Contestație act administrativ fiscal. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 252
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoare - -, împotriva deciziei nr. 2078 din data de 23 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru contestatoarea - - și consilier juridic pentru intimata DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat pentru contestatoare arată că temeiul de drept al contestației îl constituie disp.art.317 și 318 cod proc.civilă în raport de care solicită admiterea recursului, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului după casare.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întîmpinare, solicită respingerea excepției deoarece s-a pronunțat în recurs.
Consilier juridic pentru intimata DGFP G solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă potrivit motivelor invocate prin întîmpinare. Decizia contestată este pronunțată de către Curtea de APEL CRAIOVA în fond, după casarea sentinței 189/03.02.2006 a Tribunalului Gorj.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, reclamanta -""- -.J a contestat decizia nr.78 din 30.11.2005, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare și raportul fiscal nr.41.372 din 10.10.2005, emise de ANAF, DGFP G și respectiv ANAF, Activitatea de Control Fiscal G, prin care s-au stabilit obligații suplimentare, respectiv TVA 140.600 lei, dobânzi TVA 7592 lei, penalități TVA 1406 lei.
Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite a sumelor până la soluționarea contestației, în baza art.14 din Legea 554/2004, întrucât societatea nu își mai poate desfășura activitatea, având conturile bancare blocate.
În motivarea contestației, s-a arătat că inspecția fiscală a considerat că au fost încălcate prevederile art.135 alin.3 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal modificată, care prevede că în cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în țară, TVA devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, iar în cazul încasării de avansuri, față de data prevăzută în contract TVA devine exigibilă la data încasării avansului.
A precizat reclamanta că organul de control a interpretat greșit clauzele contractuale, fără a avea în vedere actele adiționale, protocoalele și alte acte încheiate între părți, sens în care a stabilit ca scadența ultimei date, data de 25 ianuarie 2005.
Pârâta DGFP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
A susținut că, până la data efectuării inspecției fiscale, reclamanta a achitat numai avansul și prima din contract, restul ratelor nefiind achitate și că avea dreptul să deducă TVA, anterior scadenței ratelor, numai dacă achita în avans data respectivă.
Prin sentința nr.189 din 3 mai 2006,pronunțată în dosarul nr.146/C/2006, Tribunalul Gorja respins contestația reclamantei.
S-a reținut la pronunțarea soluției că reclamanta nu a făcut proba că ar fi plătit efectiv ultima, așa încât nu avea drept de deducere a TVA, anterior scadenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs s-a arătat că a facturat ultima aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr.333/2003, în luna decembrie 2004, că urmare a încheierii unor acte adiționale au fost modificate termenele de plată și termenele de achitare și că organul fiscal nu a avut în vedere actele respective.
A arătat că prima instanța a confundat termenul de plată cu termenul de achitare și că la emiterea facturii are drept de a deduce TVA.
A mai precizat că din raportul de expertiză rezultă că nu se datorează nici o sumă către bugetul statului.
Prin decizia nr.1510 din 5 octombrie 2006, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul reclamantei, a casat sentința, cu reținere pentru rejudecare, în vederea completării probatoriilor.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat anularea integrală a obligațiilor fiscale suplimentare, stabilite prin raportul de inspecție fiscală 41372/2005.
Din examinarea raportului de inspecție fiscală,Curtea a reținut că organul de control a stabilit că reclamanta datorează, cu titlu de TVA, suma de 141.653 lei, 7592 lei dobânzi de întârziere și 1406 lei, penalități.
Pentru a determina suma ce se datorează cu titlu de TVA la bugetul de stat, organele fiscale au înlăturat de la dreptul de a deduce TVA și respectiv de a i se rambursa TVA, suma de 913.038.000 lei (91.304 RON).
S-a reținut că în perioada de referință agentul economic a declarat TVA colectată în sumă de 72.252 RON și TVA deductibilă de 163.556 RON, rezultând TVA pentru care s-a solicitat rambursarea de 91.304 RON.
Organul de control a stabilit că s-a colectat 73.305 lei TVA și că este deductibilă TVA în valoare de 22.956 RON, rezultând de plată până la 31.03.2005, 50.349 lei (TVA).
S-a suplimentat de asemenea TVA colectat cu 1053 RON, taxă înscrisă în factura -/02.03.2005, omisă la înregistrare și de asemenea nu s-a admis la deducere suma de 140.600 lei RON, care reprezintă TVA dedus înaintea termenului scadent.
Examinând soluția organului fiscal, s-a constatat că, în principiu, s-a procedat corect atunci când a fost exclusă de la deductibilitate TVA aferentă ratei facturate cu anticipație, pentru care nu s-a făcut dovadaplății anticipate.
În conformitate cu art.135 alin.3 Teza I din Codul fiscal al României, în cazul livrării de bunuri cu plata în rate, între persoanele stabilite în țară, taxa pe valoare adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor,iar în cazul încasării de avansuri, față de data prevăzută în contract, TVAdevine exigibilă la data încasării avansului.
Din expunerea textului rezultă că legiuitorul a prevăzut o derogare expresă de la scadența stabilită de părți, și anume, exigibilitatea anticipată în caz de încasare a avansului anticipat.
Reclamanta a cumpărat de la -" SRL un imobil, cu plata în rate, în contractul de vânzare-cumpărare la art.2 prevăzându-se modalitatea de plată.
