Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 246/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 246/CA
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în localitatea,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 1231/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -, cu sediul în C,-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 73976/2009 depusă la dosar, pentru intimata reclamantă a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 120/2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Părțile prin apărătorii aleși arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii reclamantei.
Susține motivele de recurs arătând în esență că instanța de fond a interpretat greșit conținutul adresei nr. 3846/14.03.2006, întrucât prin aceasta, așa cum rezultă din interpretarea literară, nu rezultă că a denunțat expres contractul în temeiul art. 9 pct.2 din acesta, ci doar a solicitat potrivit art. 9 pct.1 din același contract, acordul cocontractantului privind încetarea prin acordul părților, ceea ce nu echivalează cu denunțarea unilaterală.
Ca atare din punctul de vedere al recurentei, în lipsa unui acord comun, dat în condițiile art. 9 pct.1 din contract și întrucât nu și-au exprimat expres voința contractuală de a denunța unilateral contractul, apreciază că acesta s-a aflat în vigoare, producându-și efectele până la data expirării valabilității sale, respectiv 07.08.2008, adresa indicată mai sus constituind, potrivit art. 4 din contract notificare privind oferta adresată cocontractantului în vederea încetării prin acord comun a raporturilor contractuale, potrivit art. 9 pct.1 alin.3 din contract.
Apreciază că respectivul contract și-a produs efectele până la expirarea valabilității cu consecința existența drepturilor și obligațiilor, sens în care reclamanta avea posibilitatea să solicite plata prestațiilor efectuate până la expirarea termenului contractual.
De altfel, denunțarea de către pârâtă a contractului nu era posibilă prin lipsa unui pact comisoriu de gradul IV, care nu era prevăzut ca și clauză contractuală, nu putea să-și permită pârâta ca prin adresa respectivă să facă aplicarea rezilierii unilaterale fără intervenția instanței de judecată, astfel că prin ea însăși adresa comunicată cocontractantului nu poate produce efectele unei denunțări unilaterale pe calea rezilierii contractului fără nicio formalitate și fără intervenția instanței de judecată și, ca atare, nu poate atrage sancționarea în baza clauzei penale, întrucât nu a săvârșit faptul culpabil prevăzut în contract.
În ce privește executarea contractului până la termen, arată că nu are cunoștință dacă prestațiile au fost efectuate. S-a susținut de intimata reclamantă că a fost încheiat un alt contract, însă arată că paza nu a mai fost asigurată de nicio altă societate.
Față de motivele expuse pe larg în cererea e recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă av. solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că în mod corect a reținut instanța de fond că prin adresa nr. 3846/14.03.2006, recurenta pârâtă a făcut cunoscut intimatei reclamante ca, începând cu data de 17.03.2006 încetează contractului nr. 9506/2005 ca urmarea aprobării organigramei privind serviciul public de gospodărire comunală.
În atare condiții, adresa menționată nu echivalează cu o solicitare privind acordul cocontractantului privind încetarea contractului, în condițiile în care, la alin.4 cesta, recurenta pârâtă solicita în mod expres încetarea contractului începând cu data de 17.03.2006.
Dacă s-ar fi dorit în temeiul art. 9 pct.1 din contract, acordul intimatei reclamante, privind încetarea contractului, acest lucru era posibil în condițiile în care acesta prin adresa nr. 3846/14.03.2006 se solicita în mod expres acordul societății reclamante privind încetarea de comun acord a contractului încheiat între părți și cu respectarea unui termen de 10 zile de la data la care acesta urma să fie încetat.
Consideră că se impune obligarea pârâtei la acordarea daunelor interese urmarea denunțării unilaterale a contractului.
Solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat. Depune la dosar note scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.4139/COM/2006 (-) la Tribunalul Constanța, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei prin Primar a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 28.667 EURO (curs 3,5892 lei) ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de prestări servicii nr.9506/2005.
Reclamanta a motivat că prin contractul menționat se asigurau servicii de pază a bunurilor publice pe raza comunei, dar în luna decembrie 2005 aflat că s-a stabilit ca în luna februarie 2006 să se organizeze o licitație prin care să aibă loc externalizarea serviciului de pază către o societate specializată de pază și protecție.
