Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2226/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2226
Ședința publică din data de 17 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 1244 pronunțată în data de 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata BIROUL NOTARULUI P având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxă de primă înmatriculare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1244 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Clujs -au respins excepțiile necompentei materiale a Tribunalului, lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității si prematurității acțiunii invocate de parata.
S-a admis cererea formulată de reclamantul notar Public, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, și în consecință pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 17623 lei cu titlul de taxa prima înmatriculare auto și dobânzile legale aferente de la data achitarii pana la data restituirii sumei.
S-a constatat ca reclamantul a renuntat la petitul avand ca obiect anularea deciziei nr. 1674/28.01.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul Notar Public a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 17623 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânzile legale aferente acestei sume de la data de 22.01.2008 până la restituirea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, arata ca a cumpărat un autoturism folosit, adus dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România, i s-a perceput o taxă de înmatriculare în cuantum de 17623 lei, echivalentul a aproximativ 5500 EURO, sumă pe care a achitat-o la Trezoreria mun. C-N, conform chitantei seria -, nr. -/19.12.2007. Considerând această taxă nelegală, a depus la Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N o cerere prin care a solicitat restituirea acesteia, dar a fost refuzat prin adresa nr. 1674/28.01.2008, motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare are temei legal și nu poate face obiectul unei restituiri.
Reclamantul mentioneaza că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Consideră că diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare în modul arătat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
De asemenea, arata ca pretinderea si incasarea acestei taxe este ilegala si discriminatorie, deoarece au fost incalcate prevederile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, precum si normele comunitare-Art. 25, 28 si 90 CE, Legea nr. 343/2006.
Reclamantul, prin inscrisul de la fila 39 si-a completat actiunea, invederand instantei ca solicita si anularea decizie nr. 1674/28.01.2008, emisa de Administratia Finantelor Publice a Mun. C N-Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate, invocând în principal excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității cererii și a prematurității acesteia, iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu ea a instituit această taxă prin vreo deciziei de impunere sau prin alt act administrativ fiscal. Instituția în contradictoriu cu care poate fi solicitată restituirea taxei speciale este autoritatea care a efectuat înmatricularea autoturismului din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative și, pe de altă parte, în conformitate cu prevederile HG nr. 495/2007, în materie fiscală statul român este reprezentat în instanță de către Agenția Națională de Administrare Fiscală B, care nu a fost chemată în judecată. Mai arată pârâta că cererea formulată este și inadmisibilă, în condițiile în care adresa nr. 1674/28.01.2008 nu constituie act administrativ sau administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 sau OG nr. 92/2003. Actul care a produs efecte juridice și a fost folosit de către reclamant în fața autorității competente să efectueze înmatricularea a fost plata voluntară, act juridic și convenție, conform art. 1092-1121 Cod civil, acesta fiind răspunzător pentru calcularea corectă a sumei de plată reprezentând taxa specială de înmatriculare. Reclamantul putea să formuleze acțiune în contencios administrativ împotriva autorității care a efectuat înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative unde a depus cerere de înmatriculare, iar restituirea taxei trebuia solicitată de la această autoritate. Mai precizează pârâta că reclamantul nici nu a făcut dovada că ar fi parcurs procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În subsidiar, pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât Comisia Europeană a declarat formal împotriva României procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al UE, a normelor comunitare în vigoare, în speță a art. 90 din Tratatul CE. În cadrul negocierilor prealabile purtate de către România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile sunt axate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminuării considerabile a cuantumului final al taxei și nicidecum în sensul eliminării totale de către România a acestei taxe din Codul fiscal. Față de existența acestor negocieri, aflată în faza finală, apreciază pârâta că prezenta acțiune este și prematur introdusă, în măsura în care rezultatul negocierilor nu a fost încă anunțat în mod oficial. De altfel, interpretarea dispozițiilor Tratatului CE cade în competența exclusivă a Curții de Justiție a Comunității Europene, potrivit dispozițiilor art. 234 din Tratat. Cât privește efectul direct al dreptului comunitar, care presupune dreptul oricărei persoane de a invoca o dispoziție comunitară, inclusiv în fața judecătorului național, apreciază pârâta că ne situăm într-un caz de excepție de la regulă, respectiv ne găsim în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. În acest sens, a fost invocată Hotărârea Francovich prin care Curtea de Justiție a CE a consacrat principiul că statul este răspunzător pentru prejudiciul provocat particularilor în urma încălcării dreptului comunitar. Astfel, s-a statuat că particularii pot acționa statul în judecată în fața instanțelor naționale numai atunci când s-a stabilit deja de către Curtea de Justiție a CE că statul este autorul unei încălcări a dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei, arată că autoturismul achiziționat de parat nu intra în categoria celor exceptate de la plata taxei speciale de înmatriculare, fiind supus aplicării și plății taxei prevăzute de Codul fiscal. Pentru ca ea să fi putut proceda la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule era necesar ca la cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N reclamantul să fi anexat chitanța în original și ca pe această chitanță autoritatea competentă să efectueze înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative să menționeze prin semnătură autorizată și ștampilă că aceasta nu este datorată. Mai mult decât atât, plata acestei taxe este o obligație legală, fiind prevăzută de art. 214 ind. 1-4 din Legea nr. 571/2003, text de lege care este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional și a cărui respectare este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 și 15 alin. 1 din Constituția României.
