Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2085/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2085
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BNî mpotriva Sentinței civile nr. 147/CA/20.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu - SRL B având ca obiect contestație administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Calea de atac formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 18.06.2009 se înregistrează din partea intimatei întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului promovat ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, în raport de înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 147 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - a fost admisă ca întemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Mun.B și în consecință:- s-a dispus anularea ca nelegală a deciziei nr.l/23.07.2008 emisă de intimată; -s-a dispus repunerea contestatoarei în termenul legal pentru soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale înregistrate la sub nr1
3329/22.05.2008.
S-a dispus trimiterea dosarului la Administrația Finanțelor Publice a Mun.B pentru soluționarea pe fond a contestației înregistrată sub nr.14.850 din 12.06.2008 împotriva actului administrativ fiscal nr.l4.3l8 din 04.06.2008, urmând să se emită o nouă decizie.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta - SRL Baa chitat în contul intimatei B cu OP nr. 80/5.12.2006 o obligație fiscală aferentă anului 2006, în sumă de 2000 lei, înscriindu-se eronat pe documentul de plată că reprezintă " impozit pe venituri din dividende persoane juridice", în loc de " impozit pe venituri din dividende persoane fizice " cum era corect.
Această eroare nu a fost sesizată nici de contribuabil și nici de către organul fiscal, în termen de 1 an de la data plății, situație care ar fi permis îndreptarea erorii materiale în condițiile art.114 alin.2 și 6 din OG nr. 92/2003 rep. privind Codul d e procedură fiscală, după procedura prevăzută de nr.2089/6.dec.2006, iar ulterior de nr.l3ll/2008.
Întrucât organul fiscal a constatat că nu a fost achitată datoria bugetară reprezentând "impozit pe venituri din dividende persoane fizice", în sumă de 2000 lei, a emis somația nr. -/592 din 26.01.2007 și decizia nr. 1 din 12.02.2008 prin care s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 773 lei.
Tribunalul a reținut că din actele dosarului nu a rezultat că somația nr.- i-a fost comunicată contribuabilului, prin poștă și că s-a realizat confirmarea de primire, la dosarul fiscal există un anunț colectiv făcut prin publicitate în care se consemnează că "au fost emise acte administrative fiscale pentru următorii contribuabili".,indicându-se pentru poziția 26, denumire contribuabil: - SRL, sediul în Mun.B,-, C,. l, și la rubrica denumire act " nr. -, data 26.01.2007, date ce corespund somației la care s-a făcut referire mai sus. Se constată că a fost înscris greșit număr apartament l în loc de ll, cum era corect.
Tribunalul a motivat că somația ce trebuia comunicată contribuabilului în condițiile legii și care ar fi fost de natură să-l sesizeze pe contribuabil că nu a achitat datoria de 2000 lei în contul bugetar "impozit pe dividende persoane fizice", nu s-a comunicat în condițiile legii și ca atare actul nici nu-și produce efecte, potrivit disp.art. 45 din OG nr. 92/2003.
Tribunalul a apreciat că procedura de comunicare prin publicitate, potrivit disp.art.44 alin.2 lit.d și alin.3 din OG nr.92/2003 se face în situația în care nu se poate comunica actul administrativ prin celelalte mijloace prev.la art. 44 alin.2 (lit.a-c), întemeiat pe conținutul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate în care s-a menționat că actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una din modalitățile prevăzute de art.44 alin.2 lit.a-c, astfel că s-a procedat la comunicarea prin publicitate, în condițiile în care nu există nici o dovadă că s-a încercat comunicarea prin celelalte modalități.
S-a mai reținut că, în termen de 1 an de la plata făcută prin OP nr. 80/5.l2.2006, contribuabilului nu i s-a comunicat somația ori vreun alt titlu de creanță prin care să fie încunoștiințat legal că are o datorie bugetară restantă, acesta a aflat pe altă cale, respectiv la data de l6.05.2008 când i s-a comunicat o altă somație cu nr. 380/l6.04.2008 prin care contribuabilul era încunoștiințat că are o datorie bugetară neachitată de 2169 lei reprezentând impozit pe profit. Luând cunoștință de eroarea înscrisă pe OP nr. 80/5.l2.2006, a solicitat îndreptarea acestei erori cu cererea înregistrată la organul fiscal sub nr. l3329/22 mai 2008.
