Contestație act administrativ fiscal.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR.510,-
D EC IZIA NR.79
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Maria Stoicescu
JUDECĂTOR 3: Elena Chirica
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 1126 din 01 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - - 9 parter. 1 județul D, în contradictoriu cu intimataAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște,cu sediul în Calea Domnească nr. 166, județul D, în nume propriu și pentruDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul
Cererea de revizuire este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10.00 lei, conform chitanței nr. - și timbre judiciare de 0,30 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la doua strigare, au lipsit revizuenta - SRL, intimata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, aducându-se la cunoștința instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare și îndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru, după care,
Curtea, luând act că, în recurs, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și având în vedere că ererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 06 februarie 2009 la Tribunalul Dâmbovița,
reclamanta - SRL Târgoviște a formulat plângere împotriva deciziei de
impunere nr.505/11.09.2008 emisă de pârâta
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-au stabilit obligații de plată, în
mod eronat, pentru perioada controlată 01.04.2004-31.07.2008, în sumă totală de 41683 lei, împotriva acestei decizii formulând contestație, care a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr.80/2008.
S-a mai arătat, de către reclamantă, că a fost calculat un debit suplimentar de 320 lei și majorări de întârziere de 102 lei, în mod greșit, întrucât societatea a luat în calcul ca și cheltuială deductibilă, pentru biletul de tratament, suma de 531 lei, prin stabilirea limitei de 2% cheltuieli sociale, diferența de 1466 lei fiind considerată chiar de societate ca nedeductibilă fiscal și luată în calcul la stabilirea impozitului pe profit și a profitului impozabil. Referitor la neadmiterea la deductibilitate a sumei de 29362 lei TVA de pe documentele de aprovizionare cu diverse materiale de construcție, consideră că nu s-a ținut cont de contractul de asociere și de antrepriză. Ceea ce face ca nici accesoriile, calculate de 11899 lei, să nu fie legal stabilite.
Pârâta a depus, la 05.03.2009, o întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, deoarece, conform raportului de expertiză, s-a stabilit că reclamanta a realizat un calcul corect al impozitului pe profit pentru exercițiul financiar al anului 2007, situație în care nu datorează impozit pe profit suplimentar în sumă de 32o lei și nici dobânda la acesta. De asemenea, expertul a concluzionat că operațiunile realizate de reclamantă, în contextul realizării unei investiții, sunt operațiuni pentru care societatea își putea exprima dreptul de deducere al TVA, iar suma de 29362 lei, stabilită de organele fiscale, nu poate fi considerată ca nedeductibilă, nemaiputându-se calcula nici majorările de plată pentru această sumă.
Prin sentința nr. 300/ 30.04.2009, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice, a anulat decizia de impunere nr.505/11.09.2008 pentru suma de 41.683 lei, având în vedere calitatea de specialist a expertului, constatările și concluziile acestuia, ca și temeiurile pe care au fost fondate, fac convingerea că acesta exprimă un punct de vedere corect în privința sumelor datorate de către reclamantă la bugetul de stat, din cele care fac obiectul prezentei contestații.
Astfel, potrivit art.21 alin.3 lit.c din Legea nr.571/2003, următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, iar, sub incidența acestei limite, intră și costul prestațiilor pentru tratament și odihn, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora.
Instanța de fond a constatat că reclamanta a calculat în mod corect valoarea admisibilă la deductibilitate pentru un bilet de tratament, iar, pentru diferența stabilită peste limita admisă de lege, a calculat, declarat și achitat corect impozitul pe profit.
