Contestație act administrativ fiscal. Sentința 202/2009. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. --

SENTINȚA NR.202/CA/2009 -

Ședința publică din 26.10.2009

PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O,-/N județul B în contradictoriu cu pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEB cu sediul în O, str. - nr.2-4 șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂcu sediul în O str. - nr. 2-4, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, reclamanta a depus la dosar o adresă cu dovada achitării diferenței de expertiză în data de 14.10.2009, prin serviciul registratură și o cerere de probațiune în data de 26.10.2009, tot prin serviciul registratură, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă după care,

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin acțiunea înregistrată la 25.03.2009, legal timbrată reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele B și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală solicitând să se dispună anularea Deciziei de impunere nr.145/20.03.2009 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr.-/20.10.2008 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, pentru suma de 502.364 lei, ca fiind nelegală, din care 287.067 lei, reprezentând impozit pe profit datorat de persoane juridice suplimentar și 215.297 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit datorat de persoane juridice suplimentar. De asemenea a mai solicitat anularea Deciziei nr.6/20.01.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că rin p. raportul de inspecție fiscală sus menționat, organul de control a stabilit obligații fiscale suplimentare în sumă de 502.364 lei, din care:

a) 287.067 lei, reprezentând impozit pe profit datorat de persoane juridice suplimentar;

b) 215.297 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit datorat de persoane juridice suplimentar, pe care le-a contestat în întregime. Decizia de impunere atacata a fost emisă ca urmare a desființării parțiale a Deciziei de impunere nr. 60/21.04.2008 de către Serviciul soluționare contestații din cadrul a județului B, în urma admiterii contestației formulate de subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr.60/21.04.2008.

Ca urmare a admiterii contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 60/21.04.2008, Serviciul soluționare contestații din cadrul a jud. B, prin Decizia nr. 76/17.07.2008, a dispus refacerea controlului cu analizarea cheltuielilor înregistrate în raport cu lucrările efectuate pe stadii de execuție a acestora și a veniturilor din executări de lucrări, în fiecare perioadă fiscală, ținând seama de:

- clauzele contractuale privind durata contractului, termenele de execuție, grafice și situații de lucrări, acceptarea acestora de către beneficiar și facturarea lor;

- în funcție de respectarea clauzelor pe stadii de lucrări sau motivele neacceptării lor; urmând ca, în cazul în care se va considera necesar, să se efectueze inclusiv controlul încrucișat la beneficiarul lucrărilor.

De asemenea, Serviciul soluționare contestații a reținut că organul de control s-a limitat să calculeze "venituri din variația stocurilor", când, de fapt, nu este cazul de lucrări în curs de execuție, ci lucrări suplimentare.

Cu toate acestea, la refacerea controlului, organul de inspecție fiscală a folosit același procedeu de calcul al profitului impozabil, fără să țină cont de considerentele Deciziei nr. 76/17.07.2008 a Serviciului soluționare contestații.

La fel ca și la prima inspecție fiscală, organul de control a folosit același raționament: a constatat că societatea a înregistrat veniturile din lucrările executate la data emiterii facturilor către beneficiar, iar parte din lucrările executate nu a fost facturată până la data efectuării controlului. Pentru lucrările executate de societate și nefacturate până la data controlului, pentru care societatea a angajat cheltuieli, organul de control a suplimentat veniturile cu contravaloarea acestor cheltuieli suportate de societate.

Insă, din analiza în ansamblu a situației faptice a rezultat că, de fapt, toate cheltuielile angajate de societate au fost necesare realizării veniturilor(art. 21 Cod fiscal), chiar dacă aceste cheltuieli au depășit veniturile. A arătat că se află intr-o situație în care a angajat lucrări în pierdere. Faptul că acum societatea încearcă să recupereze pierderea înregistrată prin obținerea recunoașterii lucrărilor suplimentare de către beneficiarul lucrării nu înlătură caracterul ei de pierdere.

