Contestație act administrativ fiscal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 239/2009
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTORI: Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de către reclamanta - SRL VIȘEU DE, împotriva Sentinței civile nr. 2254 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La data de 23 ianuarie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei recurente - SRL Vișeu de.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 16 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2254 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reverificarea societății reclamante a fost dispusă în baza raportului de audit întocmit la 24.10.2006 prin care s-a decis că au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali care au efectuat controlul anterior privind nelegalitatea rambursărilor de TVA la cinci contribuabili, unul fiind reclamanta.
Potrivit dispozițiilor art.102 alin.3 din Hotărârea nr.1050/2007, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării, excepție făcând situația în care de la data controlului apar date suplimentare care influențează rezultatele controlului iar în conformitate cu art.104 alin.4 acestea pot să apară cu ocazia unui control încrucișat asupra documentelor din registrul de contribuabili în sensul art.94 alin.1 lit.a, b și d din Codul d e procedură fiscală la alte societăți a unor documente sau informații suplimentare cu privire la activitatea contribuabilului care a fost verificat anterior, respectiv informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
Conform raportului de inspecție fiscală nr. 22667 din 28.02.2007 și a Deciziei de impunere nr.236 emisă la 28.02.2007, perioada supusă reverificării reclamantei este 01.01.2001 - 30.04.2005 prin urmare este nefondată excepția privind existența prescripției pentru perioada 01.05.2000 - 31.12.2000.
Față de normele legale enunțate și starea de fapt descrisă anterior, nu poate fi primită susținerea societății reclamante referitoare la efectuarea reverificării cu încălcarea prevederilor art.103 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură civilă, republicată și că emiterea Deciziei de impunere nr.236 din 28.02.2007 ar constitui o măsură abuzivă.
Cu toate că reclamanta susține că raportul de audit nu poate constitui bază pentru reverificare deoarece n-a constatat nereguli în activitatea sa, din cuprinsul acestui act rezultă că s-a constatat nerespectarea prevederilor legale referitoare la rambursarea TVA.
Prin contestația înregistrată la organul fiscal, - - SRL a arătat că menține contestația pe fond doar în ceea ce privește suma de 39.456 lei reprezentând TVA, 23.864 lei majorări de întârziere și 2.028 lei penalități de întârziere, suma totală fiind de 86.945 lei și cum societatea a dedus această sumă în luna februarie 2003 fără să dețină document justificativ dat fiind faptul că factura fiscală seria - - nr.- a fost emisă la 1 aprilie 2004, deducerea este nelegală, aspect constatat corect de către pârâtă prin Decizia nr.21 din 07.05.2007.
Față de cele arătate, reclamanta contestatoare nu putea beneficia de deducerile taxei pe valoare adăugată neîndeplinind condițiile prevăzute de art.24 alin.1 din Legea nr.345/2007 privind taxa pe valoarea adăugată, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva mai menționatei sentințe a formulat recurs reclamanta SRL solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate iar în subsidiar suspendarea executării sentinței, respectiv a deciziei de impunere nr.236/28.02.2007 până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.
În motivarea recursului se arată că solutia primei instante a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fiind lipsita de temei legal, fapt care face aplicabile disp.art.304 pct.9 Cod procedura civila, fiind un motiv de modificare a sentintei atacata.
Prin contestatia inregistrata la Tribunalul M, reclamanta a solicitat instantei desfiintarea in intregime a Deciziei de impunere nr.236/28.02.2007 privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala in baza Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 28.02.2007, inregistrat la reclamantă sub nr. 38/26.02.2007 iar la DGFP SMs ub nr.22667/28.02.2008, precum si a Deciziei nr.21/07.05.2007 a DGFP M de solutionare a contestatiei reclamantei considerand ca Raportul de inspectie fiscala prin care s-au stabilit obligatii de plata suplimentare in sarcina reclamantei s-a incheiat cu incalcarea normelor legale privind efectuarea inspectiei fiscale.
Potrivit art.l05 (3) din Codul d e procedura fiscala, inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Reverificarea poate fi dipusa doar ca o masura de exceptie, in interiorul perioadei de prescriptie, daca apar "date suplimentare necunoscute inspectori lor fiscali la data efectuarii verificarilor ori erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora", iar in Normele metodologice de aplicare a nr.OG92/1992 privind Codul d e procedura fiscala,aprobate prin HG1050/2004,publicate in M.Of.651/20.07.2004, la pct.l02.4 se detaliaza intelesul si cuprinsul"datelor suplimentare"care pot sta la baza unei decizii de reverificare. Aceste prevederi legale sunt reiterate si in Ordinul ANAF nr.713/2004 privind aprobarea Cartei drepturilor si obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale, la pct.4. In fapt, in speta de fata suntem in prezenta efectuarii unei reverificari a unei perioade fiscale controlata anterior, privind" legalitatea rambursarilor de TV A in perioada ianuarie 200 l-aprilie 2004".