Cu privire la TVA, instanța a reținut că societatea reclamantă, conform contractului de asociere și de antrepriză, urma ca, în baza lucrărilor de construcție, să obțină nu numai dreptul de folosință al acelor spații, dar și dreptul proprietate asupra cotei indivize de din construcțiile edificate. Potrivit art.24 din Legea nr.571/2003, cheltuielile aferente achiziționrii, producerii, construirii, asamblrii, instalrii sau îmbuntțirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaz, din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizrii.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa formulat recurs
Administrația Finanțelor Publice, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, susținând că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, ajungând astfel la o concluzie greșită, în sensul că reclamanta ar fi respectat legile fiscale referitoare la deductibilitatea TVA, deși, potrivit legii, existența unui contract de comodat, încheiat la 05.05.2008, între o persoană fizică și reclamantă, în condițiile în care, din documentele puse la dispoziție de către reclamantă, nu se justifică efectuarea unor lucrări de construcție, nu acorda deductibilitate pentru TVA, conform prevederilor codului fiscal
Prin decizia nr.1126 din 01.10.2009, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice, în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a modificat, în tot, sentința nr. 300 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, pe fond, a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, în baza unui Raport de Inspecție fiscala din 10.09.2008, încheiat de agenți ai organelor fiscale de pe raza județului D, reclamanta a fost obligată să plătească bugetului de stat suma de 41.683 lei, reprezentând TVA, majorări de întârziere aferente neplății TVA, impozit pe profit aferent TVA și penalități aferente.
S-a arătat că suma de 29.362 lei, reprezentând TVA datorată de reclamantă, provine din neacordarea deductibilității pentru TVA aferentă facturilor de materiale de construcții, materiale pentru instalații, instalație electrică, tablă și alte materiale utilizate de reclamantă pentru o investiție în curs, reprezentată de o locuință, construită pe numele lui, care are și calitatea de asociat unic al reclamantei.
Ca justificare a dreptului de deducere pentru TVA, s-a invocat existența unui contract de comodat, încheiat la 05.05.2008, prin care, are obligația de a preda, spre folosința comodatarului, un spațiu comercial, în contradicție cu prevederile unui contract de antrepriză din 29.07.2005, prin care sunt schimbate obligațiile părților, în sensul că antreprenorul - SRL se obligă să execute și să predea la cheie clientului lui, a, imobilul aflat în construcție, în Municipiul Târgoviște,-.
Așadar, reținînd încălcarea prevederilor disp. art. 145 din Codul Fiscal, referitoare la aplicarea dreptului de deducere la TVA, Curtea a admis recursul, a modificat, în tot, sentința și, pe fond, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, - SRL a formulat cerere de revizuire, invocând incidența dispozițiilor art.322 pct. 2 teza 2 și art. 322 pct. pct. 5Cod. proc. civ.
Astfel, revizuenta susține, în esență, că din considerentele deciziei pronunțată în recurs, rezultă, fără echivoc, că instanța de recurs nu analizat și nu s-a pronunțat pe motivul de recurs prin care se arăta că suma reținută prin actul administrativ, reprezintă impozit pe profit suplimentar, rezultat din cheltuieli cu servicii turistice în scop personal, în cuantum de 198 lei, în trimestrul III -2007, reprezintă cheltuieli care nu au legătură cu activitatea societății, încălcându-se, în acest fel, prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal.
Așa cum a reținut instanța de fond și cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă, contestatoarea- revizuentă a înregistrat în evidențele contabile suma de 1998
lei, reprezentând 531,84 lei cu titlu de cheltuieli sociale admise la deductibilitate,
conform prevederilor art. 21 alin. 3 lit. c Cod fiscal- aceasta reprezentând cota de 2%
aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului și suma de 1466 lei care reprezintă cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, cu consecința înregistrării lor corespunzătoare.
Ca atare, revizuenta apreciază că înregistrarea sumei s-a făcut perfect legal
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., revizuenta susține că, din motivele deciziei a cărei revizuire solicită, rezultă că instanța de recurs a analizat numai un contract de comodat încheiat la data de 05.05.2008 și un contract de antepriză din 29.07.2005 încheiat între și - SRL, fără a se fi analizat contractul de asociere încheiat la data de 29.07.2005 între și - SRL, din care rezultă că transmite antrepronorului - SRL dreptul de proprietate asupra cotei indivize de din construcțiile edificate la încheierea asocierii( ) și utilități și dreptul de superficie asupra terenului în favoarea - SRL, părțile semnatare consimțind la intabulare după finalizarea construcției și după semnarea proceselor- verbale de recepție.