A precizat că organul de control a aplicat mecanic procedeul de înregistrare contabilă a lucrărilor suplimentare nerecuperate prin conturile 71l-variația stocurilor și 332-Lucrări și servicii în curs de execuție și nu a ținut cont de starea de fapt. Pentru că, așa cum a reținut și Serviciul de soluționare a contestațiilor, societatea nu este în prezența situației în care are lucrări în curs de execuție, ci este într-o situație atipică, în care lucrarea contractată a fost finalizată și predată, dar ea a presupus efectuarea unor lucrări suplimentare, necesare pentru finalizarea și predarea lucrării în condițiile contractuale stabilite, care nu au fost acceptate de către beneficiar. Este evident faptul că orice societate comercială urmărește realizarea de profit și că acesta este și scopul societății. Dar trebuie acceptată și posibilitatea ca anumite lucrări contractate și executate de o societate să genereze pierdere, într-o astfel de situație trebuie puse în balanță acceptarea pierderii și finalizarea lucrării contractate, cu consecința construirii unei reputații serioase, pe de o parte, și sistarea oricărei lucrări, pentru evitarea pierderii, pe de altă parte. Este evident că orice societate care încearcă să își construiască o reputație alege prima variantă.

Mai mult a arătat că specificul lucrărilor care intră în obiectul de activitate al societății îl constituie natura lor de lucrări de interes public, care în marea lor majoritate sânt finanțate în această perioadă din fonduri europene, astfel încât societatea nu și-a putut permite să abandoneze lucrările, deoarece dacă o făcea, pierdea orice șansă de a-și mai continua activitatea șă că organul de control nu a ținut cont de aceste rațiuni economice în elaborarea raportului de inspecție fiscală. S-a limitat la aplicarea mecanică a unor norme legale.

În sensul celor de mai sus a fost și Decizia Serviciului de soluționare contestații nr. 76/17.07.2008 care a subliniat că agenții economici într-un an fiscal pot obține atât profit, cit și pierdere - ținând seama de veniturile și cheltuielile înregistrate, acestea nefiind în mod obligatoriu egale într-o perioadă fiscală.

In plus, principiul contabil al prudenței prevăzut de pct. 2.4. cap. II din nr. 306/2002 arată că aloarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenței, în mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar. De asemenea a mai arătat că evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă, și în special: a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului.

Împotriva Deciziei de impunere nr. 145/20.10.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Baf ormulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 6/20.01.2009, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. B, pentru aceleași considerente cu cele reținute de organul de control.

Pentru aceste motive a solicit admiterea acțiunii în contencios administrativ și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. 145/20.10.2008 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B în baza Raportului de inspecție fiscală nr. -/20.10.2008 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B și a Deciziei nr. 6/20.01.2009, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Prin întâmpinare pârâta B în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pentru Contribuabili Mijlocii O, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, reclamanta a solicitat prin acțiunea promovata anularea actelor administrative emise pentru suma totala de 502.364 lei reprezentând 287.067 lei - impozit pe profit, 214.820 lei - majorări de întârziere si 477 lei - penalități de întârziere.

Fața de acțiunea promovata, a menționat că potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscala, nu a înregistrat in evidența contabila si nu a luat in calcul la determinarea profitului impozabil si a impozitului pe profit pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, veniturile din variația stocurilor care se înregistrează in contul 711 in corespondența cu contul 332 "Lucrări si servicii in curs de execuție", privind lucrările de reabilitare sisteme de canalizare si construcție depozite ecologice efectuate in perioada analizata.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a precizat că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prevede următorul lucru: "profitul impozabil se calculează ca diferența intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare", iar pct. 12 si pct. 59.2 din Normele metodologice date in aplicarea acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare, prevede ca: "12. Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul Ia stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilității nr. 82/ 1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuieli nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal. [.] 59.2. [.] A mai arătat că pentru prestările de servicii decontate pe baza de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții - montaj, [.], data efectuării prestării de servicii se considera a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări si, după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări."

Potrivit prevederilor legale de mai sus, avea obligația sa calculeze profitul impozabil ca diferența intre veniturile din orice sursa si alte elemente similare veniturilor si cheltuielile efectuate in scopul realizării acestora, înregistrate in evidenta contabila pentru fiecare an fiscal, precum si obligația de a organiza si conduce evidența contabila potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicata, fapt nerealizat de către contestatoare, care nu a utilizat conturile contabile 711 " stocurilor" si 332 "Lucrări si servicii in curs de execuție" si prin urmare, la determinarea profitului impozabil nu a inclus veniturile din variația stocurilor.

