Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.202/2008
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1190/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2008, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.190 din data de 20 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, cheltuielile făcute și contestate de reclamantă reprezentând amenajări de spațiu pe str. -, nr. 49,. 1, unde își are sediul Societatea Civilă de Avocatură - de pe str. -, nr. 4,. 26 și ca atare, în conformitate cu prev. Ordinului nr. 1.040/2004 coroborat cu prev. Legii nr. 571/2003 sun t nedeductibile.
Referitor la susținerea reclamantei în sensul că organul de control a interpretat greșit prev. art. 4 Cod fiscal, reține instanța că este neîntemeiată, deoarece respingerea deciziei atacate are ca temei juridic prevederile cuprinse în Capitolul f pct. 43 din Ordinul nr. 1.040/2004 prin care se reglementează condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile legate de activitatea desfășurată și de exercițiul financiar.
Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că în speță contribuabilul fiscal este una și aceeași persoană, reține instanța că raportat la prevederile legale menționate, nu are justificare juridică, deoarece cabinetul individual de avocatură și-a încetat activitatea la data de 2 noiembrie 2006 și,ca o consecință, nu putea profita acestui cabinet.
Totodată, mai reține instanța că statuările organului de control fiscal sunt corecte, deoarece cheltuielile efectuate la imobilul situat în C-N, str. -, nr. 49/1 servesc activității societății civile de avocați care este o altă entitate și nu pot reprezenta cheltuieli deductibile ale cabinetului individual de avocatură.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii privind nulitatea deciziei nr. 108/2007 a C și anularea parțială a raportului de inspecție fiscală din data de 30 mai 2007.
În motivare se arată că reținerile instanței fundamentate pe susținerile intimatei referitor la cheltuielile contestate, nu corespund realității, întrucât scapă din vedere că aceste cheltuieli au folosit chiar și cabinetului individual, cel puțin până la transformarea lui în societate. Cu alte cuvinte, se arată, avocat a execitat activitatea specifică în acel spațiu sub forma profesională a cabinetului individual, deci aceste amenajări au profitat chiar și cabinetului în a cărui contabilitate au fost înregistrate.
Mai mult, arată recurenta, discuția despre cabinet este inutilă pentru simplul fapt că art. 43 Cod fiscal care reglementează clar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile pentru a fi deductibile, statuează și acea condiție de a fi "efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului". După cum se poate observa, arată recurenta, legea nu vorbește despre vreo formă sau alta de exercitare a unei activități, despre vreo "entitate", după cum se exprimă intimata,ci vorbește despre o activitate indiferent de forma în care se exercită ea. În speță, se arată, activitatea este avocatură, exercitată fără întrerupere din anul 1994 de avocat, nu o altă entitate, indiferente de forma de exercitare a profesiei și acest lucru s-a dovedit cu deciziile de impunere emise de C-N unde se vede clar că, chiar administrația ține evidența contribuabililor în baza -ului și percepe impozit pe venitul din activitatea exercitată, astfel și deducerea cheltuielilor profită tot activității respective, așa cum statuează și art. 43 Cod fiscal.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata Cas olicitat respingerea recursului, fundamentat pe acea că motivele invocate de recurentă nu au susținere în drept, întrucât cabinetul de avocatură și-a încetat activitatea în data de 2 noiembrie 2006, încheindu-se astfel exercițiul financiar și, în consecință, neprofitând cabinetului individual; printre condițiile generale prevăzute de lege ce trebuie să le îndeplinească cheltuielile se înscriu și acelea de a fi efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării veniturilor și să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; fiind legate de ideea de patrimoniu al afacerii și desfășurarea activității, în speță cabinet individual de avocatură, cheltuielile efectuate la locația din C-N, str. -, nr. 49/1 care servesc desfășurării activității unei alte entități, Societatea Civilă " & nu pot reprezenta cheltuieli deductibile ale cabinetului individual de avocatură.