A învederat că prin adresa nr.3846/14.03.2006 emisă de pârâtă este înștiințată societatea reclamantă că începând cu data de 17.03.2006 este reziliat unilateral contractul nr.9506/2005, deși acesta avea o valabilitate până la data de 07.08.2006 inclusiv, iar serviciile de pază au fost oferite societății Protecție, fără respectarea legislației în vigoare.
Arată că în data de 06.04.2006 pârâta a fost invitată la conciliere, dar nu a răspuns invitației astfel că, potrivit art.9 pct.2 (cap.III) din contractul nr.9506/2005 pârâta s-a obligat la plata de daune interese al căror cuantum este egal cu prețul total al contractului, în cazul denunțării unilaterale a actului juridic încheiat între părți.
În drept, au fost invocate disp. art.1019, 1020, 1021 cod civil și art.274 Cod pr. civilă, iar în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri: contractul nr.9506/05.08.2005, adresa nr.3846/2006, invitații la conciliere din 06.04.2006.
Ulterior reclamanta, în temeiul disp. art.132 Cod pr. civilă, și-a modificat cererea în sensul că înțelege să se judece cu pârâta Comuna reprezentată prin Primar și obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 28.667 EURO (100.939,37 RON), constând în denunțarea unilaterală a contractului de prestări servicii.
Instanța sesizată, prin Încheierea nr.2470/COM/03.05.2007, a constatat natura de contencios administrativ a cauzei și a dispus înaintarea dosarului la completele specializate de contencios administrativ, reținând incidența dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin Sentința civilă nr.854/09.10.2007 instanța a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă cu motivarea, în esență, a nerespectării dispozițiilor art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004 raportate la art.7201Cod pr. civilă cu referire la procedura prealabilă obligatorie în cauza dedusă judecății.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin Decizia civilă nr.180/CA/26.03.2008 a admis recursul formulat de societatea reclamantă, a casat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că procedura prealabilă a fost efectuată cu partea contractantă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ sub nr-.
Pârâta, prin note de ședință (filele 60-61 dosar nr.-) solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin adresa nr.3846/2006 nu a denunțat expres contractul în temeiul art.9 pct.2 din acesta, ci a solicitat potrivit art.9 pct.1 din același contract, acordul cocontractantului privind încetarea prin acordul părților ceea ce nu echivalează cu denunțarea unilaterală.
Sub aspect probator în cauza, la solicitarea reclamantei, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei, răspunsul fiind consemnat la fila 50 din dosarul nr.-.
Prin Sentința civilă nr. 1231/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și obligată pârâta la plata sumei de 28.667 E (100.939,37 RON) cu titlu de daune interese.
În baza art.274 Cod pr. Civilă, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți a intervenit la 05.08.2005 contractul de prestări servicii nr.9506 ( contract administrativ în sensul disp. art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007), având ca obiect "asigurarea unor servicii de pază a bunurilor publice și private, precum și asigurarea liniștii și ordinii publice pe raza comunei - art.2.1".
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.939,37 RON (28.667 EURO) cu titlu de daune interese, constând în denunțarea unilaterală a convenției, față de prevederea înscrisă în art.9.2 din contract și dispozițiile art.1069 Cod civil (clauză penală).
Art.1069 Cod civil prevede "clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale".
În cauză, din conținutul contractului rezultă că în convenția încheiată între părți - contract de prestări (art.9.2) - a fost înserată o clauză penală, conform căreia debitorul este ținut să plătească daune interese, al căror cuantum este egal cu prețul total al contractului, în cazul denunțării unilaterale a acestuia.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că prin adresa nr.3846/14.03.2006 (fila 10 dosar nr.-) pârâta a făcut cunoscut reclamantei că începând cu data de 17.03.2006 încetează contractul nr.9506/2005, ca urmare a aprobării organigramei privind serviciul public de gospodărire comunală care nu mai cuprinde serviciul de pază.
Ca atare, instanța a apreciat că înscrierea clauzei penale (chiar deghizată), convenită de părți conform art.969 Cod civil și constând în plata de daune interese, constituie sancțiunea aplicată debitorului, în condițiile neîndeplinirii obligației.