În continuare mai arată că art. 1 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/ 1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, prevede că: "societățile comerciale [.] au obligația sa organizeze si sa conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activității. [.]", iar art. 16 alin. (2) prevede că: "contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz", coroborate cu dispozițiile secțiunii 5 pct. 5.2 si 5.3 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aplicabile pana la 01.01.2006 si menținute in totalitate după aceasta data potrivit cap. II secțiunea 7 pct. 209, 212 si 215 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.752/ 2005 pentru aprobarea contabile conforme cu directivele europene, care prevăd ca: "209 - (1) In categoria venituri se includ atât sumele sau valorile încasate în nume propriu din activități curente, cat si câștigurile din alte surse. [.] 212 - (1) Veniturile din exploatare cuprind: a) venituri din vânzarea de produse si mărfuri, executări de lucrări si prestări de servicii; b) venituri din variația stocurilor, reprezentând variația in plus (creștere) sau in minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse si producție in curs de la sfârșitul perioadei si valoarea stocurilor inițiale ale produselor si producției in curs, neluând in calcul ajustările pentru depreciere reflectate; [.] (3) Veniturile din producția se înscriu, alături de celelalte venituri, in contul de profit si pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor). 215.- (1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează in contabilitate pe măsura efectuării acestora. (2) Prestările nefacturate pana la sfârșitul perioadei se evidențiază in contul de "Lucrări si servicii in curs de execuție", pe seama veniturilor din producția."

Așadar, potrivit reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, pârâta arată că societatea avea obligația de a înregistra valoarea lucrărilor si serviciilor executate, nefacturate beneficiarului pana la sfârșitul fiecărei luni, in contul contabil corespunzător de lucrări si servicii in curs de execuție, pe seama veniturilor din producția, care sunt venituri din exploatare si se cuprind in profitul impozabil al perioadei.

In acest sens, în Anexa nr. 1 din Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/ 2002, respectiv cap. X "Funcțiunea conturilor" din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.752/ 2005, se precizează: "Contul 332 "Lucrări si servicii in curs de execuție" [.] In debitul contului 332 "Lucrări si servicii in curs de execuție" se înregistrează: - valoarea la cost de producție a lucrărilor si serviciilor in curs de execuție la sfârșitul perioadei (711); [.] Contul 711 " stocurilor" [.] In creditul contului 711 " stocurilor" se înregistrează: - la sfârșitul perioadei costul produselor, lucrărilor si serviciilor in curs de execuție (331,332)".

Ca atare, pe baza documentelor contabile, a devizelor de lucrări si a situațiilor reconstituite de contestatoare din evidenta contabila de gestiune privind cheltuielile directe pe fiecare lucrare in parte - "Situația privind repartizarea cheltuielilor de producție pe lucrări" anexa la raportul de inspecție fiscala, organele de control au procedat la repartizarea cheltuielilor indirecte pe lucrări si determinarea valorii ia cost de producție a lucrărilor efectuate, pe fiecare an fiscal, stabilind diferențele de venituri necuprinse de societate in contul de profit si pierderi in suma de 585.762 lei pe anul 2005, in suma de 1.321.947 lei pe 2006 si in suma de 1.613.528 lei pe 2007, care trebuiau înregistrate in contul 711 " stocurilor" si luate in calcul la determinarea profitului impozabil.

Pe cale de consecința, pârâta a menționat că organele de inspecție fiscala în mod legal au recalculat profitul impozabil si impozitul pe profit pe anii2005 - 2007 si au stabilit prin Decizia de impunere nr. 145/ 20.10.2008 ca - " " SRL datorează bugetului de stat de impozit pe profit in suma de 287.067 lei (87.007 lei pe anul 2005 si 200.060 lei pe anul 2006).