Apoi, s-a încheiat între aceleași părți un Protocol la 13.12.2004 și un act adițional, precum și contractul nr.3/2004.
În Protocolul 198/2004, părțile au prevăzut că facturarea ultimei rate aferentă contractului 333/2003 se va efectua până în luna decembrie, iar plata se va face până la sfârșitul anului 2005.
Prevederea din protocol nu produce consecințe juridice asupra exigibilității, pentru că legiuitorul a prevăzut expres, în cuprinsul art.135 alin.3 Cod fiscal, data exigibilității TVA în cazul contractelor cu plata în rate.
În ce privește clauzele contractului nr.3/2004, prin care s-a stabilit facturarea sumei de 7.400.000.000 lei, plus TVA, reprezentând garanție achitare integrală în luna decembrie, acestea nu modifică în mod evident datele de scadență a ratelor lunare.
De altfel, contractul nr.3/2004 nu a fost prezentat organului fiscal și ca urmare sancțiunea este inexistența sub aspectul consecințelor fiscale.
Însă, în speță, din modul de redactare al acțiunii, se reține că sumele contestate sunt mai mari decât cele care sunt aferente ratei facturate în avans, dar neachitate, așa încât s-a impus casarea cu reținere a cauzei.
S-a dispus ca în rejudecare expertul care a efectuat lucrarea la instanța de fond să verifice și să stabilească care este suma care se datorează cu titlu de TVA de către reclamantă, pe perioada verificată, dacă se exclude de la deductibilitate suma aferentă facturii din luna decembrie 2004.
Rejudecând cauza după casare, Curtea a reținut următoarele:
În suplimentul întocmit de expert s-a arătat că prin excluderea de la deductibilitate a sumei de - lei RON, reprezentând TVA aferent facturii nr.-/28.12.2004, reclamanta datorează suma de 50.349 lei RON.
Din observarea actului de control rezultă că în sarcina reclamantei s-a reținut ca fiind datorată suma de - lei RON, cu titlu de TVA.
Dacă s-ar admite teza expertului, în sensul că în afara sumei de - RON se mai datorează încă 50349 lei RON TVA, s-ar ajunge în situația în care reclamanta ar trebui să plătească mai mult decât a stabilit organul fiscal.
Suplimentul la raportul de expertiză nu a fost contestat de către nici una din părți.
De altfel, analizând și contestația administrativă, se reține că reclamanta nu a contestat decât suma de - lei RON.
Prin decizia de casare, s-a stabilit că TVA aferentă facturii nr.-/28.12.2004 se datorează la bugetul statului.
Astfel s-a arătat în decizia că organul fiscal a procedat corect când a fost exclusă de la deductibilitate TVA aferentă ratei facturate cu anticipație, întrucât nu s-a făcut dovada plății anticipate, așa cum se prevede în art.135 alin.3 teza I din Codul fiscal.
În cazul rejudecării după casare cu reținere, limitele rejudecării fondului sunt determinate prin decizia de casare, în sensul că modul în care instanța de recurs a rezolvat problemele de drept puse în discuție este obligatoriu.
În speța de față, problema de drept privind deductibilitatea TVA în cazul unei rate facturate cu anticipație, fără însă a se plăti prețul aferent acelei rate, cu anticipație, a fost rezolvată prin decizia de casare, așa cum s-a enunțat mai sus.
Soluția se sprijină pe prevederile art.315 Cod pr.civilă, în sensul că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea - -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arătat că decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât deși prin decizia de casare nr.9547/2006, instanța de recurs a casat în totalitate hotărârea pronunțată de instanță de fond și a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță, la soluționarea fondului instanța nu a mai avut în vedere decât un singur motiv și anume acela sesizat de instanță, respectiv acela ce a apreciat că ar rezulta din modul de redactare a acțiunii, în care se reține că sumele contestate ar fi mai mari decât cele aferente ratei neachitate, însă motivul principal de recurs privind deductibilitatea sau nedeductibilitatea TVA nu a mai fost analizat la rejudecarea fondului.
Contestația în anulare formulată nu este fondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Art.317 Cod procedură civilă reglementează două motive de contestație în anulare, fiind numită și contestație în anulare de drept comun.
Din modul de redactare al motivelor de contestație, nu rezultă că ar fi vreunul din motivele prevăzute de art.317 Cod pr.civilă pentru anularea hotărârii instanței de recurs, pentru că nu se invocă și neregularitatea procedurii de citare și nici necompetența absolută a instanței.
Art.318 Cod procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, iar motivele pentru care poate fi formulată sunt legate de faptul că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Din modul de redactare al textului prevăzut de art.318 Cod procedură civilă rezultă că se poate formula contestație în anulare numai dacă instanța a respins recursul sau s-a admis în parte, omițând din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul invocat privește greșeli de fapt, care sunt involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor prevederi legale, ori de rezolvarea unui anumit incident procedural.
Motivele invocate de contestatoare, întemeiate pe prevederile art. 318 cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale, nu sunt fondate, din cele ce s-au arătat mai sus constatându-se că de fapt contestatoarea dorește o rejudecare a căii de atac a recursului
Verificând hotărârea instanței de recurs rezultă că aceasta a analizat toate motivele de recurs invocate de recurent, iar în cauză nu poate fi vorba de o greșeală materială.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru a se admite contestația în anulare, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoare - -, împotriva deciziei nr. 2078 din data de 23 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/17.03.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
