Contestație act administrativ fiscal. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 30.10.2009
DECIZIA CIVIL NR. 226
Ședința public din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECTOR:- -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârât PAî mpotriva sentinței civile nr.1322/29.09.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimat - & TRANS SRL A, având ca obiect contestație act administrativ
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lips prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat depuse la dosar prin serviciul de registratur al instanței din partea reclamantei intimate, concluzii scrise.
Faț de lipsa prților și având în vedere c potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedur civil s-a solicitat judecarea cauzei în lips, instanța constat cauza în stare de judecat și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la Tribunalul Arad, la data de 21.07.2009, reclamanta - & TRANS SRL a chemat în judecat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.313 lei, reprezentând tax special de prim înmatriculare pentru autoturisme, precum și dobânda legal pentru aceast sum, de la data plții pân la restituirea efectiv, cu cheltuieli de judecat reprezentând tax de timbru și onorariu avocat, în caz de opunere.
În motivarea acțiunii,se arat c, prin cererea nr. 39711/2009 adresat Administrației Finanțelor Publice a solicitat restituirea sumei de 8.313 lei reprezentând tax special pentru autoturisme, pe care a achitat-o la data de 25.06.2007. Prin actul administrativ nr. 39711/2009, pârâta i-a respins cererea de restituire a taxei, iar împotriva acestui rspuns reclamanta a formulat contestație, ce a fost, de asemenea, respins. Taxa special pentru autoturisme și autovehicule prevzut de art. 214-214 Cod fiscal este contrar art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunitții Europene, întrucât se face discriminare între autoturismele second hand provenind din statele membre ale Uniunii Europene, în speț Germania. Discriminarea apare datorit faptului c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculare în România și acest stat comunitar de la 01 ianuarie 2007, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar. Diferența de aplicare a taxei demonstreaz în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România, în situația în care acestea a fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru statele membre se numr și supremația dreptului comunitar, în speț art. 90 (1) din Tratat. Prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturismele și autovehiculele, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratat. Urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridic din România, art. 214 - 214 din Codul Fiscal sunt reglementri contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț.
În drept, reclamanta a mai invocat și prevederile Legii nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului, reprezentat prin Direcția General a Finanțelor Publice a Județului A, a solicitat respingerea acțiunii, în principal, pe calea excepției lipsei calitții procesuale pasive, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat și nelegal. A solicitat admiterea excepției de mai sus ca urmare a faptului c reclamanta a achitat taxa a crei restituire o solicit la Administrația Finanțelor Publice a Mun. A, iar nu la și a invocat prevederile art. 33 alin. 1 și art. 136 alin. 5 din Codul d e procedur fiscal.
Reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a artat c înțelege s cheme în judecat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A și nu, cum, dintr-o greșeal de tehnoredactare, a artat în cererea inițial, cu motivarea c a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule la Administrația Finanțelor Publice a Mun. A, iar nu la.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiat și nelegal, iar parțial ca rmas fr obiect.
În motivare, arat c începând cu data de 01.07.2007 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008. A invocat art. 11 din OUG nr. 50/2008 și normele metodologice la care face referire OUG nr. 50/2008, cap. VI lit. A) alin. 1 - 17. Pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire, reclamanta trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles dac exist diferențe de restituit între vechea tax reglementat de Codul fiscal și cea de poluare introdus de OUG nr. 50/2008. Din acest punct de vedere și pentru acea parte din sum acțiunea reclamantei este lipsit de obiect. Cu privire la cealalt parte a sumei achitate, solicit respingerea cererii. Chiar din expunerea de motive rezult c adoptarea OUG nr. 50/2008, a avut printre alte motivații și necesitatea respectrii legislației europene. Anterior adoptrii acestui act, au avut loc o serie de negocieri și analize între reprezentanții Guvernului României și Comisia European, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptrii legislației la cerințele comunitare. În urma acestor discuții și analize s-a ajuns la un acord între prți, acord concretizat tocmai în apariția OUG nr. 50/2008. Așadar, rezult fr dubiu faptul c, așa cum este reglementat de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar. Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și legalitții ei, drept pentru care solicit ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat. A decide altfel, ar însemna c prin hotrârea pronunțat instanța s încalce normele comunitare, aceast tax existând în mod legal în alte 16 comunitare, chiar mai mult, ar însemna o îngrdire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art. 1 alin. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale. Precizeaz c în infograma nr. 5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008, sunt conforme cu criteriile europene. Totodat, în aceeași infogram, se menționeaz faptul c procedura de infrigement împotriva României va fi închis doar dup adoptarea OUG nr. 50/2008.