Referitor la susținerea contestatoarei că organele de control au folosit același raționament ca si la prima inspecție fiscala deci "toate cheltuielile angajate de societate au fost necesare realizării veniturilor" chiar dacă depășesc aceste venituri si ca nu s-a ținut seama de situația atipica in care se afla societatea de a fi angajat lucrări in pierdere, a precizat că nu se susține si nu poate fi luata in considerare la soluționarea favorabila a contestației, deoarece nejustificat baza de calcul a impozitului pe profit a fost diminuata prin neutilizarea contului 711 " stocurilor" si necuprinderea veniturilor din producția in profitul impozabil, organele de control efectuând doar calculația de cost pe fiecare lucrare în parte, potrivit datelor si situațiilor întocmite de societate in timpul controlul.

De altfel, a mai arătat că procedeul de calcul a profitului impozabil si a impozitului pe profit este unul singur, prevăzut de Titlul II din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si obligatoriu pentru toți contribuabilii plătitori de impozit pe profit, actul normativ menționat având precizate in mod explicit la art. 20 care sunt veniturile neimpozabile la calculul profitului impozabil, nefiind regăsite veniturile din variația stocurilor, care sunt impozabile.

In legătura cu majorările de întârziere in suma de 214.820 lei si penalitățile de întârziere in suma de 477 lei aferente impozitului pe profit, a arătat că menține in totalitate cele invocate în decizia de soluționare a contestației.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prinraportul de inspecție fiscală nr.-/20.10.2008întocmit de Activitatea de inspecție Fiscală, organul de control a stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina societății reclamante, cu suma de502,364 leidin care:

a) 287.067 lei, reprezentând impozit pe profit datorat de persoane juridice suplimentar

b) 215.297 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit datorat de persoane juridice suplimentar.

În baza raportului de inspecție de fiscală menționat, a fost emisă Decizia de impunere nr.60/21.04.2008 care a fost desființată parțial de către Serviciul Soluționare Contestații din cadrul DGFP B, în urma admiterii contestației formulate de către societatea reclamantă, dispunându-se refacerea controlului.( Decizia nr.76/17.07.2008 ).

În urma refacerii controlului, organele fiscale au emisDecizia de impunere nr.145/20.10.2008privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite inspecția fiscală emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.130.820/20.10.2008 privind virarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale în sumă totală de 502.364 lei.

Prin contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.145/20.10.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 130.820/20.10.2008, emise de organele de inspecție fiscală ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, reclamanta a adus următoarele argumente:

- a arătat că la refacerea controlului, organele de control au folosit același procedeu de calcul alp rofitului impozabil, fără să țină cont de considerentele din Decizia nr.76/17.07.2008, deși Serviciul soluționare contestații a reținut în această decizie, că s-au limitat să calculeze " veniturile din variația stocurilor", când de fapt nu era cazul de lucrări în curs de execuție, ci lucrări suplimentare;

- a susținut că la fel ca și la prima inspecție fiscală, organul de control a folosit același raționament și anume, a constatat că societatea a înregistrat veniturile din lucrările executate la data emiterii facturilor către beneficiar și că o parte din lucrările executate nu a fost facturată până la data efectuării controlului, iar pentru lucrările executate și nefacturate până la această dată pentru care a angajat cheltuieli, organele de control au suplimentat veniturile cu contravaloarea cheltuielilor suportate de societate;

- precizează că din analiza în ansamblu a situației faptice a rezultat că toate cheltuielile angajate au fost necesare realizării veniturilor (art.21 din Codul Fiscal), chiar dacă acestea au depășit veniturile, societatea aflându-se în situația de a fi angajat lucrări în pierdere și de a încerca să recupereze pierderea prin obținerea recunoașterii de către beneficiar a lucrărilor suplimentare;

- a menționat că organele de control au aplicat mecanic procedeul de înregistrare contabilă a lucrărilor suplimentare nerecuperate prin conturile 711 - stocurilor - Lucrări și servicii în curs de execuție, fără a ține cont de starea de fapt și anume că societatea este în situația în care lucrarea contractată a fost finalizată și predată, dar a presupus efectuarea unor lucrări suplimentare necesare pentru finalizare și predare, în condițiile contractuale stabilite, care nu au fost acceptate încă de către beneficiar;

- a considerat că trebuie acceptată și posibilitatea că anumite lucrări contractate și executate de o societate să genereze pierderi, arătând că nu si-a putut permite să abandoneze lucrările finanțate din fonduri UE doar pentru a evita aceste pierderi și invocă principiul contabil a prudenței și dispozițiile pct.2 și 4 cap. II din nr.306/2002 și pct.44 din nr.1.752/2005.