Această contestație fiind respinsă, conform adresei nr. l43l8/04.06.2008, contribuabilul a formulat contestația nr. 14850/12 iunie 2008, soluționată prin Decizia nr. 1/23.07.2008, în sensul respingerii ca lipsită de obiect și nemotivată de drept a contestației formulate de - SRL împotriva adresei nr. 14318/04.06.2008.
Tribunalul a constatat că această decizie este nelegală și urmează să fie anulată ca atare întrucât adresa nr. l43l8/04.06.2008 prin care P răspunde contribuabilului la cererea de îndreptare a erorii materiale-/5.l2.2006, și de înlăturare a obligațiilor bugetare accesorii, respectiv majorări de întârziere de 772 lei, conține manifestarea de voință a organului fiscal de a nu da curs solicitărilor contribuabilului și ca atare acest act are valențele unui act administrativ fiscal în sensul prevederilor art.4l din Codul d e procedură fiscală.
Pentru aceasta,Tribunalul a reținut că, potrivit art.206 alin.2 din OG nr.92/2003, obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
S-a concluzionat că obiect al contestației, în speță, se consideră acea adresă cu nr1l43l8 din 04.06.2008, care trebuie considerată ca fiind un act administrativ fiscal, din moment ce prin acesta i se refuză contribuabilului îndreptarea erorii materiale-/5.12.2006 și înlăturarea penalităților de întârziere și se circumscrie conținutului definit de art.4l din pr.fiscală.
Reținând incidența dispozițiilpor art.209 alin.2 și 217 alin.1 pr.fiscală, tribunalul a concluzionat că obligația organului jurisdicțional era de a constata dacă sunt sau nu temeiuri de drept pentru admiterea sau respingerea contestației pe fond.
Tribunalul, însă, a constatat că sunt îndeplinite cerințele prev.de art. l03 pr.civ, pentru ca petentul contribuabil să fie repus în termenul pentru formularea cererii de îndreptare a erorii materiale solicitate în conf.cu prev.art.114 din OG nr. 92/2003, existând motive independente de voința sa de a ieși din termenul de 1 an, legate de faptul că el a achitat cu bună-credință suma de 2000 lei prin OP nr.80/5.12.2006 dar într-un alt cont bugetar iar somația prin care trebuia să fie înștiințat că are o datorie bugetară neachitată, nu i-a fost comunicată în condițiile legii, acesta aflând doar la data de 16.05.2008 despre eroarea produsă.
Fiind stabilit de către instanță că reclamantul este repus în termenul de a formula cererea de îndreptare a erorii materiale, organul fiscal se va pronunța pe fond asupra acestei cereri, urmând să stabilească în funcție de soluția ce va da acestei cereri și asupra celorlalte petite din cerere și contestație referitoare la anularea (revocarea) deciziei de stabilire a accesoriilor.
În opinia tribunalului s- impus această soluție de trimitere a dosarului spre rejudecare la același organ jurisdicțional pentru a nu priva partea de unul din gradele de jurisdicție prevăzute de lege, dar și pentru faptul că doar organul fiscal poate să analizeze și dacă în condițiile în care a operat deja o compensare a sumei de 2000 lei cu alte datorii bugetare, conform Notei nr. l508 din 09.06.2008, contribuabilul ar mai avea de achitat și alte obligații bugetare în contul bugetar " impozit pe dividende persoane fizice", aferente anului 2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii formulată de - SRL B ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, prin sentința atacată s-a reținut faptul că reclamantei nu i-a fost comunicată somația conform art. 45 din OG nr. 92/2003, arată că: somația a fost comunicată reclamantei în conformitate cu art. 44 alin 2 lit d din OG nr. 92/2003 prin publicitate.
