Contestație act administrativ fiscal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de pârâtul -, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1386 din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în T,-, -.A,.6, județ T și intimații pârâți ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ și - T - ACTIVITATEA FISCAL - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE II, cu sediul în T,- B, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează asupra faptului că intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.366/88/20.02.2008 reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâții ANAF - DGFP T, ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ și - T - ACTIVITATEA FISCAL - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE II, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr.76/ 28.11.2007 emisă de - T în soluționarea contestației formulate de reclamantă;
- anularea Deciziei de impunere nr. 199/19.11.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin Raportul de inspecție fiscală generală nr.18859/19.11.2007;
- suspendarea Deciziei de impunere nr.199/19.11.2007 până la soluționarea cauzei.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, modul de stabilire și cuantumul impozitului pe profit datorat de "" pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2005 este eronat și netemeinic; raportul de inspecție fiscală menționează că, s-au constatat diferența de cuantum de 8027lei pentru anul 2004 și 1754 lei pentru anul 2005, la care s-au adăugat majorări de întârziere de 450 lei; totalul sumelor stabilite prin raportul de inspecție este de 18.221 lei; în consecința raportului de inspecție fiscală s-a emis decizia de impunere nr.199/19.11.2007 prin care se instituie în sarcina "" T obligația de plată a sumei totale de 21.790 lei.
S-a mai arătat că, reclamanta este microîntreprindere și este datoare să achite impozit pe venit, nu impozit pe profit; reclamanta și-a îndeplinit obligațiile fiscale în perioada 01.01.2004 - 31.12.2005 în calitate de microîntreprindere, calculând, declarând și achitând impozit pe venit.
S-a susținut că, mențiunea organelor fiscale de control cum că, reclamanta nu a declarat că se încadrează la categoria microîntreprinderilor ca plătitor de impozit pe venit, este nefondată, deoarece, potrivit codului d e procedură fiscală: impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate, bugetului consolidat se stabilesc prin declarația fiscală, iar declarația fiscală este asimilată unei decizii de impunere.
În privința susținerii organului fiscal, precum că reclamanta nu a depus declarația fiscală privind plata impozitului pe venit, ca microîntreprindere, se poate proceda la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale numai în cazul în care: a înștiințat contribuabilul cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale; au trecut cel puțin 15 zile de la data înștiințării contribuabilului; pe cale de consecință nu s-a născut dreptul organelor fiscale de a stabili din oficiu alte obligații fiscale decât cele datorate și achitate de către
A mai precizat reclamanta că a depus la organul fiscal competent privind plata impozitului pe venit, societatea îndeplinind condițiile legale pentru a opta pentru această variantă de impozitare; prin depunerea declarației reclamanta a înștiințat organele fiscale privitor la opțiunea și plata impozitului pe venit datorat ca microîntreprindere.
S-a mai arătat că în ceea ce privește forma Deciziei nr.199/19.11.2007 nici aceasta nu corespunde concluziilor raportului de inspecție fiscală generală; raportul constată existența unei obligații fiscale suplimentare totale de 18.221 lei iar decizia de impunere stabilește în sarcina reclamantei o obligație suplimentară totală de 21.790 lei.
S-a subliniat că, potrivit art.63 din Codul d e procedură fiscală actele contribuabilului au forța probantă recunoscută de lege, constituind probe pe baza cărora se poate proceda la stabilirea corectă a bazei de impozitare; în acest sens art.81 coroborat cu art.84 din cod, arată că, declarațiile fiscale ale contribuabilului au aceeași valoare juridică cu aceea a unei declarații de impunere și astfel, societatea a declarat în mod legal faptul că, a calculat și virat taxele datorate bugetului ca și microîntreprindere.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că, soluția dată de organul fiscal contestației administrative ține cont de următoarele aspecte: la data de 31.12.2003 reclamanta era plătitoare de impozit pe profit conform declarației înregistrată la. T sub nr.21118/ 26.01.2004; în baza propriei declarații obligațiile reprezentând impozitul datorat urmau să se supună regulilor stabilite pentru această categorie până când contribuabilul înțelegea să facă o nouă declarație în eventualitatea în care obligația putea primi o altă încadrare.
Cum reclamanta, a solicitat înscrierea ca plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor la data de 23.09.2005, prin declarația de mențiuni 010 înregistrată la. sub nr. 21718/ 23.09.2005, deși în declarația 100, evidenția că plătește impozit pe venit aferent perioadei 01.01.2004 - 31.12.2005, trebuie să se supună regulii privind plata acestui impozit; în stabilirea obligației de plată suplimentară pentru diferențele dintre impozitul pe venit și impozitul pe microîntreprindere contestate în timpul controlului s-au calculat majorări de întârziere.