Pârâta invedereaza că dispozițiile art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Aceste dispoziții se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa specială de înmatriculare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima oară în România, indiferent de proveniența lor națională sau geografică. Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a autoturismelor. Pe de altă parte, caracterul taxei prevăzute de dispozițiile Codului fiscal este acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România, acesta fiind motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționează un autoturism care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar nu mai plătește această taxă. Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu pentru toate statele membre.
De asemenea, consideră ca fiind neîntemeiată si cererea reclamantei privind acordarea de dobânzi legale, deoarece dispozițiile art. 3 din OG nr. 9/2000 reglementează dobânda legală în materie comercială, nefiind aplicabile prezentei spețe.
Parata prin inscrisul de la fila 42-43 invocat exceptia necompetentei materile ea Tribunalului Cluj in solutionarea cererii reclamantului, privind neconcordanta intre prevederile art. 214 ind. 1, art. 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 si cele ale Tratatului Comunitatii Europene, implicit cu prevederile constitutionale consacrate la art. 20(2) din Legea fundamentala.
La acest termen de judecată, tribunalul a respins cererea de suspendare formulată de pârâtă, considerând că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, deoarece raporatt la obiectul juridic dedus judecatii este irelevanta solutionare definitiva a procedurii de infringement.
Examinând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a inadmisibilității, prematurității cererii, precum si a necompentei materiale a Tribunalului invocate prin întâmpinare, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente:
Exceptia necompetentei materiale a Tribunalului este nefondata deoarece neconcordanta dintre prevederile art. 214 ind. 1, art. 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 si cele ale Tratatului Comunitatii Europene, implicit cu prevederile constitutionale consacrate la art. 20(2) din Legea fundamentala, a fost invocata ca o aparare pe fond si nu ca o exceptie de neconstitutionalitate, caz in care se impunea sesizarea organului judiciar competent cu solutionarea ei. Pe de alta parte, obiectul juridic dedus judecatii il constituie restituirea unei sume cu titlu de plata nedatorata ca urmare a refuzului nejustificat al paratei si ca o consecinta se circumscrie competentei speciale statuate prin prevederile Legii 554/2004.
Din aceste considerente, aceasta exceptie a fost respinsa ca nefondata.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate este nefondată, motiv pentru care va fi respinsă.
De asemenea, în condițiile în care reclamanta a achitat o taxă care, în opinia ei, contravine reglementărilor comunitare în domeniu, aceasta a făcut dovada unui interes născut și actual, neputându-se condiționa accesul său la justiție de pronunțarea în prealabil a unei hotărâri de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene (cunoscut fiind principiul aplicării directe a dreptului comunitar de către instanțele naționale) sau a finalizării negocierilor pornite în acest sens de către România și Comisia Europeană. În consecință, și excepția prematurității acțiunii apare ca fiind nefondată, fiind respinsă.
Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că și excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, în condițiile în care, pe de o parte, reclamanta invocă practic refuzul nejustificat al pârâtei în soluționarea cererii de restituire a taxei speciale de înmatriculare și, pe de altă parte, procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost parcursă prin depunerea, de către reclamant, a cererii înregistrate sub nr. 1674/28.01.2008, cerere la care pârâta a răspuns negativ. Raportat la obiectul juridic statuat de instanta, procedura prealabila reglementata de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu se impune, motiv pentru care apararea formulata de parata in sustinerea acestei exceptii, sub acest aspect este neintemeiata dar si contradictorie, circumstanta in care și această excepție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană, iar cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 17623 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria mun. C-N cu chitanța seria - nr. -/19.12.2007. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 1674/28.01.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că în mod nelegal tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării disp. art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, întrucât singura competență în a interpreta provederile comunitare este Curtea de Justiție Europeană.
Un alt motiv în sprijinul admiterii recursului îl constituie faptul că tribunalul s-a pronunțat asupra neconcordanței prev. art. 2141și art. 2143din Legea nr. 571/2003, care ar contraveni dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Or, soluționarea acestei chestiuni juridice nu s-a putut face decât printr-o interpretare explicită și directă a acestor dispoziții ( art. 90 din Tratatul ), care însă cade în competența exclusivă a Curții de Justiție a Comunității Europene.
Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice leghe sau ordonanță sau prevederi ale acestora care nu sunt în acord cu legea fundamentală trebuie constatate ca atare de către Curtea Constituțională în temeiul art. 145 din Constituție.
Pe fondul cauzei, s-a învederat instanței faptul că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, dispozițiile care nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare ) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale. autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc. ) precum și cel mai important autoturismelor noi din producția națională a României.
Această taxă a fost achitată inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării și fabricate în România, criteriul unic fiind că aceste autoturisme și autovehicule să se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din tratatul, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Pârâta a precizat că, nici chiar Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, a precizat că principiul "poluatorul plătește", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul
S-a menționat faptul că 16 state membre ale Uniunii Europene practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( printre care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc.). Mai mult, s-a avut în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
În final, s-a relevat că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prin art. 11 instituie că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței, care au intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Un ultim motiv de recurs, vizează faptul că obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data încasării sumei este nelegală raportat la dispozițiile art.3 din OG nr.92/2003.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate (13-15).
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței seria - nr.- eliberată de Trezoreria Municipiului C-N, reclamanta a plătit suma de 17623 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior a înregistrat la pârâtă o cerere de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ.
Curtea constată că un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Refuzul autorității fiscale competente de a soluționa favorabil cererea reclamantei de restituire a taxei rezultă din dispoziția de restituire menționată anterior. Acest act administrativ fiscal exprimă voința organului fiscal astfel încât nu mai este necesară o nouă solicitare, care apoi să fie urmată de un alt răspuns, previzibil ca fiind negativ, după care, reclamanta, în final, să se poată adresa instanței de judecată.
Reclamanta, din conținutul adresei cunoaște refuzul organului fiscal de soluționare favorabilă a cererii sale. următor este cel de a se adresa instanței de judecată pentru a se constata temeinicia și legalitatea refuzului.
Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev atât de disp art. 205 al. 1 teza finală pr.fisc., cât și de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Art. 205 al. 1.pr.fisc. fraza a doua arată că:" Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
În spetă, decizia de restituire este actul administrativ fiscal prin care practic se respinge cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, astfel încât reclamanta are deschisă calea prevăzută de textul legal menționat anterior.
Nu mai este necesar a se realiza o altă procedură, prealabilă sesizării instanței de judecată, întrucât răspunsul la cererea reclamantei de restituire este cunoscut de către acesta din conținutul adresei emise de pârâtă.
Reclamanta nu a părăsit procedura administrativă, și nici administrativ-jurisdicțională, așa cum susține recurenta întrucât art. 205 al. 1.pr.fisc. prevede textual că:" Contestația este o cale administrativă de atac", fără a notifica aceasta recurentei, conform art. 6 al. 4 din Legea nr. 554/2004, ci aflând răspunsul nefavorabil la cererea sa de restituire, a ales să se adreseze direct instanței de judecat, așa cum îi permit textele legale menționate anterior.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi considerată întemeiată și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vădește a fi legală.
Reclamant a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejusitificat este asimilat actului administrativ.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la precizarea la motivele de recurs depuse, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În ceea ce privește critica adusă de recurentă dispozițiilor privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente de la data achitării până la data restituirii sumei se constată că aceasta este fondată întrucât din interpretarea textului art. 1088. civil rezultă că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani dobânda urma să curgă de la data formulării cererii de chemare în judecată afară de cazurile în care, după lege dobânda curge de drept.
Pentru acest considerent raportat la prevederile art.312 alin.1 pr. civilă Curtea va admite în parte recursul formulat împotriva sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr.1244 din 27 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală începând cu data înregistrării acțiunii 4.02.2008 și până la data restituirii sumei.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
- - - - - -
GREFIER
Opinie separată
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Chiar în lipsa unui principiu consființit expres prin lege, din interpretarea unor dispoziții ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și din anumite definiții formulate de art. 2 al aceluiași act normativ, se desprinde concluzia că acțiunea în contencios administrativ poate fi soluționată numai pe baza normelor legale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, fără ca instanța de contencios administrativ să poată să confere unei legi putere retroactivă sau ultractivă.
Iată definițiile în discuție:
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere -exprimarea explicita, cu exces de putere,a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelorcompetentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertăților cetățenilor;
o) drept vătămat - oricedrept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
În speță, instanța a examinat un text legal abrogat, pe care l-a apreciat ca nevalabil, ceea ce înseamnă un exces de putere judecătorească clasic.
În plus, nu a luat în considerare că statul s-a angajat să ramburseze pro parte sumele în discuție, iar pentru această parte achitată benevol nu există interesul de a acționa al reclamantului.
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
