Contestație act administrativ fiscal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 239/CA/2009 -
Ședința publică
din 22 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,- împotriva Sentinței nr.590/CA/2008 din data de 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în M,- A, județul B, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, la data de 21.04.2009 prin Serviciul Registratură al instanței s-a depus la dosar de către intimat Întâmpinare în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
INSTANȚA, constată că din eroare a fost citată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M, fiind reprezentată în cauză de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, după care rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.590/CA/2008 din data de 08.12.2008Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI M din cadrul B, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice M, a respins capătul de cerere cu privire la anularea chitanței seria - nr.-/11.07.2007 și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 5296 lei încasată prin chitanța - nr.-/11.07.2007 eliberată de Trezoreria M, cu dobânzile legale calculate până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosar (fila 4 ) rezultă că reclamantul s-a adresat mai întâi autorității care a încasat suma pentru restituirea acesteia, iar autoritatea și-a exprimat refuzul, ceea ce echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile cerute de lege, împrejurare față de care excepția inadmisibilității a fost respinsă.
Cu privire la cererea privind anularea chitanței fiscale prin care se face dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismului, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, chitanța fiscală este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar și prin urmare, nu este un act administrativ.
De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 a respins capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, s-a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite,taxe și contribuții seria - nr. - la data de 11.07.2007 reclamantul a achitat suma de 5296 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 codul fiscal. Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne si
milare.
În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea acestuia în mod nelegal de suma de 5296 lei, instanța a obligat-o pe pârâtă și la plata dobânzii legale de la data plății până la restituirea sumei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului M, solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției invocate și în consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, pârâta arată că în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, simpla cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare neputând acoperi efectuarea plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Referitor la fondul cererii, arată că dispozițiile art. 90 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, ori dispozițiile art.90 al.1 din Tratat limitează dreptul statelor membre de a introduce pentru produse comunitare, impozite mai mari decât cele pentru produsele interne, situație în care nu se află în prezența unui regim fiscal discriminatoriu și nici a unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Recurenta mai arată că în speță sunt incidente prevederile OUG nr.50/ 2008, în vigoare din 01.07.2008, prin care legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată de reclamant și reclamantul putea să ceară restituirea acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, cu motivarea că prevederile legale care reglementează perceperea taxei de primă înmatriculare sunt contrare dispozițiilor art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind.1 și art. 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim.
În interpretarea prevederilor art.2 lit. i) din aceeași lege, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, de către o autoritate publică, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, ceea ce a făcut și recurenta în speță, prin refuzul restituirii taxei de primă înmatriculare achitată de reclamantul intimat, refuz explicit, comunicat intimatului.
Conform dispozițiilor art.2 al.2, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva cereri referitoare la un drept sau interes legitim, iar dispozițiile art.7 al.5 prevăd că în cazul prevăzut de art. 2 alin.2 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Or, față de aceste prevederi legale, instanța apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii a fost legal soluționată de către instanța de fond.
Referitor la fondul cauzei, în mod corect a reținut instanța de fond că în speță sunt incidente prevederile art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Motivul de recurs potrivit căruia în cauză nu sunt incidente prevederile art.90 din Tratat întrucât taxa de primă înmatriculare se plătește de toți proprietarii unor autoturisme, la momentul primei înmatriculări în România, este neîntemeiat având în vedere faptul că pentru autoturismele cumpărate și înmatriculate în România nu se percepe taxa de primă înmatriculare, care se calculează pentru autoturismele importate ce au fost înmatriculate în celelalte state membre.
În consecință în mod corect a reținut instanța de fond că prevederile art. 214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal în baza cărora s-a stabilit și calculat taxa de primă înmatriculare pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre sunt contrare prevederilor art.90 paragraf 1 din TRATATUL COMUNITĂȚII EUROPENE.
Neîntemeiat este și motivul de recurs potrivit căruia în cauză ar fi incidente prevederile OUG nr.50/2008, neputând fi aplicabile unor taxe achitate anterior intrării în vigoare a ordonanței, respectiv anterior datei de 01.07.2008, cum este cazul în speță, dispoziții legale inexistente la data respectivă.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, nefiind solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI M, cu sediul în O,- împotriva Sentinței nr.590/CA/2008 din data de 08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în M,- A, județul B, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
red.dec. S - 28.04.2009
Jud.fond
Tehnored.N-29.04.2009- 2 ex.
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Sotoc Daniela, Marinescu Simona