Prin Sentința civilă nr.1386 din 15 iulie 2009, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, dispunându-se anularea Deciziei nr.76/28.11.2007 emisă de - T și a Deciziei de impunere nr.199 din 19.11.2007 emisă de - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, cu consecința obligării pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 2.540 lei cu titlul cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, în perioada 29.10. 2007 -15.11. 2007 organele de inspecție fiscală au efectuat un control asupra legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către T, aspectele constatate fiind evidențiate în Raportul de inspecție fiscală generală înregistrată sub nr.18859/ 19.11.2007.
Constatările cuprinse în Raportul de inspecție fiscală și în Decizia de impunere nr.199/19.11.2007, în care s-au evidențiat obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, au făcut obiectul contestației administrative depusă la. T de către reclamantă, contestație ce viza suma de 21.790 lei reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar și majorările de întârziere aferente.
Prin Decizia nr.76/28.12.2007 emisă de T, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert - suma de 21.790 lei stabilită prin Decizia de impunere nr.199/19.11.2007 nu este justificată.
Expertiza contabilă a constatat că T, la data de 31.12.2003, îndeplinea cumulativ condițiile pentru microîntreprindere, prevăzute de art.103 din Legea nr.571/2003, fapt pentru care pentru anii fiscali 2004 și 2005 procedat corect când a calculat, declarat și virat impozitul pe venit aplicat asupra tuturor veniturilor realizate din orice sursă, conform art.104 alin.4 din Legea nr.571/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.3041Cod pr.civilă și cu motivația în esență că, în mod greșit instanța de fond a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, atât timp cât, expertul contabil omite a ține seamă de disp.art.109 al.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente în esență, apreciază Curtea:
În perioada 29.10.2007 - 15.11.2007 organele de inspecție fiscală au efectuat un control asupra legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către T, aspectele constatate fiind evidențiate în Raportul de inspecție fiscală generală înregistrată sub nr.18859/ 19.11.2007.
Toate constatările făcute prin sus-menționatul act administrativ fiscal, au fost cuprinse și în Decizia de impunere nr.199/19.11.2007, ele făcând obiectul contestației administrative depusă de intimata reclamantă la DGFP T, contestație ce viza suma de 21.790 lei, reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar și majorările de întârziere aferente.
Ulterior, prin Decizia nr.76/28.12.2007, DGFP T respinge ca neîntemeiată contestația formulată de intimata reclamantă, astfel că, - SRL T deduce judecății prezenta cauză, în care se pronunță hotărârea recurată.
Curtea apreciază că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece, au fost avute în vedere numai concluziile Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, fără însă a fi examinate dispozițiile art.109 al.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, conform cărora "Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică operațiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declarației de mențiuni pentru persoanele juridice, asociațiile familiale și asociațiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv".
Cu alte cuvinte, dacă întreprinderea plătitoare de impozit pe profit se încadrează, la 31 decembrie a anului precedent, în condițiile de la art.103 și cele ale art.104 al.5 Cod fiscal, în cursul lunii ianuarie a anului următor poate opta pentru regimul de microîntreprindere, depunând până la 31 ianuarie declarația de mențiuni la organul fiscal teritorial.
În speță, Curtea reține că, Declarația privind obligațiile de plată la bugetul statului pe luna decembrie 2002 era depusă de plătitorul de impozite - SRL - plătitoare de impozit pe profit - și abia la data de 17.11.2003 prin cererea de mențiuni nr.9594, privind modificarea actului constitutiv se schimbă denumirea societății în - SRL, societate care nu înțelege a înscrie operațiunea în cererea de înregistrare la registrul comerțului, potrivit dispozițiilor art.109 al.2 Cod fiscal.
Astfel, potrivit textului de lege (art.109 al.2 Cod fiscal) "Persoanele juridice care se înființează în cursul unui an fiscal înscriu operațiunea în cererea de înregistrare la registrul comerțului. Opțiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv".
În atare condiții, în mod greșit instanța de fond a apreciat în sensul admisibilității acțiunii, odată ce reclamanta intimată era obligată să completeze și să depună declarația de mențiuni în care, să fie evidențiate modificările intervenite.
Curtea reține că, concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, nu pot fi avute în vedere deoarece, făcându-se vorbire despre " vectorul fiscal" introdus prin Ordonanța nr.36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală, care modifică printre altele și Ordonanța nr.82/1998, privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe, s-au omis aspecte care sunt esențiale, și anume:
La art.22 din OG nr.36/2003 se prevede:
"(1) Ministerul Finanțelor Publice organizează evidența plătitorilor de impozite și taxe, care conțin:
a) date de identificare;
b) categoriile de obligații de plată către bugetul de stat datorate potrivit legii, denumite în continuare vector fiscal;
c) alte informații necesare administrării impozitelor și taxelor.