Examinând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În urma verificării modului de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor aferente desfășurării activității Cabinetului Individual prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30 mai 2007, organele fiscale au reținut că: cheltuielile au fost înregistrate având la bază facturi, chitanțe fiscale emise de furnizorii de materiale și constau în special în cheltuieli materiale consumabile, cheltuieli cu amortizarea, etc. Prin același act s-a mai reținut că față de situația prezentată de contribuabil prin declarația specială pentru anul 2006, cheltuielile nedeductibile sunt în sumă de 16.157 lei; că sumele reprezintă diferențe și constau în cheltuieli cu achiziționarea de mijloace fixe și amenajarea spațiului care nu au fost efectuate și ocazionate de activitatea desfășurată pentru realizarea de venituri și nu aparțin exercițiului financiar al anului în care au fost plătite (centrala termică, instalațiile)- În acest context, prin același act se mai reține că prin art. 4 din Legea nr. 15/1994 (republicată) privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale - activele aferente capitalului imobilizat sunt și obiectele care sunt folosite în loturi, seturi și care formează un singur corp, lot sau set; că potrivit articolului 4 sunt de asemenea considerate mijloace fixe supuse amortizării investițiile efectuate la mijloace fixe luate cu chirie, iar capitalul imobilizat suspus amortizării este reflectat în patrimoniul afacerii care desfășoară activități în scopul realizării de venituri, fiind în proprietatea acestora și se materializează prin bunurile și valorile desemnate să servească activitatea pe o perioadă mai mare de un an se consuma treptat și influențează cheltuielile în mod treptat. Ca atare, concluzionează organul fiscal, baza de impunere se modifică pentru anul 2006 la suma de 18.157 lei (ce reprezintă diferența la venitul impozabil determinat) și atrage un impozit pe venit în sumă de 2.905 lei ( 9 - 14 dosar fond).
Ulterior, în considerarea că se impune deducerea, cele statuate prin raportul de inspecție fiscală sunt contestate ( 16 dosar fond). Astfel, în susținere, contestatoarea arată că achitarea, în vederea reparațiilor și amenajării spațiului, nu poate fi respinsă ca și cheltuială, acestea reprezentând prestări servicii și achiziționarea unor bunuri deductibile; că diferența de 2.000 RON dintre suma de 18.157 respinsă la deducere și suma de 16.157 cărei deducere a solicitat-o prin demersul promovat o reprezintă contravaloarea centralei din situația cheltuielilor care s-au înregistrat în mod greșit în registrul de casă de două ori, cheltuiala fiind una singură prin chitanța nr. - din data de 01.08.2006 și reprezentând materiale centrală.
Mai arată în plus contestatoare că reținerile din actul fiscal vizând aspectul că "contribuabilul a inclus direct în cheltuielile anului 2006 suma de 18.157 lei reprezentând mijloace fixe" este greșită întrucât cheltuielile menționate în anexa 2, mai puțin centrala de 1.700 RON, reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparații, zidărie, tapițerie, vopsit, zugrăvit precum și cheltuielile deductibile sub limita aferentă anului 2006.
Față de cele relevate, la data de 19 iulie 2007, reținând incidența dispozițiilor art. 43 din nr. 1.040/2004 și faptul că cheltuielile în valoare de 16.175 lei nu au fost efectuate pentru realizarea venitului cabinetului individual de avocatură din C-N, str. -, nr. 4,. 26, că acest cabinet a încetat a funcționa la momentul schimbării formei de exercitare a profesiei și înscrierii acestuia într-o societate civilă de avocați - respectiv 2 noiembrie 2006 - precum și faptul că cheltuielile au fost efectuate în spațiul în care își are sediul societatea din str. -, nr. 49,. 1, C-N, prin decizia nr. 108, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată ( 4 - 5, dosar fond).
Cele reținute de organele fiscale nu pot fi primite, fiind contrazise de cele rezultate din acte. Astfel, se reține că la data de 16 iulie 2006 între Cabinetul individual de avocatură și, a fost încheiat contractul de comodat vizândfolosința imobilului situatadministrativ în C-N, str. -, nr. 49,. 1,cu destinația avocaturăpentru o perioadă de 15 ani începând cu data de 18 iulie 2006.
Prin actul încheiat, părțile au stabilit o serie de drepturi și obligații, printre acestea din urmă statuându-se și obligația de a se folosi imobilul conform destinației și a se efectua lucrări în vederea unei bune întrețineri ( 18 - 19 dosar fond).
Cum activitatea Cabinetului era aceea de avocatură pentru o desfășurare corespunzătoare a profesiei și îndeplinirii obligațiilor asumate ulterior, între aceasta din urmă și a fost încheiat un contract de antrepriză al cărui obiect consta în efectuarea de lucrări și amenajări a spațiului mai sus identificat ( 21 - 22 dosar fond).
În baza contractului, în același an, au fost efectuate lucrări și consemnată efectuarea cheltuielilor aferente cu acesta în contabilitatea cabinetului individual.