Invoc în drept dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008; Normele Metodologice la care face referire OUG nr. 50/2008, cap. VI lit. A) alin. 1 - 17; art. 1 alin. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale; art. 115 Cod procedur civil.
În ședința public din 29.09.2009, instanța a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului.
Prin sentința civil nr.1322/29.09.2009 pronunțat în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ exercitat de reclamanta - & TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, reprezentat de Direcția General a Finanțelor Publice a județului A ca urmare a admiterii excepției lipsei calitții procesuale pasive a și a admis acțiunea în contencios administrativ precizat exercitat de reclamanta - & TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A, a obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 8.313 lei, cu titlu de restituire a diferenței de tax special pentru autovehicule și autoturisme nedatorat, precum și la plata dobânzilor legale calculate la aceast sum, conform art. 124 alin. 2 din Codul d e procedur fiscal, cu începere de la data de 07.04.2009 pân la achitarea efectiv a datoriei; a obligat pârâta s plteasc reclamantei și suma de 39 lei reprezentând cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, Tribunalul Arada reținut în esenț urmtoarele:
Prin chitanța seria - nr. -/25.06.2007 (fila 8) reclamanta a achitat suma de 9.431 lei cu titlu de taxa special pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare în România.
Reclamanta a cumprat autoturismul marca Mercedes benz, cu nr. de identificare -R-, în Republica Federal German unde fusese înmatriculat la data de 29.07.2005, dup cum rezult din copia traducerii certificatului de înmatriculare partea II (cartea de identitate a vehiculului) nr. N-117D eliberat de autoritțile germane (filele 9, 10, 14). Dup achitarea taxei speciale auto de prim înmatriculare, autoturismul a fost înmatriculat în România, pe numele reclamantei, astfel cum reiese din copiile certificatului de înmatriculare și a crții de identitate a vehiculului eliberate de autoritțile române (filele 11 - 13).
Din copia deciziei de restituire nr.-/11.08.2008 a Administrației Finanțelor Publice a Mun. A (fila 7) rezult aprobarea cererii reclamantei (fila 15) de restituire a sumei de 1.118 lei, reprezentând diferența între taxa special pentru autoturisme și autovehicule (în cuantum de 9.431 lei) și taxa pe poluare pentru autovehicule (8.313 lei), în baza art. 117 din OG nr. 92/2003 republicat coroborat cu art. 8, 10 și 11 din OUG nr. 50/2008.
Prin cererea înregistrat la Administrației Finanțelor Publice a Mun. A sub nr. 39711/20.02.2009 (fila 6), reclamanta a cerut pârâtei restituirea taxei în cuantum de 8.313 lei, reprezentând diferența dintre suma pe care a achitat-o cu titlu de tax special pentru autovehicule și autoturisme și cea care i-a fost restituit, pe cale administrativ, dup apariția OUG nr. 50/2008. Reclamanta nu a depus și rspunsul pârâtei, ci doar contestația formulat împotriva acestui rspuns, înregistrat sub nr. -/15.07.2009 la A (fila 5).
În privința reglementrii interne, instanța a constatat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal, la art. 2141, prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Cuantumul taxei speciale, datorat bugetului statului, se calculeaz dup formula prevzut de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii. Taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o eventual reînmatriculare, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat. Or, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 alin. 1 interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar.
Discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale UE și cel al produselor de pe piața intern a Statului Român. Este de necontestat ca taxa special pentru autovehicule și autoturisme se pltește de ctre toți particularii care procedeaz la înmatricularea pentru prima dat in România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, îns taxa special pentru autovehicule și autoturisme se aplica numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate in România, deși au fost deja supuse unei procedur ia înmatriculrii într-un alt stast membru. Astfel, taxa stabilit de art. 2141din Codul fiscal nu se percepe in cazul reînmatriculrii în România dup 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat in România, dar se percepe in cazul înmatriculrii în România dup 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al E decât România. Or, în aceste condiții se constat o diferenț de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din E aduse în România în scopul reînmatriculrii cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de provenienț faț de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea tax.