(2) Datele prevăzute la al.1 se completează pe baza informațiilor comunicate de contribuabili în declarațiile de înregistrare și în declarațiile de mențiuni".
Art.8 prevede ca, modificările intervenite în datele declarate de către plătitorii de impozite și taxe care au obligația înregistrării fiscale prin depunerea declarației și înregistrarea fiscală, se comunică organelor fiscale de către aceștia prin completarea și depunerea unei declarații de mențiuni, conform procedurii stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.
(2) Declarațiile de mențiuni se depun în termen de 15 zile de la data producerii modificărilor.
Pe de altă parte, expertul invocă prevederile nr.1103/2003 privind procedura de completare a vectorului fiscal și de notificare a contribuabililor privind datele înregistrate în vectorul fiscal, reținând inițializarea bazei de date privind vectorul fiscal ca făcându-se prin preluarea informațiilor din Declarația privind obligațiile de plată la bugetul statului pe luna decembrie 2002 depusă de plătitorul de impozite și taxe ori, astfel cum sus s-a expus, la data de 17.11.2003 actul constitutiv al intimatei reclamante a determinat schimbarea denumirii acesteia, situație de fapt urmare căreia, în evidența MFP nu s-au produs modificări prin depunerea vreunei declarații.
Cu alte cuvinte, vectorul fiscal al plătitorilor de impozite și taxe aflați în evidența MFP la data de 31.12.2002 și care nu s-au radiat până la data de 30.06.2003 se completează pe baza informațiilor din "Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat" completată și depusă de plătitorii de impozite și taxe pentru luna decembrie 2002.
Contribuabilii pentru care vectorul fiscal se completează potrivit cu regulile sus-expuse, se consideră luați în evidență cu obligații de declarare și plată astfel constituite, începând cu data de 01.01.2003, iar, în cazul nedepunerii declarației de mențiuni prevăzute de lege, datele înscrise în vectorul fiscal rămân definitive în ceea ce privește procedura completării inițiale a vectorului fiscal.
Potrivit textelor de lege sus-enunțate și comentate, modificările ulterioare intervenite în datele privind vectorul fiscal declarate de plătitorii de impozite și taxe, se comunică DGFP județene de către plătitorul acestora, astfel încât, Curtea reține că, la data de 01.01.2003 intimata reclamantă nu putea fi notificată, ea fiind cea care avea obligația depunerii Declarației de mențiuni, în care erau necesare a fi evidențiate modificările intervenite - trecerea de la plătitor de impozit pe profit, la impozit pe venit microîntreprindere, începând cu anul fiscal 2004.
Că situația ce trebuie reținută este aceasta, o dovedește împrejurarea că, începând cu data de 01.01.2004 sunt aplicabile prevederile art.69 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora "Modificările ulterioare ale datelor din Declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștința organului fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea Declarației de mențiuni".
Curtea reține că, intimata reclamantă a solicitat înregistrarea ca plătitor de impozit pe venitul microîntrepriderilor, prin Declarația de mențiuni 010, înregistrată la DGFP T - T sub nr.21718/23.09.2005, începând cu data de 01.09.2005.
În atare situație, aplicând prevederile art.104 al.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu, începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condițiile prev.de art.103 și dacă nu au fost plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, este de necontestat că, intimata reclamantă a devenit astfel de plătitor începând cu data de 01.01.2006.
În acest sens sunt și dispozițiile cuprinse în art.109, al.3 din Codul fiscal potrivit cărora"În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condițiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligația de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacă ulterior îndeplinește condițiile prevăzute de la art.103".
În concluzie, Curtea având în vedere că, legea prevede termenul până la care se poate exprima opțiunea de plătitor de impozit pe venitul microîntreprinderilor, prin depunerea Declarației de mențiuni, iar intimata reclamantă nu a procedat corect când a calculat, declarat și virat impozitul pe venitul microîntreprinderilor pentru anii 2004 și 2005, apreciază că, organele fiscale au determinat prin actele de control a căror anulare se solicită, în mod legal și temeinic profitul impozabil și impozitul pe profit, astfel încât, suma de 21.790 lei stabilită prin Decizia de impunere 199/19.11.2007 este datorată de către intimată.
În atare condiții, admițând recursul conform art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ promovat de pârâtul -, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1386 din 15.07.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în T,-, -.A,.6, județ T și intimații pârâți ANAF - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ și - T - ACTIVITATEA FISCAL - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE II, cu sediul în T,- B, județ.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS - 4 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
