Contestație act administrativ fiscal. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.209/CA/2009 -
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI ALEȘDcu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI ALEȘD cu sediul în Aleșd,-, jud. B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, sat, nr.52, jud. B împotriva sentinței nr.585/CA din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestația act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant C - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 02.04.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant învederează că nu mai are alte cereri, depune chitanța privind plata onorariului avocațial și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, susține întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.585/CA din 8 decembrie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C domiciliat în Comuna, sat, nr.52, jud.B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD cu sediul în Aleșd,-, jud.B și în consecință, respins capătul de cerere cu privire la anularea chitanței seria - nr. -/30.08.2007
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 10.930,70 lei încasată prin chitanța contribuții seria - nr.-/30.08.2007 eliberată de Trezoreria Aleșd, cu dobânzi legale calculate până la data plății, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1143,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.930,70 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată de acesta, după cum reiese din chitanța seria - nr. - pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, la data de 30.08.2007 la Trezoreria Aleșd.
Din înscrisurile aflate la dosar (fila 5 ) rezultă că reclamantul s-a adresat mai întâi autorității care a încasat suma pentru restituirea acesteia, iar autoritatea și-a exprimat refuzul, ceea ce echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile.
Cu privire la cererea privind anularea chitanței fiscale prin care se face dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismului, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, chitanța fiscală este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar și prin urmare, nu este un act administrativ.
De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 a respins capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - emisă la data de 30.08.2007, reclamantul a achitat suma de 10.930,70 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 codul fiscal. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident, creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamant, în cuantum de 10.930,70 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea normelor comunitare, considerente față de care a apreciat cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință a dispus obligarea pârâtei să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 10.930,70 lei.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de suma de 10.930,70 lei, de la data plății - 30.08.2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, în temeiul art. 1082 - 1084 cod civil, a obligat pârâta la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii sumei.
Văzând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, obligat pârâta să plătească reclamantului și suma de 1143,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și pe cale de consecință respingerea acesteia, precum și reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, pe cale de excepție a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul neînțelegând a se folosi în sensul formulării unei plângeri prealabile prin care să fi solicitat anularea actului administrativ - răspunsul la cererea de restituire. Simpla solicitare a reclamantului nu poate acoperi dispoziția legală imperativă.
Pe fond, precizează că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Face totodată și precizarea că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, menționând și că, principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Totodată, mai arată că, 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare pentru autovehicule, nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar prevederile normelor metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, sunt conforme cu criteriile europene.
Mai trebuie și reținut și faptul că, dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente, întrucât, pe de o parte nu ne aflăm în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehicule, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Învederează și că, instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a avut în vedere prevederile legislative ale OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocate de recurenta din prezenta cauză. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ"taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG.50/2008", prin urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada arătată mai sus.
De altfel, cum s-a mai arătat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, reclamantul avea posibilitatea, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008, respectiv a prevederilor art.6 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, să solicite restituirea diferenței dintre suma achitată de acesta cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu chitanța seria - 3A nr.- din 30 august 2007 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în cuantum de 1143,30 lei la care pârâta a fost obligată, prin sentința recurată, învederează instanței că acestea au fost acordate în cuantum nejustificat de mare raportat la valoarea speței, care nu ridică absolut nici o complexitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimatul Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În apărare, intimatul a arătat că, în condițiile în care a sesizat autoritatea administrativă cu o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, iar organul administrativ a refuzat să îi soluționeze în mod favorabil cererea, era inutilă o nouă sesizare cu același obiect.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor OUG 50/2008, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, aceasta nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, statul român neputând să aplice retroactiv o normă juridică, nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată, deoarece reclamantul intimat s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 5 din dosarul primei instanțe, primind răspunsul pe care l-a atacat în instanță.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, ori în speță atâta vreme cât petentului i s-a răspuns că nu i se poate restitui taxa de primă înmatriculare, revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Astfel, se va avea în vedere că reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care era afișată, în formă electronică, în mod public. Operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunității Europene nu era posibilă fără plata taxei. Însă, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care să materializeze operațiunea, astfel că, în această împrejurare, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material.
Față de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care să fie impusă plata taxei de primă înmatriculare, în mod corect reclamantul, în considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la pârâtă, concretizat în adresa nr. 984/31.03.2008 constituie act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Relativ la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de instanța de fond, reducerea acestora, solicitată de recurentă prin cererea de recurs nu se justifică. Practic, recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 1100 ron, plătită cu acest titlu de către reclamant, potrivit chitanței aflate la fila 22 în dosarul de fond, nu este apreciată de către instanța de recurs ca fiind nepotrivit de mare față de valoarea pricinii (suma de 10.930,70 ron) și munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 585/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. aceasta va fi obligată să plătească părții intimate suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD împotriva sentinței nr.585 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.-
Jud. fond
Tehnoredact. --
24.04.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
