Contestație act administrativ fiscal. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 223/2009
Ședința publică de la data de 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.550 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare,s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că la filele 10-13 dosar, se află depus prin compartimentul arhivă al instanței, un exemplar al recursului solicitat de instanță pentru comunicare, iar la filele 14-31 se află depuse note scrise din partea intimatului și dovezi cu privire la proveniența autoturismului, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B,recurs declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea 146/1997.
Totodată, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța păstrează dosarul în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ - fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 550/03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE B în sensul că s-au anulat actele fiscale prin care s- stabilit obligația de plată în sarcina contestatorului în sumă de 6.287 lei și a fost obligată pârâta să restituie contestatorului suma 6.287 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism și dobânda legală aferentă sumei solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța nr. -/06 septembrie 2007, suma de 6.287 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamantul a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice B restituirea taxei achitate, dar aceasta a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Tribunalul reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Instanța de fond, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrativ fiscale prin care PBa obligat reclamantul la plata taxei specială pentru autoturisme și autovehicule și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6287 lei achitată cu chitanța - din 06.09.2007 reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și dobânda legală aferentă sumei solicitate până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, care a susținut că soluția instanței de fond este susceptibilă de modificare parțială, având în vedere dispozițiile nr.OUG 50/2008, intrată în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Recurenta a susținut că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008, în sarcina reclamantului subzistă obligația de achitare parțială a taxei auto, textul stabilind că se restituie doar diferența dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederile privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Din aceeași perspectivă, susține recurenta, nici dobânda legală nu poate fi acordată decât în cuantumul aferent sumei ce se impune a fi restituită, și nu la întreaga sumă achitată cu titlu de taxă specială.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Atât instanța de fond, cât și recurenta, ignoră un aspect esențial al cauzei - și anume faptul că reclamantul este persoană cu handicap fizic accentuat locomotor, iar autoturismul achiziționat este adaptat acestui handicap locomotor.
Reclamantul, prin cererea nr. 31973/04 februarie 2008, a solicitat restituirea taxei de înmatriculare, menționând că datorită situației sale se încadrează în situațiile reglementată de Legea 448/2006.
Potrivit art. 26 din legea 448/2006, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de facilități fiscale, printre care și scutire de la plata taxei asupra autoturismelor adaptate handicapului.
Art. 2141Cod fiscal, în forma introdusă de nr.OUG 110/2006, prevede la alin. (1) că intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele cu masa totală autorizată de până la 3,5 tone,cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap.
Atâta vreme cât textul de lege prevede expres scutirea de la taxă a autovehiculelor special echipate pentru persoanele cu handicap, este evident că reclamantul a achitat o taxă pe care nu o datora și este îndreptățit la restituirea taxei percepute nelegal și a dobânzii legale.
În atare condiții, este de prisos a mai fi analizată concordanța dintre textul art. 2141Cod fiscal și normele europene, argumentul pentru admiterea acțiunii reclamantul fiind cel mai sus arătat.
Apărările recurentei, privind aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor nr.OUG 150/1008, rămân, de asemeni, fără relevanță, întrucât, așa cum s-a reținut, taxa percepută este nelegală, fiind percepută pentru un autovehicul scutit expres de plata taxei.
Față de considerentele expuse, curtea reține că soluția de admitere a acțiunii reclamantului este temeinică și legală, dar în considerarea argumentelor expuse în prezenta decizie.
Totodată, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în raport de dispozițiile art. 312 al. l Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 550 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la12 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored.
2 ex. 27 martie 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
