Contestație act administrativ fiscal. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVIȘĂ NR. 247/CA
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Ecaterina
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât -Primarul Municipiului, cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 344/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, a, -, -, HG, G, a, a, a, a, - Prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică A Județului T, din T,-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal dispoziție imputație.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații reclamanți av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 51/12.06.2009 depusă la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimații reclamanți apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți av. solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamanților li se cuveneau drepturile speciale prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2007, astfel încât nu se justifică demersurile întreprinse în vederea recuperării sumelor stabilite prin dispozițiile de imputare emise de pârât.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 3/88/5 ianuarie 2009 la Tribunalul Tulcea reclamanții, au contestat deciziile de imputație emise fiecăruia dintre aceștia de către Primarul Municipiului T, solicitând anularea lor ca nelegale și netemeinice.
În motivare, reclamanții au arătat că, în conformitate cu acordul/contractul colectiv de muncă pentru anul 2007 încheiat între Consiliul Local T și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din județul T, înregistrat la. T, sub nr. 63/6875/18 mai 2006 și cu prevederile actului adițional nr. 2, înregistrat sub nr. 3474 din 5 martie 2007, salariaților și funcționarilor publici li s-au acordat lunar drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și, respectiv drepturi speciale ce reprezintă acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității, însă, nesocotind puterea de lege a contractului încheiat și considerând că plata drepturilor speciale s-a făcut fără temei legal, pârâtul a emis deciziile de imputație contestate.
S-a mai susținut că acordul/contractul colectiv de muncă pe anul 2007 este legal, valabil încheiat și opozabil pârâtului, fiind aprobat și prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 25/5 februarie 2007, iar cheltuielile necesare achitării drepturilor speciale au fost incluse în bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului
Reclamanții au mai precizat că au fost respectate și dispozițiile art. 22 alin. 1 pct. a, b, din nr.HG 833/2007, și respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996, așa încât sumele de bani au fost legal datorate și încasate, condiții în care nu rezultă existența unei obligații de restituire a lor.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, dispozițiile de imputare contestate, dovada calității de funcționar public și personal contractual, acordul/contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 63/6876/18 mai 2006, actul adițional nr. 1 și 2, procesul verbal din 5 februarie 2007, nr. 25 din 5 februarie 2007, raport privind proiectul bugetului local pe anul 2007 și alte înscrisuri.
La solicitarea instanței, Primarul Municipiului Tac omunicat înscrisurile ce au stat la baza emiterii dispozițiilor atacate.
La termenul de judecată din 27 februarie 2009, s-a disjuns cererea reclamanților - personal contractual de cererea reclamanților - funcționari public, instanța rămânând învestită cu această din urmă cerere a celor 109 funcționari publici.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 344/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă cererea formulata de către reclamanții fiind anulate următoarele dispoziții emise de către Primarul Municipiului T; dispoziția nr. -.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8422/15.12.2008 - reclamant HG; dispoziția nr. -.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8420/15.12.2008 - reclamant a; dispoziția nr. 8419/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8412/15.12.2008 - reclamant, dispoziția nr. 8413/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8414/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8337/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. -.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8417/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8418/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8390/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8391/15.12.2008 - reclamant -; dispoziția nr. 8397/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8398/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8343/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8399/15.12.2008 - reclamant -; dispoziția nr. 8400/15.12.2008 - reclamant a; dispoziția nr. 8401/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8402/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8403/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8404/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8405/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8406/15.12.2008 - reclamant G; dispoziția nr. 8407/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8429/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8430/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8431/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8432/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8435/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8436/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8437/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8440/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8385/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8384/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8383/15.12.2008 - reclamant ; dispoziția nr. 8382/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8381/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8380/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8379/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8447/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8389/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8388/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8386/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8378/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8372/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8371/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8369/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8367/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8366/15.12.2008 - reclamant a; dispoziția nr. 8364/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8363/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8359/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8358/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8357/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8356/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8355/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8354/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8377/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8376/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8375/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8374/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8373/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8352/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8351/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8349/15.12.2008 - reclamant a; dispoziția nr. 8345/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8426/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8425/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8368/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8370/15.12.2008 - reclamant, dispoziția nr. 8446/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8361/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8365/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8350/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8434/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8332/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8321/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8427/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8428/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8439/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8395/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8362/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8347/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8326/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8325/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8322/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8392/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8433/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8394/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8323/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8324/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8396/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8393/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8336/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8335/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8334/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8333/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8331/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8330/15.12.2008 - reclamant a; dispoziția nr. 8329/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8328/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8327/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8344/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8341/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8340/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8339/15.12.2008 - reclamant; dispoziția nr. 8338/15.12.2008 - reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța e fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, calitate în care, în conformitate cu prevederile art. 84 lit. b din Legea nr. 188/999 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, Primarul Municipiului T le-a emis dispoziții privind imputarea sumei de 2280 lei reprezentând drepturi speciale acordate potrivit acordului/contractului colectiv de muncă, încheiat între Consiliul Local T și Sindicatul Salariaților din Administrația Locală T pentru anul 2007.
In referatul nr. 44240 din 10 decembrie 2008 al Direcției Economice din cadrul Consiliului Local T, ce a stat la baza emiterii dispozițiilor contestate s-a menționat că, urmare a controlului efectuat asupra contului anual de execuție și bilanțului contabil pe anul 2007 de către Camera de Conturi T, s-a constatat că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și asigurarea protecției personalului, în cuantum lunar de 180 lei, nu au bază legală, neputând face obiectul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei T, iar prin acordarea lor a fost prejudiciat bugetul local cu suma totală de 294.300 lei, pentru care au fost calculate dobânzi de 43.046 lei, sistându-se plata lor începând cu luna ianuarie 2009.