Din actele arătate se observă că cheltuielile de reparații, amenajări au fost efectuate de Cabinet Individual pentru desfășurarea activității de avocatură și în scopul realizării de venituri în spațiul deținut în baza unui contract; că aceste cheltuieli au fost făcute în exercițiul financiar al anului pentru care a făcut declarația specială de impunere, respectiv 2006. În aceste condiții, față de cele rezultate din acte, în mod greșit se susține de organele fiscale și de prima instanță că nu ar fi întrunite condițiile respectiv că nu ar fi incidente dispozițiile referitoare la deducere.
Legat însă de aceasta, se susține, prin actele administrative încheiate și de către intimată, că imobilul din str. - este sediul Societății Civile &, înregistrată cu activități în evidențele administrației din data de 10 octombrie 2006, în timp ce cheltuielile pe cabinetul din str. -, nr. 4,. 26 al avocatului ce a funcționat de la data de 22 aprilie 1998 până la data de 2 noiembrie 2006. Aceste susțineri nu pot fi primite ca motiv de nerecunoaștere a facilităților vizând deducerea cheltuielilor deoarece activitatea de avocatură nu este limitată; forma de exercitare a profesiei, în contextul unei societăți nu este interzisă, dimpotrivă, legea a impus pentru desfășurarea activității o anumită formă ce include societățile de avocatură; activitate de avocatură nu a încetat; exercitarea acestei profesii, în forma relevată de intimată ca fiind de la 10 octombrie 2006, nu putea avea loc decât după aprobare și comunicare, decizie care conform mențiunilor de pe actele depuse la 6 - 8 dosar fond rezultă a fi făcute după menționată.
Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că cheltuielile efectuate, așa cum însăși organul de control constată prin anexa încheiată, sunt efectuate conform chitanțelor depuse până la data de 13 octombrie 2006, anterior deciziei de schimbare a formei de exercitare a profesiei și comunicării acesteia. Ca atare, câtă vreme activitatea cabinetului individual nu a încetat, pentru continuarea acesteia au fost făcute cheltuieli, implicit în scopul realizării de venituri și de vreme ce cheltuielile s-au făcut în contextul activității de avocatură desfășurată în cursul exercițiului financiar aferent anului 2006, anterior luării și comunicării deciziei de exercitare a profesiei într-o societate de avocatură, susținerile intimatei apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Desigur, se susține de intimată că cheltuielile efectuate la locația din str. - nu pot reprezenta cheltuieli deductibile fiind legate de ideea de patrimoniu al afacerii, în contextul disp. Legii nr. 15/1994. Actul normativ evocat, într-adevăr statuează că activele aferente capitalului imobilizat includ mijloace fixe, că mijloc fix supus amortizării este și investiția efectuată la mijloacele fixe luate cu chirie, iar pentru obiecte folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp la încadrare ca mijloc fix, se are în vedere valoarea întregului corp, lot însă nu trebuie omis, că prin acte normative a fost stabilită și valoarea minimă a mijlocului fix. Din această perspectivă, prin nr.HG 105/2007 s-a stabilit că valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe, stabilită în condițiile art. 3 alin. 2 lit. a din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporare și necorporare este de 1.800 lei. În speță, centrala la care fac referire părțile este sub limita de 1.800 lei, recurenta relevând prin demersul său că valoarea este de 1.700 lei, restul cheltuielilor reprezentând lucrări de reparații, respectiv zidărie, vopsit și zugrăvit, or aceste aspecte nu au fost contestate de organele fiscale. Ca atare, față de valoarea stabilită prin hotărârea menționată, susținerile referitoare la ideea de patrimoniu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că recursul este fondat și în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2204 urmează a-l admite.
Drept consecință, va modifica hotărârea, va anula decizia nr. 108/19.07.2007; va anula în parte raportul de inspecție fiscală și va stabili caracterul deductibil al cheltuielilor în sumă de 16.157 RON aferente anului 2006, recunoscând reclamantei dreptul de deducere a acestei sume. De asemenea, Curtea va diminua venitul impozabil constatat de organul de control pentru anul 2006 cu aceste sume cu consecința recalculării impozitului de venituri.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ. Curtea va obliga intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 6,45 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1.190 din 20 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea, anulează decizia nr. 108/19.07.2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE; anulează în parte raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30 mai 2007 și, în consecință, stabilește caracterul deductibil al cheltuielilor în sumă de 16.157 RON aferente anului 2006 și recunoaște reclamantei dreptul de deducere a acestei sume; diminuează venitul impozabil constatat de organul de control pentru 2006 cu aceste sume cu consecința recalculării impozitului de venituri.
Obligă intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 6,45 RON.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./14.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
