Contestație act administrativ fiscal. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 11.11.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 219
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă P împotriva sentinței civile nr.796/CA/2009 în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 796/CA/2009 ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, anularea actului administrativ fiscal nr. 60850/08.04.2009 și obligarea pârâtei T la restituirea sumei de 12.240 lei (actualizată cu rata dobânzii legale, de la data achitării și până la data restituirii sume), plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare, conform chitanței seria - nr.-/19.10.2007, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că, în cursul lunii octombrie 2007, achiziționat din Germania un autoturism marca Volkswagen, fabricat în 2003.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Taxa a fost achitată cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007, emisă de T Apreciind că taxa este lipsită de temei legal, reclamantul a formulat contestație, înregistrată la. T, la care a primit răspunsul prin adresa cu nr. 60850/08.04.2009. Cererea a fost soluționată, în sensul respingerii acesteia. Prin adresa nr. 60850/08.04.2009 pârâta i-a respins contestația înregistrată în procedură prealabilă administrativă.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene, art. 1082 și art. 1084 Cod Civil, art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin întâmpinare, depusă la dosar, pârâta Tas olicitat, în principal pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii. Pe fondul cauzei T arată că acțiunea nu poate fi admisă decât în parte, reclamantul având dreptul la taxa rezultată ca diferență între suma de 12.240 lei achitată la 19.10.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea OUG 50/2008.intrată în vigoare la 1.07.2008 si care produce efecte asupra tuturor sumelor achitate de contribuabili în perioada 1.07.2007-30.06.2008 cu titlul de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, solicită respingerea ca nelegal și inadmisibil a acestui capăt de cerere, se arată că pentru sumele de restituit de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală și nu la nivelul dobânzii legale prev. de OG 9/2000, așa cum rezultă din aplicarea disp.art.124 OG 92/2003.Pârâta mai arată că, odată cu intrarea în vigoare a art. 11 din nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de către contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008.Prin urmare, având în vedere prevederile actelor normative menționate, procedura de restituire este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG686/2008, cererile de restituire urmând a fi soluționate potrivit noii proceduri. Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008.
Prin sentința civilă nr.796/20.10.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișaa dmis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 60850/08.04.2009 emis de către pârâta T și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 12.240 lei achitată cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007 reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, cu dobânda de la data de 19.10.2007 și până la data restituirii calculată în condițiile prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală, obligând pârâta și la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, (2007 ), taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Reclamantul, în data de 04.10.2007 a achiziționat autoturismul marca Volkswagen adus din Germania, fabricat în 2003, (filele 9-10 dosar - contract vânzare - cumpărare pentru un autovehicul folosit) și care a fost pentru prima dată înmatriculat în Germania la data de 16.12.2003, astfel cum rezultă din contract.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat anterior, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind,3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 12.240 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
A considera că reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a dispus, la cererea formulată în acest sens de către reclamant și anularea actului administrativ fiscal nr. 60850/08.04.2009. Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța va admite acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 12.240 lei RON de la data plătii sumei 19.10.2007, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, cu dobânda calculată în condițiile prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală.
Nu s-a putut însuși apărarea formulată de către pârâtă privitoare la invocarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, întrucât reclamantul a achitat la data de 19.10.2007, cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007 taxa în litigiu. Deci anterior intrării în vigoare a prevederilor OUG nr. 50/2008 (OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 01.07.2008).
Esențială este norma legală aplicabilă în momentul nașterii dreptului, iar dreptul reclamantului la restituire s-a născut la data achitării taxei. În privința reclamantului, raportat la starea de fapt existentă în speța dedusă judecății au importanță, alături de cele redate anterior, faptul că, în 2007 fost achiziționat autoturismul marca Volkswagen adus din Germania, autoturismul fiind fabricat și înmatriculat prima dată în Germania în anul 2003, conform actelor acestuia, deci că este vorba de un autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene anterior intrării în vigoare a reglementării interne reprezentată de către OUG nr. 50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008.
Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului formulat ca temeinic și legal, modificarea în tot a sentinței civile nr. 796/CA/20.10.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș, în principal, pe cale de excepție admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule iar în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 12.240 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză; respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plații și până la restituirea efectiva și integrală, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală; respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată și reducerea onorariului de avocat la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 274 alin. 3.pr.civilă; respingerea unei eventuale cereri privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
În motivare se arată că, o consideră neîntemeiata hotărârea instanței de fond cu privire la excepției inadmisibilității și în principal, pe cale de excepție solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, având în vedere că prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2008 a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule legiuitorul a oferit o soluție legala cu privire la restituirea taxei speciale de prima înmatriculare prevăzând la art. 11 restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008.
"ART. 11Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele 4 metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusa după data de 01.07.2008 apreciază ca aceasta este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea legală de a solicita diferența dintre taxa de prima înmatriculare în cuantum de 12.240 lei achitată la Trezoreria. T cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007 și cuantumul taxei pe poluare, pe cale administrativă direct organului fiscal.
De asemenea consideră vădit neîntemeiată hotărârea instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii și pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 12.240 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauza.
Se arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță
Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ:
Având în vedere faptul că taxa care face obiectul prezentei cauze, în sumă de 12.240 lei, a fost achitată de către reclamant la data de 19.10.2007, cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Se susține că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legală cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită reținerea acestora ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cat privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 12.240 lei achitată de contribuabil ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, se arată că aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, ca autoritate fiscală competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din nr.OUG 50/2008:
"ART. 5.1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă."
"ART 7 Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate în Of. nr. 480/30.06.2008.
Se menționează ca în acest moment pârâta T nu este în măsura să procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței între taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant:
"ART. 5 - 2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă."
Totodată, consideră vădit nelegală hotărârea instanței de fond cu privire la acordarea de dobânzi "de la data de 19.10.2007 și până la data restituirii calculata în condițiile prevăzute de art. 124 Cod procedura fiscala" și solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit de la data de 19.10.2007 și până la restituirea efectivă, ca lipsit de temei legal.
Dobânda legală prevăzută de Codul d e procedura fiscală republicată se calculează doar la sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, așa cum în mod expres dispun prevederile art. 124 alin. 2 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată: "ART. 124
În materia administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat este reglementată în mod expres de legea specială în materie reprezentată de Nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată.
Astfel potrivit prevederilor art. 117 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala republicata: "ART. 117 Restituiri de sume - (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: cele plătite fără existența unui titlu de creanță; cele plătite în plus fată de obligația fiscală; cele plătite ca urmare a unei erori de caicul; cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; cele de rambursat de la bugetul de stat; cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite. -"
Prin urmare restituirea sumelor de la bugetul de stat se poate face doar în situațiile expres și limitativ reglementate de prevederile legale mai sus menționate.
In speța reclamantul nu se situează in nici unul dintre cazurile arătate anterior, suma de 12.240 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule fiind stabilită și datorată în mod corect și legal în baza prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal.
In practică, această taxă se achită de către contribuabili la o data la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterală de voință, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plata sau dată a scadenței inexistente.
In aceste condiții, aferent taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) prevăzută de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu există un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
Ca urmare, în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) prevăzuta de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, cu ocazia plații acesteia de către contribuabili, în conformitate cu principiul echivalentei juridice, această taxă continuă să fie nepurtătoare de dobânzi și în situația inversă, respectiv în momentul în care se pune problema restituirii taxei de la bugetul de stat.
Instanța de fond în mod nelegal a acordat dobânda "de la data de 19.10.2007 și până la data restituirii calculată în condițiile prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscala".
Potrivit prevederilor cap. I pct. 2 din Ordinul nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal: "CAP. II
Având în vedere faptul ca dobânda legală prevăzuta de Codul d e procedură fiscală republicată se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire formulată de reclamant, eventuală soluție a instanței de fond, fără încălcarea prevederilor legale, ar fi putut fi acordarea dobânzii prevăzuta de OG92/2003. începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 26.03.2009 (data înregistrării cererii).
Nu în ultimul rând, solicită reducerea onorariului de avocat la suma de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 274 alin. 3.pr.civilă: "ART. 274 -
3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Se susține că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii dar și față de munca îndeplinită de către avocat, în condițiile în care cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată, situație în care munca avocatului a fost minimă, rezumându-se la redactarea cererii de chemare în judecata și la prezența fizică în instanță.
Reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat menținerea in totalitate a dispozițiilor Sentinței civile nr. 796/ CA/ 2009, ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, deoarece autoturismul VOLKSWAGEN, așa cum a rezultat din Întregul probatoriu administrat în cauză, este un bun importat din Uniunea Europeana, astfel a fost produs în Germania și, în consecință, este nelegală perceperea unei taxe la înmatricularea autoturismului în România.
Aceasta taxa de prima înmatriculare este perceputa ilegal de către Administrația Finanțelor Publice, mai precis ea este încasată cu încălcarea dispozițiilor Tratatului CE, respectiv art. 90. par. Astfel, aceste dispoziții interzic statelor membre ale Uniunii Europene să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, potrivit cărora " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", trebuie coroborate cu dispozițiile Constituției României, anume cu art. 148 al 2- " prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne."
În țările membre ale UE nu se percep nici un fel de taxe nici la prima înmatriculare a unui autoturism și nici la reînmatricularea lui, în urma transmiterii dreptului de proprietate asupra acestui bun, indiferent de modalitatea în care se realizează această transmitere.
de principiile obligatorii ale dreptului comunitar, art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementari ce contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul UE, motiv pentru care a solicitat restituirea sumei de 12.240 lei achitata cu titlu de taxa de prima înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art. 1084 Cod civil, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, a solicitat restituirea sumei de 12.240 lei, actualizată conform dispozițiilor art. 124.pr.fiscală de la 19.10.2007 și până la restituirea efectiva a sumei, astfel cum, în mod temeinic și legal a dispus instanța de fond, motivat de faptul că aceste dobânzi legale se datorează pentru lipsa de folosință, în mod nelegal, a sumei de 12.240 lei.
In recursul formulat se precizează că " dispozițiile OUG nr. 50/ 2008 au efect asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007- 30.06.2008. nsăși Constituția reglementează principiul neretroactivității legii - art. 15 al 2. Astfel, dispozițiile OUG nr. 50/ 2008 nu se aplica retroactiv astfel cum eronat a susținut recurenta și nu doar acest act normativ are aplicabilitate pentru viitor, ci toate normele se aplică doar pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Cu privire la dobânda ce se impune a fi plătită, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt incidente dispozițiile art. 124 Cod procedura fiscală. Astfel, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, dobânda datorată contribuabililor se situează la nivelul majorării de întârziere - art.124 al 2.pr.fiscală - iar acest nivel este în prezent de 0,1 %pe fiecare zi de întârziere - art. 120 al 7.pr.fiscală.
Se consideră ca taxa plătită poate fi reținuta ca și o taxă plătită ca urmare a achitării eronate a prevederilor legale - art. 117 din OG nr. 92/ 2003, lit. d - contrar susținerilor recurentei.
Sentința recurată este temeinică și legală și în raport cu data de la care se acorda dobânzile pentru suma perceputa ilegal - de la data plații și până la restituirea ei. In mod corect, instanța de fond a reținut corect perioada de timp, deoarece de Ia data încasării taxei intimatul a fost lipsit de folosul taxei prelevate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/19.10.2007 eliberată de Trezoreria T (fila 7 dosar fond) atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul pârâtei a sumei de 12.240,00 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Wolkswagen an fabricație 2003.
Mai mult, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Tribunalul nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea disp. Art. 304. pr. Civilă, ci a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, conform cărora acțiunea reclamantei ar fi inadmisibilă și parțial fără obiect, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodată Curtea constată că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente în condițiile reglementate de Codul d e procedură fiscală în articolul 124, acesta este legală numai în acest fel putând fi reparat integral prejudiciul suferit de către reclamantul -intimat.
Curtea constată că prin soluția pronunțată, instanța de fond nu a încălcat atributele puterii judecătorești, ci doar a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă, obligă recurenta P T, aflată în culpă procesuală la plata sumei de 1000 lei către reclamantul intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din onorariu avocat, conform chitanței nr. 121 din 07.02.2010, aflată al fila 12 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă P T împotriva sentinței civile nr.796/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta T la plata către intimatul reclamant a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. MB/11.03.2010
TehnoredM. /11.03.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