Potrivit art. 32 alin. 5 din acordul/contractul colectiv de muncă aplicabil și pentru anul 2007, și înregistrat la. T sub nr.63/6876/18 mai 2006, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 3 ianuarie 2007 și nr. 2/1 februarie 2007, ambele înregistrate, pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției personalului, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 180 lei lunar (300 lei după modificare, reprezentând acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
Pe lângă faptul că acordul/contractul colectiv de muncă, inclusiv clauza arătată, a fost semnat de ambele părți, prin nr. 25/5 februarie 2007 s-a aprobat bugetul local al municipiului T pe anul 2007 în care s-au cuprins și drepturile speciale prevăzute în art. 32 alin. 5, ce ulterior au fost și achitate fiecăruia dintre reclamanți.
Interpretând per a contrario dispozițiile din art.1 al.1 și art.12 al.1din Legea nr. 130/1996 tribunalul a reținut că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pe de altă parte, folosind același principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și ale art.81 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens sunt și prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completează Legea nr.188/1995, care statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Un argument în plus îl constituie și art.72 din Legea nr. 188/1999 potrivit cu care autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă. de unde rezultă că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și cele pentru sănătate și securitatea muncii.
Or, prevederile art. 32 alin. 5 din acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de "îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă", părțile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Nu trebuie omise în acest context nici dispozițiile Convenției OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art.1), iar negocierea că poate asupra fixării condițiilor de muncă și angajării, și/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor
Mai mult, obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a fost înregistrat și prin acest fapt a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii și art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr.131/1970, după cum s-a arătat, pe lângă faptul că alin.2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Tribunalul a reținut ca fiind relevant și faptul că Taî nregistrat contractul acordul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, acesta exercitându-și controlul de legalitate.
Argumentele prezentate impun concluzia că reclamanților li se cuveneau drepturile speciale prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2007, art. 32 alin. 5, așa încât nu se justifică demersurile întreprinse în vederea recuperării acestora, prin emiterea dispozițiilor de imputare.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului T care criticat-o ca fiind legală nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în conformitate cu acordul colectiv de muncă, valabil pe anul 2007, s-au acordat lunar funcționarilor publici din cadrul Primăriei Municipiului T, drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și, respectiv drepturi ce reprezintă acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană precum și motivarea personalului pentru asigurarea stabilității.
În urma reanalizării temeiniciei acestor drepturi, a apreciat pârâtul că acestea au fost acordate necuvenit, drept pentru care, prin dispoziții, emise de Primarul Municipiului T, au fost imputate funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate, sumele reprezentând drepturile speciale acordate prin acordul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007.
Apreciază că dispozițiile emise de Primarul Municipiului T sunt legale și temeinice, întrucât, acordul valabil pentru anul 2007, cuprinde clauze care contravin prevederilor legale în vigoare pentru exercițiul financiar bugetar pe anul 2007.
Consideră recurenta că reclamanții nu aveau dreptul la astfel de remunerații, întrucât, în calitate de angajați în cadrul primăriei Municipiului T au beneficiat de toate drepturile care derivă din prevederile legale în vigoare și cuvenite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și de concedii de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale privitoare la salarizarea funcționarilor publici.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
Intimații reclamanți prin apărătorul ales au solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu acordul/contractul colectiv de muncă pentru anul 2007 încheiat între Consiliul Local T și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din județul T, înregistrat la. T, sub nr. 63/6875/18 mai 2006 și cu prevederile actului adițional nr. 2, înregistrat sub nr. 3474 din 5 martie 2007, salariaților și funcționarilor publici li s-au acordat lunar drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și, respectiv drepturi speciale ce reprezintă acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității.
Prin motivele de recurs recurentul nu indică nici o prevedere legală care a fost încălcată prin conținutul clauzelor din cuprinsul Acordului colectiv de muncă.
Art. 1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează că "un contract colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă",iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din același act normativ "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale "aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitatecare se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Așa cum a reținut și prima instanță, Legea nr. 188/1999 permite încheierea de acorduri colective între instituțiile publice și sindicatele reprezentative sau reprezentanții funcționarilor publici. Aceste acorduri pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale (art. 72 alin. 1 din legea nr. 188/1999).
Aceste sume imputate nu au nici o legătură cu drepturile salariale datorate funcționarilor publici potrivit legii și la care se face referire prin motivele de recurs, neavând caracterul de drepturi salariale. Dat fiind definirea scopului pentru care sumele se acordă, ele se pot încadra în textul art. 72 alin. 1 lit. a, fiind destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă.
Pe de altă parte, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prevede modalitatea de anulare a unor clauze contrare dispozițiilor legale. În speță nu s-a solicitat constatarea nulității absolute prevederilor în baza cărora s-au acordat sumele ce au făcut obiectul deciziilor de imputație astfel că acordul/contractul colectiv de muncă pe anul 2007 este legal, valabil încheiat și opozabil pârâtului, fiind aprobat și prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 25/5 februarie 2007, iar cheltuielile necesare achitării drepturilor speciale au fost incluse în bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului
Mai mult, Taî nregistrat contractul /acordul colectiv de muncă, fără obiecțiuni, exercitându-și controlul de legalitate la momentul înregistrării, nefiind constatate clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8.
Pe cale de consecință contractul/acordul colectiv începe să-și producă efectele de la data înregistrării, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract/acord.
Astfel s-au imputat funcționarilor publici din cadrul instituției recurente sume acordate în baza unui acord perfect valabil, a cărui legalitate nu a fost pusă niciodată în discuție.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurent nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulîn contencios administrativ declarat de recurentul pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 344/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți - ,
, -, a, -, -, HG, G, a, a, a, a, - Prin Sindicatul Salariaților Din Administrația Publică A Județului T, din T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./3.07.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Ecaterina
