Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1976/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1976
Ședința publică de la 1 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 30 septembrie 2008, privind recursul declarat de pârâta DGFP ȘI ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ M împotriva sentinței nr.755 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 30 septembrie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
URTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 755 din 11 iunie 2008 Tribunalul Mehedinți dmis cererea de repunere în termen formulată de reclamanta reprezentată de administrator.
A repus reclamanta în termenul de contestație de 30 de zile, începând cu data de 20 aprilie 2007.
A admis plângerea reclamantei L, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, împotriva deciziei nr.16 din 20.06.2007, emisă de pârâtă.
A anulat Decizia nr.16 din 20.06.2007 privind soluționarea contestație formulată de DTS.
A obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M să analizeze și să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere fiscală nr.481 din 21.12.2006, emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul Autorității de inspecție fiscală M, în baza raportului de inspecție fiscală nr.29146/21.12.2006.
În considerentele sentinței s-a reținut că decizia de impunere fiscală nr.481 din 12.12.2006 pentru obligarea societății reclamante la obligații fiscale suplimentare de plată datorate de a fost emisă la data de 12 decembrie 2006 și comunicată reclamantei la data de 12.01.2007, conform procesului verbal de afișare și pagina de pe internet ANAF anexate la dosarul cauzei.
In perioada 07.01.2007 - 20.04.2007 administratoare societății - s-a aflat în incapacitate de muncă, imobilizată la pat, sub tratament medical de recuperare atât în unități medicale specializate cât și ambulatoriu la pat, conform adeverințelor medicale depuse în copie la dosarul cauzei.
Mandatara societății reclamante a fost arestată preventiv începând cu data de 14 decembrie 2006 conform mandatului de arestare preventivă nr.67 din 14.12.2006, depus în fotocopie la dosarul cauzei (fila 33).
Pentru motivele de mai sus, s-a apreciat că cererea de repunere pe rol a reclamantei este întemeiată urmând să fie repusă în termenul de contestație de 30 de zile care începe să curgă din data de 20.04.2007 - data încetării cauzelor medicale care au dus la imposibilitatea administratoarei societății de a se deplasa și a formula contestație în termen împotriva actului fiscal - decizia de impunere nr.481 din 21.12.2006 prin care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare ale societății.
Cum, societatea reclamantă a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, înregistrată la pârâta M sub nr.14168 din 14.05.2005 s-a constat că a fost formulată în interiorul termenului de prescripție de 30 de zile, întrucât de la data de 20.04.2007 când conform actelor medicale a încetat starea de imposibilitate a administratoarei societății reclamante de a se deplasa și depune contestație și până la data de 14 mai 2005 când s-a înregistrat la pârâtă contestația nu a expirat termenul de 30 de zile.
Prin decizia nr.16 di 20.- privind soluționarea contestației formulată de reclamanta împotriva deciziei de impunere nr.481 din 21.12.2006 emisă de organele de inspecție fiscală din cadrul activității de inspecție fiscală M, în baza raportului de inspecție fiscală nr.23146/21.12.2006 s-a respins ca tardivă contestația formulată de către contestatoare fără să se analizeze și să se soluționeze contestația pe fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, s- arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină prin raportarea stării de fapt la textele legale aplicabile în cauză.
S-a mai susținut că potrivit art. 45 Cod pr. fiscală actul administrativ produce efecte din momentul comunicării contribuabilului sau la o dată ulterioară menționară în actul administrativ și că în speță comunicarea s-a făcut contribuabilului prin publicitate.
Recurenta a mai arătat că intimata reclamantă avea posibilitatea conform art. 214 alin. 2 din Codul d e pr. fiscală să suspende procedura de soluționare a contestației prin punerea la dispoziția organelor de soluționare a contestației a adeverințelor medicale.
S-a mai susținut că există la dosarul cauzei o cerere a d-lui adresată DGFP M și înregistrată sub nr. 11275/18.04.2007 în care se menționează că a fost împuternicit de d-na, administrator la SC. L și solicită comunicarea actului de control întrucât nu a primit nici un exemplar și în raport de faptul că potrivit art. 18 din Codul d e pr. fiscală contribuabilul trebuia să împuternicească pe cineva în relațiile cu organul fiscal pe perioada imobilizării la pat, astfel încât în mod legal comunicarea s-a făcut prin publicitate.
La data de 29.09.2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a susținut că nu s-a putut solicita suspendarea procedurii de soluționare a contestației și nici nu s-a putut împuternici o altă persoană având în vedere că mandatara societății a fost arestată preventiv începând cu data de 14.12.2006 conform mandatului de arestare preventivă nr. 67/14.12.2006 (fila 33), iar în vârstă de 73 de ani a fost în incapacitate de muncă.
S-a mai susținut că referirile recurentei la nemotivare este nefondată, având în vedere că în cuprinsul hotărârii sunt menționate dispozițiile Codului d e procedură civilă și cele ale Codului d e procedură fiscală, menționarea expresă a dispoz. art. 103 alin. 1 Cod pr. civilă neafectând conținutul hotărârii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor de recurs formulată de pârâta DGFP M și a dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
Sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de fond se constată nefondată critica intimatei pârâte, având în vedere că în conținutul hotărârii s-a reținut starea de fapt prin raportare la probatoriul administrat în cauză, și s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează instituția repunerii în termen prin analizarea condițiilor de admisibilitate, chiar dacă nu au fost menționate în mod expres dispoz. art. 103 Cod pr. civilă, hotărârea întrunind astfel condițiile prev. de art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă.
Cu privire la critica vizând incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
Potrivit art. 68 Cod pr. fiscală termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală precum și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului d e pr. civilă.
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că în mod corect instanța de fond reținând că în perioada 7.01.2007 - 20.04.2007 administratorul societății s-a aflat în incapacitate de muncă fiind imobilizată la pat, iar mandatara societății se află în stare de arest preventiv începând cu data de 14.12.2006, a făcut aplicarea dispoz. art. 103 din Codul d e procedură civilă, reținând existența unei împrejurări mai presus de voința administratorului societății sau a persoanei împuternicite de aceasta de a formula contestație în termenul legal.
Critica recurentei în sensul că administratorul societății, în situația în care se afla imobilizat la pat, fiind în incapacitate de muncă, avea obligația de a desemna o persoană împuternicită potrivit art. 18 Cod pr, fiscală sau de a solicita suspendarea procedurii de soluționare a contestației potrivit art. 214 alin. 2 Cod pr. fiscală, nu poate fi reținută având în vedere că intimata pârâtă a fost împiedicată prin împrejurări mai presus de voința sa să se conformeze acestor dispoziții legale.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept se constată nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DGFP M urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP ȘI ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ M împotriva sentinței nr.755 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.2//28.10.2008
Jud. fond A
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