Se arată in cuprinsul contestatiei precum si in Notele de sedinta depuse la dosarul cauzei ca asupra legalitatii rambursarilor de TVA efectuate de catre reclamantă, organele de inspectie fiscala s-au pronuntat cu ocazia mai multor controale tematice si generale, fiind importatant de retinut urmatoarele aspecte:
În ceea ce priveste rambursarile de TVA in perioada 2000-2005, reclamanta a fost supusa -pana in anul 2005 - la nu mai putin de 4 controale fiscale cu aceasta tematica, existand si peste 30 Procese-verbale de control emise de catre organele de inspectie fiscala in care se fac referiri exprese la legalitatea rambursarilor de TVA efectuate in aceasta perioada procese-verbale emise cu ocazia unor verificari conexe dar si implicite asupra TVA.
Reclamanta nu este de acord cu punctul de vedere formulat de catre DGFP M si insusit de catre prima instanta in motivarea Sentintei nr.2254/15.09.2008 conform caruia Raportul de audit nr.-/24.10.2006 poate sta la baza efectuarii reverificarii, pentru urmatoarele considerente:
Cu toate acestea insa, din cuprinsul Sentintei civile nr.2254/ 15.09.2008 se desprinde ideea ca instanta de fond intelege sa motiveze aceasta sentinta preluand punctul de vedere al DGFP M conform caruia Raportul de audit poate sta la baza efectuarii reverificarii rambursarilor privind TVA, desi in acest document nu se arata in concret care sunt datele suplimentare necunoscute tuturor inspectorilor fiscali care au verificat anterior societatea, precum si celor care au efectuat reverificarile anterioare ultimei reverificari.
In cursul judecatii pe fond DGFP nu a reusit sa faca dovada "datelor suplimentare necunoscute", desi la termenul din data de 16.06.2008 instanta repune cauza pe rol solicitand DGFP sa precizeze in concret care sunt datele suplimenta re necunoscute or!!anelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale conform pct.l02.4 din HG nr.l050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr.92/2003.
Referindu-se la sumele contestate de catre societatea noastra, instanta de fond mentioneaza in Sentinta recurata alte sume, in alt cuantum decat cele care au fost precizate de catre noi in cuprinsul Contestatiei, creaind astfel o situatie confuza si contradictorie, avand in vedere ca Decizia de impunere nr.236/28.02.2007 se refera la mai multe sume din care doar unele raman de plata dupa solutionarea administrativa a contestației.
Astfel, in cererea introductiva de instanta solicită ca pe fond, instanța sa admită contestația doar pentru suma totala de 86.434 lei din care 37.036 lei TV A aferent unor facturi emise in luna mai 2004; 6.200 lei diferenta TVA colectata stabilita pentru luna noiembrie 2004; 37.461 lei majorari de intarziere aferente si 5.737 lei penalitati, asupra
celorlalte sume mentionate in Decizia de impunere fiind admisa contestatia in cadrul procedurii administrative.
În sentința recurată instanța se refera la alte sume decat cele mentionate de catre reclamantă in contestatie, respectiv: 39.456 lei TVA; 23.864 lei majorari de intarziere; 2.0287 lei penalitati de intarziere, suma totala fiind de 86.945 lei. Instanta retine astfel si se pronunta tocmai asupra sumelor asupra carora contestatia a fost acceptata in procedura administrativa, sume deja scazute din decizia de impunere.
Analiza recursului promovat prin prisma motivelor de recurs indicate expres și a dispozițiilor art.3041și 304.pr.civ. relevă următoarele:
Reclamanta SRL prin contestația promovată împotriva deciziei de impunere nr.236 din 28 februarie 2007 și a deciziei nr.21 din 07.05.2007 emisă de DGFP Mas olicitat anulare acestora arătând în motivarea contestației că apreciază măsurile luate împotriva sa ca fiind netemeinice și nelegale întrucât raportul de inspecție fiscală s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale respectiv cu ignorarea art.102 alin.3 din OG nr.92/2003 care statuează că inspecția fiscală se efectuează o singură dată și doar în situații de excepție se poate decide reverificarea pentru ipoteza în care apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Contestatoarea a mai învederat că perioada supusă inspecției fiscale a fost anterior supusă verificării șși apreciază totodată că în decizia de verificare 84587/24.11.2006 a fost inclusă și o perioadă care este prescrisă iar pe de altă parte inspecția a fost extinsă și pentru o perioadă care nu a fost cuprinsă în decizie astfel că apreciază că nu a fost respectată procedura impusă de norma legală indicată și nu s-a respectat regula potrivit căreia inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru aceeași perioadă și același tip de impozit sau taxă iar perioada menționată a mai fost verificată enumerând controalele fiscale privind TVA, controalele fiscale generale, controalele tematice solicitate de IPJ
Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Biroul de Soluționare a Contestaților prin decizia nr.21 din 07.05.2007 privind soluționarea contestației formulate de SRL a respins contestația pentru suma de 86.434 lei reprezentând TVA în sumă de 43.236 lei, majorări de întârziere în sumă de 37.461 lei și penalități de întârziere in sumă de 5737 lei constatând că excepția de fond invocată de societate este neîntemeiată a admis contestația pentru suma de 63.314 și a dispus anularea deciziei de impunere 236/28.02.2007 pentru această sumă și a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 2034 lei.