Conform practicii constante a CJCE (cauza Simmenthal nr. /77 din 9.03.1978), "judectorul național însrcinat s aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lsând la nevoie neaplicat orice dispoziție contrar a legislației naționale, chiar ulterioar, fr a solicita sau a aștepta eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice alt procedeu constituțional".
De asemenea, Ear eținut în mod constant în practica sa începând cu hotrârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale. Astfel, s-a decis c "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul CEE și-a creat ordinea sa juridic proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrant a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate s-l aplice. Prin crearea unei Comunitți cu durata nelimitat, având instituții proprii, personalitate juridic proprie, propria sa capacitate juridic și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale nscute din limitarea suveranitții sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care oblig atât cetțenii, cât și Statele ca atare. Integrarea în legislația fiecrui Stat Membru a prevederilor care deriv din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei msuri legislative interne unilaterale ulterioare, faț de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe baz de reciprocitate. O asemenea msur nu poate, așadar, s fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
Ca urmare a efectului direct a art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridic intern a României, instanța este datoare s constate c disozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementri contrare normei comunitare de mai sus și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementri impun concluzia c taxa special achitat pentru reînmatricularea autoturismelor de ctre reclamant, în cuantum de 9.431 lei, a fost încasat în contul bugetului statului, cu înclcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede c de la data aderrii, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplic în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Pe de alt parte, OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 11 din aceast ordonanț de urgenț "taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț".
Îns, taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare, acesta fiind și motivul pentru care dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal au fost abrogate prin art. 14 alin. 2 din OUG nr. 50/2008.
Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia, astfel cum a concluzionat Curtea de Justiție a Comunitților Europene în cauza conexat nr. C-290/05 și C-333/05 și.
În consecinț, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținerea unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special. În plus, noua tax instituit de OUG nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație, constituindu-se venit la bugetul Fondului pentru mediu și fiind gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, iar nu de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe de alt parte, restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 01.07.2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat (OUG nr. 50/2008) conduce la aplicarea pentru trecut a noului act normativ, și astfel taxa special încasat ilegal ar fi validat prin aplicarea retroactiv a unui act normativ inexistent la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din aceast perspectiv, restituirea de ctre pârât a sumei de 1.118 lei din totalul de 9.431 lei, prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, nu justific refuzul restituirii și a diferenței de 8.313 lei, a crei reținere cu titlu de tax pe poluare nu este legal, din moemnt ce a fost achitat anterior intrrii în vigoare a OUG nr. 50/2008, ca tax special pentru asutoturisme și autovehicule, în baza unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea exercitat împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Mun.. Vzând c taxa special auto special pentru autovehicule și autoturisme a fost încasat cu nerespectarea principiului preeminenței dreptului comunitar, mai precis a art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitții Europene, în cazul de faț, faț de dispozițiile legale interne - art. 2141din Codul fiscal, contrar prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, instanța, în temeiul art. 117 alin. 1 din OG nr. 92/2003, a obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 8.313 lei, cu titlu de restituire a diferenței de tax special pentru autovehicule și autoturisme nedatorat, precum și la plata dobânzilor legale calculate la aceast sum, conform art. 124 alin. 2 din Codul d e procedur fiscal (ce se determin prin raportare la nivelul majorrii de întârziere prevzute de același cod), cu începere de la data de 07.04.2009 pân la achitarea efectiv a datoriei. În privința dobânzilor, instanța a avut în vedere în primul rând prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicat, ce stabilesc dreptul contribuabililor la dobând pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget cu începere din ziua urmtoare expirrii termenului prevzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dup caz. În cazul de faț sunt aplicabile prevederile art. 70 alin. 1, ce impun organului fiscal un termen de 45 zile de la înregistrare pentru soluționarea cererilor contribuabililor, iar nu cele ale art. 117 alin. 2 din același cod referitoare la termenul de 60 de zile de la data comunicrii deciziei de impunere stabilit pentru obligația din oficiu a organelor fiscale de restituire a sumele reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anual a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice. Or, prima cerere de restituire a taxei speciale auto a fost depus de reclamant la data de 20.02.2009, astfel c termenul de 45 de zile pentru soluționare acesteia a expirat la 07.04.2009, dat de la care curg dobânzile aferente sumei de 8.313 lei.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului, în urma lmuririi faptului c nu a existat voința chemrii în judecat a acestei persoane juridice, acționarea acesteia ca pârât fiind doar rezultatul unei erori materiale de tehnoredactare, instanța a respins acțiunea exercitat împotriva acesteia pârâtei, ca fiind formulat împotriva unei persoane fr legitimare procesual pasiv.