Apărarea pârâtei consemnată la întrebarea nr.9 din răspunsul la interogatoriu (fila 50), în sensul că denunțarea contractului nu îi este imputabilă întrucât prin HCL nr.13/27.02.2006 s-a modificat organigrama, nu poate fi primită, deoarece potrivit art.969 Cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", astfel că, neexecutarea obligației principale atrage sancțiunea debitorului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea în temeiul disp. art.18 alin.4 din Legea nr.554/2004 și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 28.667 EURO (100.939,37 RON) cu titlu de daune interese.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurspârâta Comuna, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit conținutul adresei nr. 3846/14.03.2006, întrucât prin aceasta, așa cum rezultă din interpretarea literară, nu reiese că a denunțat expres contractul în temeiul art. 9 pct.2 din acesta, ci doar a solicitat potrivit art. 9 pct.1 din același contract, acordul cocontractantului privind încetarea prin acordul părților, ceea ce nu echivalează cu denunțarea unilaterală.
Ca atare din punctul de vedere al recurentei, în lipsa unui acord comun, dat în condițiile art. 9 pct.1 din contract și întrucât nu și-au exprimat expres voința contractuală de a denunța unilateral contractul, apreciază că acesta s-a aflat în vigoare, producându-și efectele până la data expirării valabilității sale, respectiv 07.08.2008, adresa indicată mai sus constituind, potrivit art. 4 din contract notificare privind oferta adresată cocontractantului în vederea încetării prin acord comun a raporturilor contractuale, potrivit art. 9 pct.1 alin.3 din contract.
Apreciază că respectivul contract și-a produs efectele până la expirarea valabilității cu consecința existența drepturilor și obligațiilor, sens în care reclamanta avea posibilitatea să solicite plata prestațiilor efectuate până la expirarea termenului contractual.
De altfel, denunțarea de către pârâtă a contractului nu era posibilă prin lipsa unui pact comisoriu de gradul IV, care nu era prevăzut ca și clauză contractuală, nu putea să-și permită pârâta ca prin adresa respectivă să facă aplicarea rezilierii unilaterale fără intervenția instanței de judecată, astfel că prin ea însăși adresa comunicată cocontractantului nu poate produce efectele unei denunțări unilaterale pe calea rezilierii contractului fără nicio formalitate și fără intervenția instanței de judecată și, ca atare, nu poate atrage sancționarea în baza clauzei penale, întrucât nu a săvârșit faptul culpabil prevăzut în contract.
Intimata reclamantă prin concluzii scrise a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondatși menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu au arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, pretenții, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Din conținutul adresei nr.3846/14.03.2006 rezultă fără echivoc faptul că pârâta a înțeles, ca începând cu data de 17.03.2006, să înceteze contractul nr.9506/2005 încheiat cu reclamanta, motivul rezultând tot din respectiva adresă - faptul că în ședința din luna februarie a Consiliului Local a fost aprobată noua organigramă a serviciului public de gospodărie comunală care nu mai cuprinde serviciul de pază.
Prin urmare, pârâta a înțeles să modifice situația existentă la încheierea contractului de prestări servicii, unilateral, încă din luna februarie, astfel că nu poate fi reținută susținerea acesteia conform căreia prin adresa nr.3846/14.03.2006 nu a făcut decât să ceară acordul reclamantei la încetarea contractului.
De asemenea, va fi înlăturată și susținerea pârâtei potrivit căreia contractul și-a produs efectele până la expirarea valabilității sale întrucât aceasta nu a dovedit acest aspect, prin niciun mijloc de probă,obligație ce-i revenea, potrivit dispozițiilor art.115 pct.3 pr.civ. coroborat cu dispozițiile art.129 alin.1 pr.civ.
Pentru aceste considerente, în mod corect prima instanța a dispus admiterea acțiunii reclamantei, astfel cum a formulat-
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în contencios administrativdeclarat de recurenta pârâtă - COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în localitatea,-, județ C, împotrivaSentinței civile nr. 1231/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Iunie 2009.
Pt. președinte, - - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Judecător, - - - | Pt. jdecător, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -/2 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