Contestatoarea a invocat prin contestație incidența dispozițiilor art.103 alin.3 din OG nr.92/2003 și a prevederilor pct.102.4 din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003.
Prima instanță a reținut că reverificarea societății reclamante a fost dispusă, emițându-se decizia de reverificare nr.84587/24.11.2007, în baza raportului de audit întocmit la 24.10.2006 prin care s-a decis că au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali care au efectuat controlul anterior privind nelegalitatea rambursărilor de TVA la cinci contribuabili.
Susținerile reclamantei potrivit cărora raportul de audit nu poate constitui bază pentru reverificarea dispusă deoarece prin acest act nu au fost constatate nereguli în activitatea sa au fost înlăturate în mod corect de prima instanță întrucât din cuprinsul acestuia s-a reținut nerespectarea prevederilor legale referitoare la rambursarea TVA.
Interpretarea dispozițiilor art.105 alin.3 din Codul d e procedură fiscală relevă că într-adevăr regula este ca inspecția fiscală să se efectueze o singură dată pentru fiecare impozit, contribuție și alte sume datorate.
Excepția instituită prin aceleași dispoziții statuează că reverificarea poate fi totuși dispusă, cu respectarea termenelor de prescripție dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscale la data efectuării verificărilor ori erori de calcul care influențează rezultatul acestora.
Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale la un contribuabil, pe care se fundamentează decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situații, cum sunt: efectuarea unui control încrucișat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul d e procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauză; obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție fiscală efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției fiscale; solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii; informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior potrivit dispozițiilor pct.102.4 din HG nr.1050/2004.
Textul legal invocat relevă că în mod corect s-a procedat la emiterea deciziei de reverificare nr.84587/24.11.2006 situație relevată fiind circumscrisă sferei determinate de prevederile menționate anterior.
Aserțiunile recurentei vizând împrejurarea că toate rambursările de TVA efectuate către societate au fost realizate cu control anticipat al organelor de inspecție fiscală astfel încât societatea a beneficiat la rambursare doar de acel TVA reținut și calculat de către inspectorii fiscali nu sunt de natură să restrângă dreptul autorității de a proceda la emiterea deciziei de reverificare și de realizare a reverificării cu atât mai mult cu cât aceasta a fost justificată tocmai prin prisma raportului de audit nr.-/24.10.2006.
Alegațiile recurentei potrivit cărora în cursul judecății de fond pârâta DGFP M nu a reușit să facă dovada datelor suplimentare necunoscute deși la termenul din data de 16.06.2008 instanța a repus cauza pe rol solicitându-i să precizeze în concret care sunt datele suplimentare necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale conform pct.102.4 din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr.92/2003 nu pot fi primite având în vedere pe de o parte dispozițiile art.151 pr.civ. care statuează că pricina poate fi repusă pe rol dacă instanța găsește necesare noi lămuriri, fără ca prin aceasta să se impună administrarea altor probe iar pe de altă parte în cuprinsul considerentelor potrivit prevederilor art.261 pr.civ. sunt cuprinse motivele de fapt și de drept care au fost convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților ori prima instanță a apreciat ca fiind justificată decizia de reverificare prin prisma probatoriului administrat înlăturând motivat susținerile reclamantei.
Justificarea demersului inspecției fiscale s-a realizat prin prezentarea deciziei de reverificare astfel că susținerile potrivit cărora controlul a fost efectuat fără prezentarea documentelor necesare nu pot fi primite, actul justificativ emis de autoritatea competentă fiind exhibat, acesta îndeplinind toate caracteristicile referitoare la motivarea sa.
Contestația formulată care a determinat limitele investirii instanței cuprinde datele reținute de către prima instanță astfel că susținerile referitoare la cuantumul sumelor contestate nu poate fi primit, justificarea interesului în promovarea contestației analizându-se în raport cu petitele respinse din contestația adresată Direcției Generale a Finanțelor Publice.
Considerentele relevate anterior au fost convingerea instanței că recursul promovat este nefundat, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente astfel că nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. iar motive de recurs de ordine publică nefiind prezente Curtea va respinge recursul promovat potrivit dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SRL împotriva Sentinței civile nr. 2254 din 15.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
- - --- - -
GREFIER
Red./
2 ex./27.01.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Axente Irinel Andrei Danusia