Vzând c pârâta a czut în pretențiuni, aceasta fiind în culp procesual pentru realizarea acestui demers judiciar determinat de refuzul pârâtei de a-i restituit taxa special pentru autovehicule și autoturisme pe cale amiabil, instanța, în conformitate cu prevederile art. 274 din Codul d e procedur civil, a obligat-o s plteasc reclamantei suma de 39 lei cheltuieli de judecat, reprezentând taxa judiciar de timbru.
Împotriva acestei hotrâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de ctre reclamant.
În motivare se arat c instanța, în motivarea hotrârii, a reținut ca argumente esențiale pentru admiterea acțiunii urmtoarele:
- Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României "Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";
- Conform art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene: "nici un stat membru nu aplic direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare";
- Faț de aceste dou prevederi, instanța a considerat "dator s constate c art. 2141- 2143din Codul Fiscal Român (textele de lege care reglementeaz "taxa de prim înmatriculare) sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauz".
În esenț, prima instanț a constatat neconcordanța dintre legislația intern care reglementeaz taxa auto de prim înmatriculare, pe de o parte, și Constituție și Tratatul Comunitții Europene, pe de alt parte.
S-a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei sub un dublu aspect.
Primul aspect se refera la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plații acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exista un "suport material", adic existența materiala a unui act administrativ, acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Revenind la natura actelor emise de pârât, se subliniaz faptul c aceste înscrisuri pot fi cel mult asimilate ca documente (înscrisuri) emise în regim de asistenț contribuabili, așa cum este prevzut în Ordonanța nr. 767/2000 pentru aprobarea instrucțiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor în domeniul fiscal. Natura juridic a acestor adrese este un rspuns de informare, dar fr s produc efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbrac natura unui act administrativ fiscal (art. 43 alin 3 din Codul d e Procedur Fiscal).
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, "contencios administrativ" reprezint activitatea de soluționare de ctre instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre prți este o autoritate public, iar conflictul s-a nscut fie din emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Articolul de lege are doua teze. Teza 1 se refera la "emiterea sau încheierea, dup caz, a unui act administrativ", iar teza a ll-a se refera la "nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere". Nici una din cele doua condiții ale articolului de lege menționat nu este îndeplinit. Art. 2 pct. 1 lit. f trebuie interpretat prin raportare la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554, potrivit cu care "Orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri."
In sintez, dac nu exista act administrativ în speț, sau dac petentei i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine public invocat este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice
Raportul juridic de drept administrativ se leag în mod valabil între autoritatea public emitent a actului administrativ și persoana vtmata prin acel act. In speț, nu se contesta nici un act administrativ, ci se contest legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Practic, taxa contestata a fost instituit de statul R, nu de pârât, în speța putând avea calitate procesual pasiv persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația național (codul fiscal, art. 214 ind. 1 și urm), respectiv Statul în materie fiscala, adic de taxe, impozite si alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul R este reprezentat in instanța de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, potrivit HG nr. 495/2007.
Instanța a reținut c "obligația de plata a taxei are o baza legal", așadar emitentul acelei "baze legale" nu este Administrația Finanțelor Publice A, pentru a putea sta in judecata in nume propriu.
In motivarea acțiunii, reclamanta a artat ca exista incompatibilitate între reglementarea național și cea comunitara. Prin urmare, reclamantul a considerat c este discriminat prin legislația interna, motivat de faptul c autoturismele second hand provenind din alte membre ale Uniunii Europene sunt taxate diferit.