Activitatea instituției recurente privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat se supune prevederilor din OG nr. 92/2003, care reglementează sfera de aplicare a codului d e procedură fiscală privind drepturile obligațiile părților din raporturile juridice fiscale.
Prin urmare comunicarea actelor administrativ fiscale se face conform art. 44, alin 2, pct a,b,c,d, din OG nr. 92/2003 care prevede comunicarea prin una din cele patru modalități și nu condiționează ordinea în care trebuie efectuată aceasta.
Pentru debitele neachitate la termenul prevăzut de lege, respectiv a "impozitului pe venituri din dividende persoane fizice", în suma de 2000 lei, reclamantei i-au fost calculate majorări de întârziere în conformitate cu art. 120 din OG nr. 92/2003, pentru care s-a emis Decizia nr. 1 din 12 februarie 2008, în cuantum de 773 lei, cu precizarea că înscrisul reprezintă titlu de creanță, împotriva căreia se poate face contestație în condițiile legii, decizie primită de reclamant la 20 mai 2008.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că adresa nr. 14318/4 iunie 2008, prin care s-a dat răspuns reclamantei cu privire la solicitările exprimate mai sus.
Conform art. 41 din Codul d e procedură fiscală, la care face referire instanța de fond "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea, sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale" iar prin adresa nr. 14318/4 iunie 2008 s-a dat răspuns reclamantei explicându-se și precizând temeiul legal cu privire la solicitările exprimate, dar nu s-a stabilit modificarea sau stingerea nici unor obligații fiscale.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 18 iunie 2009 solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (9-11).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel reține următoarele:
Sunt legale și temeinice statuările instanței de fond cu privire la calificarea adresei nr. 14318 din 4.06.2008 ca fiind un act administrativ întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, aceasta reprezintă manifestarea de voință a autorității publice și produce efecte juridice în sensul menținerii obligației de plată a penalităților de întârziere ca urmare a refuzului de a fi soluționată favorabil cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în Ordinul de plată nr. 5.12.2006.
În ceea ce privește celelalte aspecte discutate în cauză, în opinia Curții se impune casare în întregime a hotărârii, inclusiv sub aspectul privind repunerea în termenul legal pentru soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale. Pentru aceasta se are în vedere că în cauză trebuia analizate distinct fiecare cerere adresată de recurentă organului fiscal, în raport de norma de drept în care își găsește reglementare. Astfel, cererea de îndreptare a erorii materiale este reglementată de dispozițiile art. 114 alin. 4-7 Cod pr. fiscală, compensarea unor sume este reglementată de dispozițiile art. 116 Cod pr. fiscală și intervine atunci când se sting creanțe reciproce ale debitorului cu autoritatea care administrează diferite bugete, iar transferul unor sume dintr-un cont bugetar în altul, cu consecințele corespunzătoare este o operațiune diferită de instituțiile juridice menționate anterior.
Prin urmare se impune ca instanța de fond să analizeze din nou aceste aspecte, inclusiv cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de îndreptare a erorii materiale.
Soluția de trimitere a dosarului la organul fiscal pentru a soluționa pe fond contestația, este apreciată de instanța de recurs ca fiind nelegală, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004, Curtea Constituțională, analizând excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și art.174-187 din Codul d e procedură fiscală, a statuat că dispozițiile menționate din Codul d e procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative,în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție,acestea reglementând proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate,sau organelor superioare acestora,de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege. Drept urmare s-a stabilit că " asemenea proceduri, prin care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție -caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -,ele fiind specifice funcției administrative."
În raport de această clarificare făcută de Curtea Constituțională asupra naturii activității pe care organul fiscal o întreprinde în soluționarea plângerii, instanța fond nu avea temei să dispună trimiterea dosarului la B pentru soluționarea pe fond a contestației înregistrată sub nr. 14850 din 12.06.2008 privind actul nr.14318 din 4.06.2008.
Drept consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.147 din 20.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița N.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./16 iulie2009
Jud.fond.-
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Eleonora Gheța, Claudia Idriceanu