În consecința a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei de impunere nr.145/20.10.2008 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția totală în sumă totală de 502.364 lei.

Prin Decizia nr.6/20.01.2009 a fost respinsă contestația formulată de reclamantul - SRL O împotriva Deciziei de impunere nr.145/20.10.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. -/20.10.2008 reținându-se potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală că societatea reclamantă nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a luat în calcul la determinarea profitului impozabil și a impozitului pe profit pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, veniturile din variația stocurilor care se înregistrează în contul 711 în corespondență cu contul 322 " Lucrări și servicii în curs de execuție ", privind lucrările de reabilitare sisteme de canalizare și construcție depozite ecologice efectuate în perioada analizată.

precizat că în drept cauza își găsește soluționare în prevederile art.19 alin.1 din legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, unde se precizează că:

"Art.19 - (1) impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal din care se scad veniturile impozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare", completate cu cele ale pct 12 și pct 59.2 din Normele Metodologice date în aplicarea acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare, care menționează: "12. Veniturile și cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art.21 din codul fiscal.

59.2.- Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situații de lucrări, cum sunt cele de construcții - montaj, -, data efectuării prestării de servicii se consideră a fi data la care sunt întocmite situațiile de lucrări și, după caz, data acceptării de către beneficiar a situațiilor de lucrări."

Potrivit prevederilor legale de mai sus, arată că reclamanta avea obligația să calculeze profitul impozabil ca diferență între veniturile din orice sursă și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestora, înregistrate în evidența contabilă pentru fiecare an fiscal, precum și obligația de a organiza și conduce evidența contabilă potrivit prevederilor Legii Contabilității nr.82/1991, republicată, fapt nerealizat de către contestatoare, care nu a utilizat conturile contabile 711 " stocurilor și 332 " Lucrări și servicii în curs de execuție" și prin urmare, la determinarea profitului impozabil nu a inclus veniturile din variația stocurilor.

În speță sunt incidente și prevederile art.1 alin.(1) și art.16 alin.(2) din legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare care specifică:

Art.1 - (1) Societățile comerciale - au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Art.16 - (2) Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, după caz", coroborate cu dispozițiile secțiunii 5 pct 5.2 și 5.3 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aplicabile până la 01.01.2006 și menținute în totalitate după această dată potrivit cap. II, secțiunea 7 pct.209, 212și 215 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor conforme cu directivele europene, care prevăd că: " 209 - (1) În categoria venituri se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din alte surse."

212 - (1) Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii;

b) venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

(3) Veniturile din producția stocată se înscriu,alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

215. - (1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

Prestările nefacturate până la sfârșitul perioadei se evidențiază în contul de "Lucrări și servicii în curs de execuție ", pe seama veniturilor din producția stocată.

Așadar, potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, a arătat că societatea avea obligația de a înregistra valoarea lucrărilor și serviciilor executate, nefacturate beneficiarului până la sfârșitul fiecărei luni, în contul contabil corespunzător de lucrări și servicii în curs de execuție, pe seama veniturilor din producția stocată, care sunt venituri din exploatare și se cuprind în profitul impozabil al perioadei.

În anexa nr.1 din Normele Metodologice de utilizare a conturilor contabile, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.306/2002, respectiv cap.X " Funcțiune conturilor" din Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1752/2005, se precizează:

" Contul 332 " Lucrări și servicii în curs de execuție"

În debitul contului 332 " Lucrări și servicii în curs de execuție se înregistrează: valoarea la cost de producție a lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei (711);

Contul 711 " stocurilor se înregistrează la sfârșitul perioadei costul produselor, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție (331,332);"