Așadar, instanța de fond a motivat hotrârea raportându-se la nelegalitatea stabilirii prin legea intern a taxei speciale, care ar înclca art. 90 din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeana, fr s-și exercite rolul activ, în stabilirea calitții procesuale a persoanei chemate în judecat ca pârât.
Instanța nu a avut in vedere faptul ca Administrația Finanțelor Publice A nu a elaborat actul normativ prin care s-a stabilit taxa special, pentru a putea fi parte in proces.
Instanța a considerat c înclcarea art. 90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul c a fost instituit taxa special, îns nu a avut în vedere faptul c pârâta doar a încasat respectiva tax potrivit legislației in vigoare.(cum în mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțata in dosarul -).
Tot pe fondul cauzei, solicit s se constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin HG, OUG nr. 50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
Recurenta consider acțiunea reclamantei ca fiind parțial fr obiect.
Astfel, începând cu data de 01.07.2007 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin HG.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 "Taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț."
Conform Normelor Metodologice la care face referire OUG nr. 50/2008, cap. VI lit. A) alin. 1-17
"VI. Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe pltite - A). Restituirea sumelor rezultate ca diferenț între taxa special pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule
6. (1) Atunci când taxa special pentru autoturisme și autovehicule pltit în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, potrivit prevederilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificrile și completrile ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 50/2008, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculrii autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de tax pltit.
(2) Sumele prevzute la alin.(1) se restituie, la cererea contribuabilului, persoan fizic sau juridic, în conformitate cu prevederile art.117 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal, aprobat cu modificri și completri prin Legea nr. 174/2004, cu modificrile si completrile ulterioare.
(3) Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevzut la pct. 3 alin. (1). Modelul cererii este prevzut în anexa nr. 3.
(4) La cererea de restituire se anexeaz, în original sau în copie, documentul doveditor al plții taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv chitanța fiscal/ordinul de plat și extrasul de cont, dup caz, care s ateste efectuarea plții acesteia, precum și copia Crții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora.
(5) în cazul autovehiculelor care fac obiectul contractelor de leasing, la cererea de restituire se anexeaz, în copii conforme cu originalul pe baza declarației proprii, documentul doveditor al plții taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, precum și a Crții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare
(6) Cererea de restituire, însoțit de documentele prevzute la alin. (4), se soluționeaz de organul fiscal competent în termenul prevzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
(7) Dup primirea cererii de restituire, organul fiscal competent verific datele din evidența analitic pe pltitori, sub aspectul existenței unor obligații fiscale neachitate înregistrate de ctre contribuabil, precum și operațiunea de plat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în sensul virrii sumei în cauz la bugetul de stat, solicitând în scris unitții trezoreriei statului confirmarea plții.
(8) în situația în care, urmare verificrilor, se confirm virarea sumei în cauz la bugetul de stat, iar organul fiscal competent constat existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului, suma solicitat se restituie numai dup efectuarea compensrii acestor obligații fiscale restante, în conformitate cu prevederile art. 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. în acest scop se întocmește, în 3 exemplare, Nota privind compensarea obligațiilor fiscale - - cod 14.13.41.99, în conformitate cu prevederile legale.
(9) în cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante înregistrate de ctre contribuabil, organul fiscal competent efectueaz compensarea pân la concurența celei mai mici sume, iar pentru diferenț întocmește, în 3 exemplare, Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/
(10) Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/a se întocmește și în cazul restituirii integrale a diferenței dintre cele dou taxe, atunci când nu se constat în sarcina contribuabilului obligații fiscale restante.
(11) Cele 3 exemplare ale Notei privind compensarea obligațiilor fiscale și/sau ale Notei privind restituirea/rambursarea unor sume, dup caz, se transmit la unitatea trezoreriei statului la care este arondat organul fiscal competent, în scopul efecturii operațiunilor de compensare/restituire.
(12) Restituirea sumelor reprezentând diferența de tax pltit se face de ctre organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasat suma în contul bancar indicat de ctre solicitant prin cererea sa de restituire.
