Contestație act administrativ fiscal. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.02.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " COM" Reșița, prin lichidator judiciar, împotriva sentinței civile nr.1387/26.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea pârâtei - intimate o cerere de amânare a cauzei și întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantei - recurente.
Reprezentantul reclamantei - recurente arată că se opune la cererea de amânare formulată de către pârâta - intimată.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către pârâta - intimată, având în vedere că la dosar există punctul de vedere al acesteia exprimat prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1387 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantă.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamanta, COM" prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C -
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat contestație împotriva procesului verbal nr. 347/16.02.2004 încheiat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a vira la bugetul de stat suma de 1.177.648.637 lei (ROL), reprezentând 808.047.513 lei diferență impozit, 292.836.602 lei, dobânzi de întârziere aferente diferenței și 76.764.522 lei penalități aferente diferenței.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea a optat pentru un impozit pe profit de 25% aplicat asupra profitului brut realizat și nu pentru categoria de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, prevăzut de nr.OG24/2001 cu modificările și completările ulterioare, pentru motivul că nu se încadra în prevederile acestei ordonanțe. În aceste condiții pârâta i-a stabilit și calculat eronat diferența de impozit pe veniturile microunității, precum și dobânzi și penalități aferente acestei diferențe.
Reclamanta a precizat că a formulat contestație, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S sub nr.4486/03.03.2004, însă nu a primit niciun răspuns.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din data de 23.05.2005, decizia nr.26/30.03.2004 (fila 22-24 dosar nr. 1453/CA/2005). Prin această decizie s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei referitoare la suma totală de 1.777.648.637 lei (ROL), stabilită prin procesul verbal nr.347/16.02.2004, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea (respectiv până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală a cauzei).
Pentru studierea deciziei nr.26/30.03.2004 și a celorlalte înscrisuri depuse de pârâtă, reclamanta a solicitat amânarea judecării cauzei (fila 27 dosar 1453/CA/2005).
Din consemnările efectuate în încheierile de ședință, din conținutul acțiunii și din concluziile scrise depuse la dosar, rezultă că reclamanta a înțeles să conteste doar procesul verbal nr.347/16.02.2004, nu și decizia nr.26/30.03.2004, decizie comunicată de pârâtă și de care reprezentantul reclamantei a luat cunoștință la termenul de judecată din data de 23.05.2005.
În titlul IX al Codului d e procedură fiscală este reglementată procedura de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale, procedură care corespunde procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004.
Din economia normelor de procedură fiscală, care reglementează procedura de soluționare a contestației împotriva actelor administrative fiscale, se desprinde concluzia că aceasta este o procedură administrativă obligatorie, care nu este circumscrisă dispozițiilor art.6 din Legea nr.554/2004, nefiind o jurisdicție administrativă specială în sensul art.21 alin.4 din Constituție.
Tribunalul a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, iar contestația formulată împotriva procesului verbal nr.347/16.02.2004 a fost soluționată pe calea recursului administrativ, prin emiterea de către pârâtă a deciziei nr. 26/30.03.2004, care, în speța de față, reprezintă actul administrativ ce poate fi cenzurat de instanță.
Însă, reclamanta nu a contestat și nu a solicitat anularea acestei decizii, prin care, de altfel, nu se soluționează contestația pe fond, ci, în baza dispozițiilor art.178 alin.1 lit. a) Cod procedură fiscală, se suspendă soluționarea contestației pe cale administrativă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamanta, COM" prin lichidator judiciar L în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta " COM" Reșița, prin lichidator, și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.312 pct.2 și 5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanta arată următoarele:
În mod greșit Tribunalul C-S prin sentința atacată a respins acțiunea în contencios administrativ, ca fiind inadmisibilă, întemeiat pe faptul că societatea nu a solicitat și anularea deciziei nr.26/30.03.2004 prin care a fost suspendată procedura administrativă până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
În primul rând menționează că nicăieri în Codul d e procedură fiscală sau în vreo altă lege, nu scrie că un contribuabil are obligația să atace decizia de suspendare a procedurii administrative, pentru ca o instanță judecătorească română să poată sancționa cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În al doilea rând, tribunalul a făcut o gravă eroare atunci când a reținut în paragraful 5 al paginii 4 faptul că, contestația formulată împotriva procesului verbal nr. 347/16.02.2004 a fost soluționată pe calea recursului administrativ, prin emiterea de către pârâtă a deciziei nr.26/30.03.2004 de suspendare a soluționării căii administrative, pentru ca în paragraful următor să rețină că în fapt prin decizia nr.26/30.03.2004 nu se soluționează contestația pe fond.
Este evident că decizia de suspendare a soluționării căii administrative, nu poate fi considerată ca fiind o soluție pe fond a contestației.
Nu în ultimul rând, după cum rezultă din răspunsul primit de la, nu s-a început urmărirea penală față de administratorul " COM", astfel că, motivul care a stat la baza suspendării procedurii administrative a încetat, ori în aceste condiții instanța trebuia să suspende soluționarea cauzei până la soluționarea procedurii administrative ori să procedeze la soluționarea pe fond a contestației, în nici un caz să o respingă ca inadmisibilă. De altfel, prin adresa nr.2593/06.05.2008 depusă la dosar s-a făcut dovada că au solicitat C-S, după primirea răspunsului de la, continuarea procedurii administrative, însă aceasta nu a dat curs acestei solicitări.
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală prin nesoluționarea cauzei în fond și nu a manifestat rol activ în vederea stabilirii adevărului în cauză, conform art.129 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prima instanță în mod greșit a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta a contestat doar procesul verbal nr.347 din 16 februarie 2004, și nu a contestat și decizia nr.26 din 30 martie2004 emisă de pârâtă și despre care instanța susține că reclamanta a luat cunoștință la termenul de judecată din data de 23 mai 2005.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, nu rezultă că pârâta a comunicat reclamantei decizia nr.26/30.03.2004, iar prima instanță nu a manifestat rol activ și nu a luat măsurile legale în vederea obligării pârâtei să-i comunice reclamantei această decizie pentru ca aceasta să o poată contesta în fața instanței de contencios - administrativ. De altfel, pârâta nu s-a conformat acestei obligații legale de a comunica reclamantei decizia nr.26/30.03.2004, nici în fața instanței de recurs, deși prin adresa de la fila 9 dosar, rezultă că i s-a pus în vedere să facă dovada comunicării acestei decizii.
Pentru aceste considerente instanța constată că hotărârea tribunalului este nelegală, prin nesoluționarea fondului cauzei și prin nemanifestarea rolului activ, în vederea comunicării deciziei nr.26/2004 cu reclamanta, pentru a putea fi contestată alături de procesul verbal de constatare, motiv pentru care în temeiul prevederilor art.312 pct.5 din Codul d e procedură civilă va admite recursul, casează sentința și trimite cauza la aceeași instanță în vederea soluționării acțiunii în contencios - administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Com Reșița împotriva sentinței civile nr.1387 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza în rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
RED:/12.03.09
TEHNORED:/13.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
