 lei taxă de înmatriculare, taxă ce nu era însă datorată față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României și art.25, 28 din Directiva nr.92/12, precum și art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința nr.1397/2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea, a anulat actele administrativ fiscale nr.23519/16 mai 2008 și din 30 aprilie 2008 emise de pârâte, și a obligat pe pârâta Rm.V să restituie reclamantei suma de 5.381,11 lei, actualizată cu dobânda legală ce se va calcula de la 30 aprilie 2008 și până la data achitării efective. S-a mai dispus și suportarea cheltuielilor de judecată de 43,3 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, pe de o parte pentru că acțiunea reclamantei nu s-a întemeiat pe dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal, ci pe prevederile art.90 din Tratatul Constitutiv al UE, iar pe de altă parte pentru că s-a făcut dovada că autovehiculul cumpărat provine dintr-un stat membru.
Sub aspectul fondului, tribunalul a reținut că prevederile din Tratat interzic discriminarea fiscală dintre produsele importate și cele provenind de pe piața internă, că aceste dispoziții sunt aplicabile și fac parte din ordinea de drept a României și de aceea, lipsirea reclamantei de suma de 5.381,11 lei este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs V, atât în nume propriu cât și în numele Rm.V, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă și solicitând, pentru motivele enunțate, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Acțiune este inadmisibilă pentru faptul că reclamanta nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimata-reclamantă a solicitat în scris respingerea recursului ca nefondat, arătând că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE, este o taxă cu efect echivalent contrară art. 25 CE, și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Instanța nu poate reține argumentul referitor la noua reglementare a taxei primită prin OUG nr.50/2008, întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește motivul de inadmisibilitate, mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantei este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Intimata-reclamantă a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Germania, stat membru UE (55).
În această situație, dacă un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare, cu ocazia înmatriculării sale pentru prima dată în România, se apreciază că măsura este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect discriminatoriu între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI V cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, în nume propriu și în numeleADMINISTRATEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței nr. 1397/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăRL., cu sediul în Mari, str. -, nr. 195 B, județul V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
02.03.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fons.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