(13) Pentru contribuabilii persoane fizice care nu au indicat, prin cererea de restituire, contul bancar în care doresc restituirea, aceasta poate fi efectuat, în numerar, la ghișeul unitții trezoreriei statului, în baza Notei privind restituirea/rambursarea unor sume.
(14) Dup efectuarea compensrii și/sau a restituirii, dup caz, unitatea trezoreriei statului pstreaz un exemplar al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și le transmite pe celelalte 2 organului fiscal competent, în termen de 3 zile, în vederea înregistrrii în evidența analitic pe pltitori a contribuabililor.
(15) Dup primirea documentelor, organul fiscal competent va pstra un exemplar al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și îl va transmite pe cellalt contribuabilului, în termen de 7 zile.
(16) Restituirea sumelor reprezentând diferența de tax pltit se face de la bugetul de stat.
(17) Pentru cererile de restituire depuse la organele fiscale înainte de data intrrii în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, termenul legal de soluționare începe s curg de la data de 1 iulie 2008, cu condiția ca cererea s fie însoțit de documentele prevzute la pct. 6 alin. (4)."
Rezult, așadar, faptul c pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire reclamanta trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile pr.fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles, dac exist diferențe de restituit între veche tax reglementat de Fiscal și cea de poluare introdus de OUG nr. 50/2008.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din suma, acțiunea reclamantului este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primii suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicitm reținerea cauzei pentru judecare si în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr. 50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Astfel, așa cum se arat în expunerea de motive a OUG 50/2008 "In scopul asigurrii protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbuntțirea calitții aerului și pentru încadrarea în valorile limit prevzute de legislația comunitar în acest domeniu ținând cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene, având în vedere faptul c aceste msuri trebuie adoptate în regim de urgenț, pentru evitarea oricror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului c aceste elemente vizeaz interesul public și constituie situații de urgenț și extraordinare, a cror reglementare nu poate fi amânat,
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicat, Guvernul României adopt prezenta ordonanț de urgenț.-"
Chiar din aceast expunere de motive, rezult c adoptarea OUG 50/2008 a avut, printre alte motivații și necesitatea respectrii legislației europene.
Anterior adoptrii acestui act, au avut loc o serie de negocieri și analize între reprezentanții Guvernului României și Comisia European, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptrii legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul c România a fost supus procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementat de art. 2141.fiscal.
În urma acestor discuții si analize s-a ajuns la un acord între prți, acord concretizat tocmai în apariția OUG nr. 50/2008.
Așadar, rezult fr dubiu faptul c, așa cum este reglementat de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fii restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și legalitții ei, drept pentru care solicitm ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotrârea pronunțat instanța s încalce normele comunitare, aceast tax existând în mod legal în alte 16 comunitare (Germania, Italia, Franța, etc), chiar mai mult, ar însemna o îngrdire a politicii fiscale a statelor comunitare, însuși art. 1 alin. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale stabilind:
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Întreaga practic jurisprudențial comunitar este în acest sens, tocmai existența taxei de poluare în alte comunitare de tradiție din care am exemplificat mai înainte (în unele, în cuantum cel puțin dublu faț de România!) indicând fr dubiu, legalitate și, mai ales, necesitatea existenței acesteia pentru un stat membru UE.
Mai mult, se precizeaz c în nr. 5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng UE de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 (form care, de altfel, a și fost aprobat tocmai în acest mod de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Reclamanta & TRANS SRL a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și menținerea hotrârii instanței de fond ca fiind temeinic și legal.
În motivare se arat c în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în mod just prima instanț a respins-o, acțiunea fiind admisibil deoarece potrivit art. l din Legea nr.554/2004,orice persoan care se consider vtmat intr-un drept al su ori intr-un interes legitim,de ctre o autoritate public printr-un act administrativ sau nesoluționarea in termenul legal a unei cereri,se poate adresa instanței de contencios administrativ,pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzat. Interesul reclamantei este acela de a i se repara paguba ce i-a fost cauzat prin plata taxei de prim înmatriculare nedatorat.
