Contestație act administrativ fiscal. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/2008
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 2827 din 18.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și a învederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pe recursul promovat în cauză.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2927 pronunțată la data de 18 septembrie 2007, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost dmisă acțiunea formulată de reclamanta B M în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și, în consecință, a fost anulată în parte decizia nr. 20/22.05.2007 emisă de pârâtă, cu privire la suma de 68.987 lei, decizia de impunere nr. 845/27.02.2007 și raportul de inspecție fiscală cu referire la obligația de plată a acestei sume.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a controalelor încrucișate efectuate de către Activitatea de Control Fiscal V și B, la furnizorii de cherestea ai reclamantei s-a constatat că facturile fiscale emise de către aceștia nu au fost achiziționate de la agenți economici autorizați de Ministerul Finanțelor Publice și nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale furnizorilor, în sumă de 21.689 aferentă facturilor fiscale în cauză nefiind calculată, datorată și virată la bugetul de stat, dar a fost dedusă de iar împrejurarea că reclamanta nu are nici o culpă în ceea ce privește documentele prezentate de furnizori și înregistrate în contabilitate de aceasta nu prezintă relevanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta M solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în sensul menținerii ca legală și temeinică a deciziei nr. 20 din 22.06.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M - Biroul Soluționarea Contestațiilor, precum și a măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscala încheiat de organele fiscale din cadrul Direcției Controlului Fiscal M privind virarea la bugetul de stat a sumei de 68.987 lei reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere aferente.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat în esență că hotărârea este nelegală întrucât ignoră împrejurarea că facturile fiscale emise de către furnizorii reclamantei nu au fost achiziționate de la agenți autorizați de Ministerul Finanțelor Publice, fiind aprovizionate de alți agenți economici din județele respective și nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale furnizorilor, taxa pe valoarea adăugată în suma de 21.689 lei aferentă acestor facturi fiscale nefiind colectată, declarată și virată la bugetul de stat, dar a fost dedusă de către astfel că se impune ca reclamanta să plătească suma amintită anterior la bugetul de stat.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că în perioada 01 februarie 2003 - 30 aprilie 2004, reclamanta - SRL a înregistrat în evidența contabilă contravaloarea materialului lemnos achiziționat de la diverși furnizori din județele B și V având la bază documente fiscale respectiv facturi fiscale întocmite de către furnizori; ulterior momentului întocmirii acestor documente justificative, urmare a investigațiilor efectuate de către B și V s-a stabilit de către organele de control că facturile fiscale ce au constituit documente fiscale puse la dispoziția reclamantei nu au fost achiziționate de la agenți autorizați ai Ministerului Finanțelor Publice ci de la alte persoane din județ iar operațiunile economice înscrise în aceste documente nu au fost înregistrate în contabilitatea furnizorilor, iar TVA-ul nu a fost colectat, declarat și virat.
Potrivit art. 24 alin.1 lit. a din Legea nr. 345/2002 - în vigoare la momentul efectuării înregistrărilor contabile - pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
Conform pct. 62 din Normele de aplicarea a Legii nr. 345/2002 aprobate prin nr.HG 598/2002, documentele legale prevăzute la art. 24 alin (1) lit. a) din lege, în baza cărora persoanele impozabile pot deduce taxa pe valoarea adăugată, sunt exemplarul original al facturii fiscale sau alte documente specifice aprobate prin nr.HG 83 1/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora sau prin ordine ale ministrului finanțelor publice emise în baza nr.HG 83 1/1997 -.
Punctul 51 alin (2) din Normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin nr.HG 44/2004, precizează, de asemenea, că deducerea taxei pe valoarea adăugată trebuie justificată cu documentele prevăzute la art. 145 alin (8) din Codul fiscal și/sau cu alte documente specifice aprobate prin nr.HG 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, cu modificările ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finanțelor publice emise în baza nr.HG 831/1997 cu modificările ulterioare.
În speță se constată că reclamanta a respectat dispozițiile legale amintite anterior întrucât a procedat la deducerea taxei pe valoarea adăugată în baza documentelor fiscale prevăzute de art.24 din lege respectiv a facturilor fiscale aprobate prin nr.HG 831/1997; împrejurarea că ulterior prin metode specifice de control ale autorităților abilitate ale pârâtei s-a stabilit că furnizorii reclamantei și-au achiziționat formularele de facturi fiscale de la alți agenți decât cei autorizați ai MFP nu îi poate fi imputată reclamantei. Astfel, împrejurarea că înscrisurile puse la dispoziția acesteia păstrează aparența legalității lor sunt suficiente pentru a constitui document justificativ în înțelesul legii iar achiziționarea lor de la persoane neautorizate nu poate fi depistată de un comerciant cu diligență medie, oricare ar fi demersurile făcute în acest sens. Mai mult, este de datoria organelor de control ale pârâtei ca prin activitatea de control și prevenție care îi revine potrivit legii să împiedice comercializarea formularelor legale de către alte persoane decât agenții autorizați ai MFP și să asigure ca toții agenții economici plătitori de TVA să înregistreze, colecteze și să vireze la buget aceste sume.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.827 din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red./dact.S/MS
2 ex-12.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