Ca atare pe baza documentelor contabile, a devizelor de lucrări și a situațiilor reconstituite de contestatoare din evidența contabilă de gestiune privind cheltuielile directe pe fiecare lucrare în parte - "Situația privind repartizarea cheltuielilor de producție pe lucrări" anexa la raportul de inspecție fiscală, organele de control au procedat la repartizarea cheltuielilor indirecte pe lucrări și determinarea valorii la cost de producție a lucrărilor efectuate, pe fiecare an fiscal, stabilind diferențele de venituri necuprinse de societate în contul de profit și pierderi în sumă de 585.762 lei pe anul 2005, în sumă de 1.321.947 lei pe 2006 și în sumă de 1.613.528 lei pe anul 2007, care trebuiau înregistrate în contul 711 " stocurilor" și luate în calcul la determinarea profitului impozabil.

Pe cale de consecință, arată că organele de inspecție fiscală în mod legal au recalculat profitul impozabil și impozitul pe profit pe anii 2005 - 2007 și au stabilit prin Decizia de impunere nr.145/20.10.2008 că reclamanta datorează bugetului de stat impozitul pe profit în sumă de 287.067 lei( 87.007 pe anul 2005 și 200.060 lei pe anul 2006).

Referitor la susținerea contestatoarei că organele de control au folosit același raționament ca și la prima inspecție fiscală, deși " toate cheltuielile angajate de societate au fost necesare realizării veniturilor " chiar dacă depășesc aceste venituri și că nu s-a ținut seama de situația atipică în care se află societatea de a fi angajat lucrări în pierdere, a precizat că nu se susține și că nu poate fi luată în considerare la soluționarea favorabilă a contestației, deoarece nejustificat baza de calcul a impozitului pe profit a diminuată prin neutilizarea contului 711 " stocurilor " și necuprinderea veniturilor din producția stocată în profitul impozabil, organele de control efectuând doar calculația de cost pe fiecare lucrare în parte, potrivit datelor și situațiilor întocmite de societate în timpul controlului.

Cu privire la afirmațiile făcute în contestație privind relațiile contractuale dintre părți începând cu proiectul și continuând cu lucrările efectuate, problemele care au intervenit în derularea acestor proiecte și modalitatea de plată și finanțare a lucrărilor, a precizat că nu sunt relevante pentru calculul impozitului pe profit, acestea fiind de competența instanțelor de contencios și nu înlătură constatările organelor de inspecție fiscală, societatea având obligația de a conduce și organiza evidența contabilă potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, nerespectată până la efectuarea controlului.

În legătură cu majorările de întârziere în sumă de 214.820lei aferente diferențelor de impozit pe profit datorate pe anii 2005 și 2006, precizează că acestea rămân în sarcina contestatoarei fiind calculate în baza dispozițiilor art.115(1) și art.116 (1) devenit art.120(1) din ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările ulterioare, coroborate cu cele ale Hotărârilor Guvernului nr.1.513/2002 și nr.784/2005 și ale Legii nr.210/2005 cu privire la stabilirea cotei majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

În acest sens la art.19 (1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare se precizează:

" Art.119 - (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Art.120 - (1) Majorările se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv".

Iar, penalitățile de întârziere în suma de 477 lei aferente impozitului pe profit, sunt datorate până la data de 15.07.2005 în conformitate cu prevederile art.121(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unde se specifică:

" Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună și/sau pentru fiecare fracțiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora până la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plata a dobânzilor" și pe perioada 15.- -31.12.2005 potrivit art.120 din Legea nr.210/2005privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 care modifică penalitățile de întârziere la 0,6% pe lună.

În urma celor formulate a arătat că societatea datorează bugetului de stat și majorările și penalitățile de întârziere în sumă totală de 215.297 lei.

Instanța apreciază că organele de inspecție fiscală au reținut corect că, - SRL nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a luat în calcul la determinarea profitului impozabil și a impozitului pe profit pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007, veniturile din variația stocurilor care se înregistrează în contul 711 în corespondență cu contul 332 " Lucrări și servicii în curs de execuție ", privind lucrările de reabilitare sisteme de canalizare și construcție depozite ecologice efectuate în perioada analizată.