Pe de alt parte acțiunea reclamantei este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal,întemeiat pe prev.art.21(4) și 117 Cod pr. fisc. Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispoz.art.214 și 214 Cod fiscal,precum și a calculației privind taxele speciale pentru autoturisme,stabilit de Ministerul Finanțelor și care era afișat, în form electronic,în mod public.
A considera c nu exist posibilitatea de a contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, al echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și astfel s-ar contraveni art.21 alin. l din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor,libertților și intereselor legitime,in timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Din cele expuse anterior rezult c art.90( 1) din Tratat face parte integrant din ordinea intern de drept a României, începând cu data de 01.01.2007,ca urmare reclamanta se poate adresa autoritților administrative precum și instanței de judecat, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast norm juridic comunitar, drepturi ce i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative, cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului cumprat dintr-o țar membr UE.
Cu privire la fondul cauzei, se arat c în mod corect instanța de fond a admis cererea reclamantei, aceasta este admisibil și întemeiat în drept artând c, în cauz sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Comunitții Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol,prevede,c intre instituții,autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispoz.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, se poate constata c acesta prevede c nici un stat membru nu aplic în mod direct sau indirect, produselor altor membre,impozite interne sau de orice alt natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
In consecinț,prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal, de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel prin art.90(l) se interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe contestate este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Taxa special pentru autoturisme și autovehicule prevzut de art.214 -214 fisc. este contrar art.90 din Tratatul privind instituirea Comunitții Europene,întrucât se face o discriminare între autoturismele second hand provenind din statele membre ale Uniunii Europene, în speț Germania.
Diferența de aplicare a taxei demonstrat în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România,taxa nu se mai percepe.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru statele membre, se face referire la supremația dreptului comunitar, în speț art.90(l) din Tratat și conchidem c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule,legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratat. Ca urmare a efectului direct a art.90(l) din Tratat pentru ordinea juridic din România,art.214-214 din Codul Fiscal sunt reglementri contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț.
Potrivit principiului neretroactivitții legii civile, rezult c dispozițiile OUG.nr.50/2008 nu se pot aplica raporturilor juridice nscute anterior apariției ei. Chiar actul normativ, mai sus enunțat, arat c la art.l4"intr în vigoare la data de 01.07.2008"deci pentru situații viitoare și c la data intrrii în vigoare sunt abrogate dispoz.art.214-214 Cod fiscal.
Nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior, cu titlu "tax special de prim Înmatriculare" și sumele ce ar fi datorate potrivit OUG.nr.50/2008,cu titlu"tax de poluare"pentru c au naturi juridice diferite.
În alt ordine de idei, prin Decizia nr.l344/09.12.2008,pronunțat de Curtea Constituțional a României, a fost respins excepția de neconstituționalitate a art.ll din OUG.nr.50/2008 raportat la art.l5(2) din Constituția României, Curtea apreciind c dispozițiile art. ll din OUG nr.50/2008 nu retroactiveaz, ci doar stabilesc stingerea a dou obligații fiscale, problem ce ține de interpretarea legii de ctre instanț.
In condițiile în care nu s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita taxa de poluare, pentru c acest fapt nu este posibil - temeiul legal prin care a fost instituit aceast tax, a survenit ulterior nașterii raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia i s-a instituit plata nelegal a taxei speciale - este îndreptțit la restituirea integral a taxei speciale.
Prevederile OG.nr.50/2008 au intrat in vigoare la data de 01.07.2008,iar taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. In aceast ipotez se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia. Din aceast perspectiv are posibilitatea la restituirea integral a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare - respectându-se astfel principiul ce guverneaz îmbogțirea fr just cauz.
Nu se poate susține c trebuie restituit doar o parte din taxa de prim înmatriculare, și c o parte trebuie reținut în temeiul OG nr.50/2008,pentru c dac odat ce s-a stabilit c întreaga tax este contrar art.90 din Tratat, atunci aceasta trebuie restituit integral.
Analizând hotrârea recurat prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedur civil, și vzând c nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civil, instanța constat c recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, dup cum urmeaz:
Privitor la excepția inadmisibilitții acțiunii în contencios administrativ, Curtea urmeaz s o resping ca neîntemeiat.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr. - din 25.06.2007 eliberat de Trezoreria A (fila 8 dosar fond), atest achitarea de ctre reclamant, în beneficiul pârâtei a sumei de 9.431,00 lei, reprezentând tax de prim înmatriculare pentru autoturismul.
