Contestație act administrativ fiscal. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de contestatorul "CFR CĂLĂTORI"SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători C, cu sediul în C,-, - județ C, împotriva sentinței civile nr.612/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, lipsind recurentul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen.
Avocat pentru intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, precizează că depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C, solicită respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Petenta CFR Călători SA a chemat în judecată pe pârâta -onstanța la data de 24.03.2009, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea parțială a înștiințării de plată, în sensul că poziția 34 impozit pe teren PJ, în sumă de 21322 lei să fie anulată. A mai solicitat și suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea cauzei.
În motivarea contestației s-a arătat că prin înștiințarea de plată contestată, comunicată la 20.01.2009 i s-a adus la cunoștință cî datorează impozit pe teren, împotriva acesteia a făcut contestație la, care a fost respinsă prin decizia RG 8473/12.02.2009, avându-se în vedere eronat că terenul pe care sunt amplasate linii de cale ferată este liber de construcții.
Pârâtul -onstanța a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii, în ceea ce privește natura actului atacat, dat fiind că înștiințarea de plată nu constituie un act administrativ fiscal, fiind doar o corespondență administrativă prin care se aduce la cunoștință contribuabilului obligația fiscală. Prin acest act nu s-au creat, modificat sau stins raporturi fiscale între organul fiscal și contribuabil. Actul emis în aplicarea dispozițiilor art.7 Cod pr.civilă nu este susceptibil de atac în contenciosul administrativ, pentru că nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de art.41 și 43 Cod pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.612/09.06.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta CFR Călători SA în contradictoriu cu intimatul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit art. 41 din Codul d e procedură fiscală " actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale". Prin urmare din categoria actelor administrativ fiscale fac parte doar acele actele care emană de la organele fiscale prin care se stabilesc raporturi juridice de natură fiscală, cuprinzând mențiuni referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Reclamanta a formulat prezenta acțiune față de înștiințarea de plată, solicitând controlul instanței de contencios administrativ, considerând că înștiințarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal, fiind actului prin care s-a stabilit obligația sa de plată a impozitului pe teren.
Ori, reține instanța de fond, înscrisul intitulat înștiințare de plată nu are un astfel de caracter, în primul rând pentru că nu se încadrează în categoria titlurilor de creanță așa cum sunt definite acestea de art. 107 din Codul d e procedură fiscală. Conform acestui text " Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii". Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare Codului d e Procedură Fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 "asemenea titluri pot fi: decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii; decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente;declarația vamală pentru obligațiile de plată în vamă; documentul prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii; procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească".
Fapt este că înștiințarea de plată nu figurează printre actele administrativ fiscale, reprezentând doar actul emis de organul fiscal în îndeplinirea obligației sale de înștiințare a contribuabilului în exercitarea rolului activ reglementat de art. 7 din cod proc. fiscală. Astfel, această înștiințare poate fi realizată "verbal sau în scris. Dacă informarea se face verbal, organul fiscal va întocmi o notă în care va consemna îndeplinirea obligației și orice alte detalii legate de aceasta pe care le consideră relevante. Nota se va atașa la dosarul cazului".
Constatând că nu ne aflăm în prezența unui act administrativ fiscal care să poată fi suspus controlului instanței de contencios administrativ și că pretențiile reclamantului nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă greșit de către reclamant, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta CFR Călători SA, arătând că hotărârea este lipsită de temei legal.
În motivarea recursului se arată că în fapt, primind înștiințarea de plată FN/ 2009, prin care a luat cunoștință, în calitate de contribuabil, că are obligații de plată către bugetul local constând "în impozite mijloace auto, clădiri, teren, taxa de liniște și siguranță în C, a contestat-o la.
Contestația a fost respinsă prin decizia RG nr.8473/12.02.2009. a considerat din eroare că suprafața pe care sunt amplasate liniile ferate este liberă de construcții și pe aceasta calculat impozit pe teren, întrucât potrivit art.258 al.4 din Codul Fiscal pentru terenurile amplasate în intravilan la categoria de folosință "Drumuri și căi ferate" nu se plătește impozit.
Contestația sa formulată împotriva înștiințării de plată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Ori, potrivit art.41 Cod pr.fiscală, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Chiar dacă înștiințarea de plată nu se regăsește în categoria tipurilor de creanță fiscală, așa cum sunt enumerate în HG 1050/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului d Procedură Fiscală, asta nu înseamnă că acest înscris nu are caracterul unui act administrativ fiscal.
De altfel, legiuitorul nu a făcut o enumerare a acestor acte, întrucât voința lui a fost ca orice înscris care emană de la organul fiscal competent și prin care se stabilesc, modifică sau se sting drepturi și obligații fiscale, reprezintă un act administrativ fiscal, care este de natură a fi supus controlului instanței judecătorești.
Înștiințarea de plată nu constituie o simplă corespondență, întrucât prin ea se aduce la cunoștința contribuabilului obligația de plată și prin acest act apreciază că i s-a încălcat un drept recunoscut de lege și anume faptul că pe terenul amplasat în intravilan încadrat la categoria de folosință "drumuri și căi ferate" nu se plătește impozit.
Mai mult decât atât, la data de 07.05.2009 a primit din partea intimatei somație și titlu executoriu nr.G 33130 prin care creanța fiscală stabilită și comunicată prin înștiințarea de plată privind impozitul pe teren este menținută.
Recursul este nefondat.
În raport de actul contestat/atacat în instanță de recurentă, înștiințarea de plată FN/2009, se constată că legal prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel, cum corect a reținut și prima instanță, înștiințarea de plată nu constituie un act administrativ fiscal care să fie supus controlului instanței, în primul rând pentru că prin acesta doar s-a adus la cunoștință contribuabilului obligația sa fiscală, actul nefiind un titlu de creanță, fiind doar un act de corespondență administrativă fiscală, iar pe de altă parte și deoarece chiar în textul legii (dispozițiile pct.107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului d e procedură fiscală aprobate prin HG 1050/2004), unde sunt enumerate titlurile de creanță fiscală, înștiințarea de plată nu figurează, enumerarea fiind limitativă și nu exemplificativă.
Prin urmare, numai aceste acte pot forma obiectul controlului instanței, la solicitarea unui părți.
Dimpotrivă, în cauză, contrar susținerilor recurentei privind privarea de dreptul de a supune controlului instanței competente actele administrative fiscale, este de reținut că legal, decizia RG nr.8473/12.02.2009 emisă de este actul care, potrivit Codului d e procedură fiscală, putea sau poate fi atacat în instanță, ca și decizia de impunere, somația de plată sau titlul executoriu, acestea fiind într-adevăr, acte administrative fiscale prin care s-au creat raporturi fiscale între contribuabil și organul fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile sunt nefondate, urmând ca în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins ca atare.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 lei+TVA cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de contestatorul "CFR CĂLĂTORI"SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători C, cu sediul în C,-, - județ C, împotriva sentinței civile nr.612/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată de 300 lei + TVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 Ianuarie 2010
Jud.fond-
Jud.red--/02.03.2010
Dact.gref.V/02.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