Revizuenta mai arată că acest contract de asociere a fost reținut de către organul de control și nemenționat abuziv în actul de control, în scopul justificării măsurii luate, respectiv de a stabili în sarcina societății suma de 29362 lei cu titlu de TVA suplimentar și 11899 lei accesorii aferente, calculate la facturile de materiale de construcții pentru investiția în curs, la care părțile contractante au convenit la finalizarea construcției.
În aceste condiții, apreciază revizuenta, rezultă fără putință de tăgadă că înregistrarea TVA-ului ca deductibil fiscal la facturile de materiale pentru construcția edificată este perfect legală.
În final, revizuenta arată că nu este lipsit de relevanță faptul că, în condițiile în care organul de control a considerat că TVA-ul la facturile sus- menționate este nedeductibil fiscal, contravaloarea facturilor este admisă ca cheltuială deductibilă fiscal la calcularea impozitului pe profit.
Se solicită admiterea cererii, desființarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
În prezenta cale de atac, intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, examinând decizia revizuită prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 322 pct. 2 și 5 Cod proc. civ. va respinge cererea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică, formulată de revizuentă, nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat, în ansamblul lor, motivele de recurs depuse la dosar, motivarea deciziei fiind succintă, în opinia revizuentei.
Lecturând argumentele care au stat la baza motivării deciziei revizuire se observă cu claritate că s-a avut în vedere, într-adevăr, o probă esențială din lucrările dosarului și anume Raportul de inspecție fiscală din data de 10.09.1008, întocmit de reprezentanții intimatei. s-a dat o corectă interpretare a prevederilor art. 24 și urm. din legea nr. 571/2003, în sensul că revizuenta nu a respectat legile fiscale referitoare la
deductibilitatea TVA în condițiile în care, între reclamanta-revizuentă și o persoană
fizică, a existat un contract de comodat încheiat la data de 05.05.2008, care nu justifică (așa cum rezultă din documentele depuse la dispoziția organului de control de
către revizuentă) efectuarea unor lucrări de construcții pentru care calculul fiscal nu permite acordarea deductibilității pentru TVA.
Practic, sumele contestate de reclamanta-revizuentă pe care a fost obligată de recurentă să le plătească bugetului de stat, ca TVA, constau în majorări de întârziere aferente neplății TVA, impozitului pe profit și penalităților aferente.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs, echivalând practic cu o nepronunțare,așa cum se arată de revizuentă în primul motiv invocat.
Criticile la care se referă în continuare revizuenta, antamează fondul pricinii și, în consecință, exced prevederilor art. 322 pct. 2 Cod proc. civ. temeiul de drept pe care își întemeiază calea extraordinară de atac.
Celălalt motiv prin care revizuenta invocă pct.5 din art. 322 Cod proc. civ. de asemenea nu este justificat în speța de față, deoarece, în motivarea deciziei se face referire, însă, la contractul de antrepriză din 29.07.2005, consemnându-se că s-au schimbat obligațiile părților, mai precis, revizuenta se obligă să execute imobilul aflat în construcție, situat în Târgoviște,-.
S-a concluzionat, prin decizia revizuită, că s-au încălcat prevederile art. 145 din Codul fiscal, care reglementează instituția deductibilității aferentă TVA-ului, astfel că nu se mai pune problema, sub nicio formă, a nemotivării deciziei pronunțate în recurs, conform art. 322 pct. 2 Cod proc. civ. sau că nu s-a avut în vedere un act nou, conform pct. 5 art. 322 Cod proc. civ. atâta timp cât a fost analizat contractul de antrepriză pe care revizuenta îl invocă în prezenta cale de atacact nou.
Concluzionând, Curtea, în considerarea celor ce preced, va respinge ca nefondată cererea de revizuire, motivele invocate nu se încadrează în cele reglementate de art. 322 pct. 2 și 5 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 1126 din 01 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta- SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - - 9 parter. 1 județul D, în contradictoriu cu intimataAdministrația Finanțelor Publice Târgoviște,cu sediul în Calea Domnească nr. 166, județul D, în nume propriu și pentruDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red EG
tehnored MC
4 ex/26.01.2010
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Maria Stoicescu, Elena Chirica