Curtea nu poate primi punctul de vedere al recurentei, conform creia adresa emis de A nu constituie un act administrativ fiscal în sensul legii, întrucât prin acest act se stabilesc obligații fiscale în sarcina reclamantei, constituind un act administrativ în sens general, întrucât da naștere și modific raporturi juridice, așa cum sunt definite în mod expres de prevederile art. 41 din pr. fiscal, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public, în regim de putere public, în vederea organizrii executrii legii sau a executrii în concret a legii, care d naștere, modific sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritțile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate public, executarea lucrrilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține c actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A de a refuza restituirea taxei de prim înmatriculare solicitat de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere public, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvarea cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedur Fiscal, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform crora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Mai mult, art. 21 din Constituția României prevede c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994, prevede c, orice persoan are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de ctre o instanț independent și imparțial, instituit de lege, care va hotrî asupra înclcrii drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Recurenta afirm, c în condițiile în care ne aflm în prezența uni act administrativ, trebuia îndeplinit procedura administrativ prealabil, îns la fila 6 din dosar fond se afl cererea reclamantei de restituire a taxei speciale pentru autoturisme achitat de ctre acesta.
În ceea ce privește lipsa calitții procesuale pasive a A, Curtea constat aceast excepție neîntemeiat, având în vedere c prin raportare la prevederile art. 214 ind.2 din Codul Fiscal și art. 31 ind.2 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa de prima înmatriculare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat.
Tribunalul nu a pronunțat hotrârea cu înclcarea disp. Art. 304 pct. 4. pr. Civil, ci a constatat c art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European se refer la o discriminare determinat de o diferenț între impozitele aplicate " produselor altor membre" și impozitele "interne de orice natur care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se refer acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața intern a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European este aplicabil în privința taxei speciale de prim înmatriculare pltit de reclamant și contestat în prezenta cauz.
În privința consecințelor aplicrii art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, în prezenta cauz, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunitților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotrârea Curții de Justiție a Comunitților Europene din 5 decembrie 2006 - dat în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, -s Ê.- Regionalis, respectiv -s - - Curtea European de Justiție a artat urmtoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea European art. 90 suplimenteaz dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a msurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mrfurilor între statele membre în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaz produsele provenite din alte membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citat).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea c art. 90 caut s asigure completa neutralitatea impozitrii interne sub raportul concurenței între produsele care se afl deja pe piața național și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citat).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este înclcat atunci când taxa aplicat produselor importate și taxa aplicat produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dac numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citat). Totuși, chiar dac nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminri, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorit efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul su actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecrui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dac este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea European pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibil cu dreptul comunitar numai dac urmrește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dac regulile în cauz sunt de natur s evite orice form de discriminare, direct sau indirect, îndreptat împotriva importurilor din alte membre sau orice alt form de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindric și clasificarea fundamentat pe motive de protecție a mediului reprezint criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de alt parte, nici nu exist vreo cerinț ca valoarea taxei s fie legat de prețul autoturismului.
Totuși, o tax de înmatriculare nu trebuie s împovreze produsele provenind din alte membre mai mult decât produsele naționale similare.
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurent, conform crora acțiunea reclamantei ar fi fr obiect, Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexat nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de nr.OUG50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodat Curtea constat c soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente în condițiile reglementate de Codul d e procedur fiscal în articolul 124, acesta este legal numai în acest fel putând fi reparat integral prejudiciul suferit de ctre reclamantul -intimat.
Curtea constat c prin soluția pronunțat, instanța de fond nu a înclcat atributele puterii judectorești, ci doar a fcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.
Faț de considerentele mai sus reținute, Curtea urmeaz s resping ca nefondat recursul de faț, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedur civil.
Vzând c nu s-au solicitat cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârât PAî mpotriva sentinței civile nr.1322/29.09.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimat - & TRANS SRL
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanț - Tribunalul Arad
Judector - G
Red. B/11.03.2010-
TehnoredM. /11.03.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicri
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