În conformitate cu prevederile art. 19 alin.1din Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta avea obligația să calculeze profitul impozabil ca diferența între veniturile din orice sursă și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestuia, înregistrate în evidența contabilă pentru fiecare an fiscal, precum și obligația de a organiza și conduce evidența contabilă potrivit Legii Contabilității nr.82/1991, republicată, fapt nerealizat de către contestatoare, care nu a utilizat conturile contabile 711 " Stocurilor" și 322 " Lucrări și servicii în curs de execuție" și, prin urmare, la determinarea profitului impozabil nu a inclus și veniturile din variația stocurilor.

Este nefondată afirmația reclamantei cum că din analiza în ansamblu a situației faptice ar rezulta că toate cheltuielile angajate de societate au fost necesare realizării veniturilor ( art.21 Cod Fiscal) chiar dacă aceste cheltuieli au depășit veniturile, deoarecenejustificatbaza de calcul a impozitului pe profit a fost diminuată prin neutilizarea contului 711 " stocurilor" și necuprinderea veniturilor din producția stocată în profitul impozabil, organele de control efectuând doar calculația de cost pe fiecare lucrare în parte, potrivit datelor și situațiilor întocmite de societate în timpul controlului.

De altfel procedeul de calcul a profitului impozabil și al impozitului pe profit este unul singur, prevăzut de Titlul II din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și obligatoriu pentru toți contribuabilii plătitori de impozit pe profit, actul normativ menționat având precizate în mod explicit la art.20 care sunt veniturile neimpozabile la calculul profitului impozabil,nefiind regăsite veniturile din variația stocurilor, care sunt impozabile.

Raportat la aceste prevederi legale nu poate fi luată în considerare apărarea reclamantei contestatoare care invocă principiul contabil al prudenței prevăzut de pct.2,4 Cap. II din 306/2002 câtă vreme potrivit reglementărilor contabile conforme cu obiectivele europene, societatea avea obligația de a înregistra valoarea lucrărilor și serviciilor executate, nefacturate beneficiarului până la sfârșitul fiecărei luni, în contul contabil corespunzător de lucrări și servicii în curs de execuție, pe seama veniturilor din producția stocată, care sunt venituri din exploatare și se cuprind în profitul impozabil al perioadei.

În cauză a fost efectuată, de altfel și o expertiză contabilă, concluzia consultantului fiscal fiind fermă confirmând obligația pe care o avea societatea reclamantă, respectiv aceea de a înregistra în contabilitate și a aplica tratamentul fiscal corespunzător lucrărilor executate și nefacturate beneficiarului în cadrul proiectului " Reabilitarea și înlocuirea rețelei de canalizare", respectiv că acestea trebuiau înregistrate în contabilitate la venituri din variația stocurilor - cont 711 stabilind astfel în mod corect baza de calcul pentru impozitul pe profit aferent fiecărei perioade facturate.

Același consultant, susține totodată, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă că, la finalizarea totală a lucrării, pe baza recepției finale a lucrării semnate de beneficiar - sumele evidențiate cumulat în contul 711 și existente în sold în contul 332 " Lucrări și servicii în curs de execuție", dar care nu au fost facturate, se închid, influențând baza impozabilă pentru calculul impozitului pe profit în sensul majorării sau diminuării acesteia, după caz.

De asemenea, în legătură cu deductibilitatea cheltuielilor ocazionate cu efectuarea de cheltuieli suplimentare, consultantul fiscal a opinat în sensul că acestea sunt deductibile dacă au fost efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile, adică dacă sunt aferente executării lucrării.

Consultantul fiscal nu a putut identifica din punct de vedere tehnic, pe baza actelor prezentate de către societate, dacă elementele suplimentare au fost încorporate în lucrare sau nu, așa cum nici organele de inspecție fiscală nu au făcut, acest fapt nefiind de competența lor.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportate la prevederile art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală, instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei -. SRL.

Fără cheltuieli de judecată.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în O,-/N, împotriva pârâtelor B, cu sediul în O,--4 și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în O,--4.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.

Președinte Grefier

Red.sent -

În concept - 26.10.2009

Tehnored. - 29.10.2009

5 exemplare

Președinte:Blaga Ovidiu
Judecători:Blaga Ovidiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Alte cereri. Sentința 57/2009. Curtea de Apel Oradea