Contestație act administrativ fiscal. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.212/CA/2009 -
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI ALEȘDcu sediul în O, str. -, nr.2B, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă-""SRLcu sediul în, nr.473, jud. B împotriva sentinței nr.598/CA din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestația act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă -""SRL - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.142 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLUCE B- în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ALEȘD.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei învederează că nu mai are alte cereri, depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, legiuitorul a introdus un regim discriminatoriu pentru autoturismele importate din statele membre ale Comunității Europene, în raport cu produsele similare interne, fiind astfel încălcat art.90 din Tratatul Comunității Europene. Totodată, mai reține instanța de fond, că reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004, mai întâi adresându-se autorității administrative care a refuzat, însă restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare. În ceea ce privește dobânda, în mod legal și corect a apreciat instanța de fond că intimata a fost lipsită în mod nelegal de suma pe care a achitat-o, recurenta fiind obligată la plata dobânzii până la restituirea sumei. Cu privire la invocarea art.11 din OUG nr.50/2008 învederează că, aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că sunt dispoziții ulterioare, iar legea nu retroactivează.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.598/CA din 15 decembrie 2008, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în loc. nr.473, jud.B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD reprez.de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în loc.O,- și în consecință, a dispus anularea actului administrativ fiscal nr.513/13.03.2008 și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3667,21 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare sumă care va fi actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății efective.
A fost obligată pârâta și la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2046,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în plata a taxei de timbru și a onorariului de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ fiscal nr.513/13.03.2008 prin care intimata i-a respins reclamantei cererea de restituire a taxei auto aflată la fila 3 din dosar și restituirea sumei de bani constând în plata taxei de primă înmatriculare.
Prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 21.11.2007 reclamanta a achitat suma de 3667,21 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal.Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 3667,21 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a fost obligată pârâta să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 3667,21 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 3667,21 lei, de la data plății - 21.11.2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a dispus obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii sumei.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură Civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2046,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și micșorării cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.
În motivare, recurenta a arătat că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Face totodată și precizarea că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, menționând și că, principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Totodată, mai arată că, 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare pentru autovehicule, nu este contrară dispozițiilor comunitare, iar prevederile normelor metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, sunt conforme cu criteriile europene.
Mai trebuie și reținut și faptul că, dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente, întrucât, pe de o parte nu ne aflăm în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehicule, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Învederează și că, instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a avut în vedere prevederile legislative ale OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocate de recurenta din prezenta cauză. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ"taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG.50/2008", prin urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada arătată mai sus.
De altfel, cum s-a mai arătat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, reclamantul avea posibilitatea, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008, respectiv a prevederilor art.6 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, să solicite restituirea diferenței dintre suma achitată de acesta cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu chitanța seria - 2A nr.- din 2 martie 2007 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în cuantum de 2046,3 lei la care pârâta a fost obligată, prin sentința recurată, învederează instanței că acestea au fost acordate în cuantum nejustificat de mare raportat la valoarea speței, care nu ridică absolut nici o complexitate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 598/CA/2008.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Relativ la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de instanța de fond, reducerea acestora, solicitată de recurentă prin cererea de recurs nu se justifică. Practic, recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 2000 RON, plătită cu acest titlu de către reclamant, potrivit chitanței aflate la fila 10 în dosarul de fond, nu este apreciată de către instanța de recurs ca fiind nepotrivit de mare față de valoarea pricinii (suma de 3.667,21 RON) și munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 598/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească părții intimate suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.598 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ:
Pronunțată în ședința publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
Jud. fond
Tehnoredact. --
24.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
