Contestație act administrativ fiscal. Sentința 26/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.26
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta- SRL, cu sediul în, județul P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ P, cu sediul în P,-, județul P, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-.
Acțiune timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei, potrivit chitanțelor nr.- din 6.01.2009, nr.- din 2.02.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat în substituirea d-ui avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirilor avocațiale aflate la filele 32 și 33 dosar, precum și pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală P, P și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentați de consilier juridic potrivit delegației aflată la fila 31 dosar.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru reclamantă depune la dosar precizare la acțiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în acest sens, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr.612/P/2008 din 24.10.2008, rezoluție din 27.03.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, rezoluția din 21.02.2008 dată în dosar nr. 612/P/2007 al aceluiași Parchet, rezoluție din 23.07.2007 dată în dosarul nr. 37/D/P/2006 al DIICOT - P, decizia nr.3837 din 31.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios administrativ și fiscal, comunicare hotărâre nr. 24 din 25.01.2008 emisă de Curtea de Apel Ploiești, sentința nr. 24/25.01.2008, raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul nr.612/P/2007, proces-verbal încheiat la 9.05.2007, acte comunicate și părții adverse. Totodată, arată că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. 2099/25.04.2007 și a Raportului de inspecție fiscală. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea cererii.
Consilier juridic pentru pârâți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care, depune la dosar:comunicare hotărâre 25.01.2008, în dosar nr- al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ, adresa nr.- din 7.11.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, adresa nr. - 22464/18.06.2008 emisă de ANAF- P, decizia nr. 43/18.06.2008 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă, adresa nr.-/28.10.2008 emisă de ANAF B, rezoluția dată la 23.07.2007 în dosarul nr.37/D/P/2006 de DIICOT- P, plângere înregistrată sub nr.1785/13.03.2008 formulată de DGFP P, rezoluție din 27.03.2008 dată în dosarul nr.71/II/2/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, adresa nr.- din 28.10.2008, comunicare a dispozitivului ordonanței dată în dosarul nr. 71/II/2/2008 din 27.03.2008, comunicare a dispozitivului rezoluției ordonanței dată în dosarul nr. 612/P/2007 din 21.02.2008, adresa nr.2999/08.04.2008 emisă de MEF-ANAF-DGFP P, adresa nr.2795/2099/04.06.2007 emisă de DGFP P, referat privind propunerile de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei nr.451/2099/25.04.2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la 20.04.2007, adresa nr.-/Gh/17.11.2006, adresă FN emisă de MEF-ANAF-DGFP- Direcția Fiscală, raport de inspecție fiscală încheiat la 20.04.2007, decizia nr.199/11.07.2007, contestație împotriva actului de control încheiat la 20.04.2007 formulată de reclamantă, notă explicativă din 22.03.2007, decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, adresa nr.6919/14.05.2007 și adresa nr.2099 din 25.04.2007, comunicate și părții adverse, totodată, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 167 pr.civilă, încuviințează, atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâți, proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, ia act de susținerile reprezentanților părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii formulată de reclamantă.
Apărătorul reclamantei prezintă motivele care au fundamentat prezenta cerere, susținând, în esență, că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, societatea reclamantă nu a adus prejudicii bugetului de stat, nu datorează impozit pe profit, de asemenea, prin rezoluția DIICOT nr.37/D/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul reclamantei, pentru infracțiunea de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Prin urmare, apreciază că a fost înlăturată prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ-fiscal, fiindcă nu mai există o îndoială cu privire la această prezumție, întrucât prejudiciul nu ar fi cert, mai mult decât atât, conform concluziilor expertizei contabile, nu există prejudiciu adus bugetului de stat.
Solicită admiterea acțiunii pentru motivele expuse pe larg la dosar, astfel cum a fost precizată.
Consilier juridic pentru pârâți solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Faptul că, prin soluționarea laturii penale, s-a constatat faptul că administratorul nu se face vinovat de evaziune fiscală, nu înseamnă că acesta nu datorează obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa.
Cu privire la raportul de expertiză efectuat, arată că s-au formulat obiecțiuni la acesta, întrucât concluziile sunt vădit subiective, expertul s-a referit și la alte sume decât cele stabilite de organul de cercetare penală.
Solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și menținerea deciziei
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscală P - Direcția Generală a Finanțelor Publice P, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 2099 din 25.04.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2099 din 25.04.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei de către instanțele de contencios administrativ, să se anuleze decizia nr. 43 din 18.07.2008 a ANAF - DGFP P, Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația formulată de societate, să se anuleze în totalitate decizia de impunere nr.2099 din 25.04.2007 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 868.534 lei ce reprezintă impozit pe profit cu majorările aferente, TVA, majorări și penalități de întârziere și să se anuleze suma de 97.768 lei reprezentând majorări de întârziere la obligații bugetare nedatorate, acumulate ca urmare a sechestrului instituit asupra produselor finite și imposibilității valorificării acestora.
În motivarea cererii de suspendare a executării, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004, există un caz bine justificat, ce creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură Raportul de inspecție fiscală, ce a fost întocmit total neprofesional, s-a luat în calcul doar producția și consumul de materii prime și materiale auxiliare rezultate din rapoartele de producție, neținându-se seama de bonurile de predare - transfer - restituire și de fișele de magazie ce reflectau, cu fidelitate, producția fizică realizată și vândută, fiind îndeplinită și cea a de a doua condiție, cea a iminenței producerii unei pagube, întrucât efectele punerii în executare a actelor administrative contestate sunt deja vizibile în activitatea societății, ce este compromisă total prin blocarea conturilor bancare, a aplicării sechestrului asupra materiilor prime sau a organizării vânzării la licitație a mașinilor de cusut, toate aceste elemente conducând, cert, la falimentul - SRL.
Reclamanta a susținut în motivare că decizia nr.43/2008 emisă de Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP P, ignoră, în totalitate, soluțiile organului de urmărire penală, respectiv rezoluția nr.37/D/P/2007 a DIICOT, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - administrator al societății pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, cauză ce a fost înregistrată sub nr. 612/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, finalizată cu rezoluția din 21.04.2008, astfel că soluția de respingere a contestației nu este întemeiată, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada realizării operațiunii de export - factură în valută, toate facturile emise de societate fiind înregistrate în evidența contabilă a societății, în conturile de venituri, iar TVA colectată, aferentă facturilor interne a fost înregistrată corespunzător în contabilitate. De asemenea, a învederat instanței societatea reclamantă că expertiza contabilă judiciară dispusă de organele de cercetare penală concluzionează că - SRL nu datorează obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 2099 din 25.04.2007, respectiv impozit pe profit și TVA, însă acest argument legal nu a fost luat în considerare de către pârâți, care în cadrul dosarului penal au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, ce au fost respinse de organul de cercetare penală.
La data de 23.02.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul restrângerii obiectului acesteia, nemaisusținându-se capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. 2099 din 25.04.2007 și a raportului de inspecție fiscală cu același număr, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei (fila 40).
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 2 februarie 2009, pârâta DGFP Pas olicitat respingerea acțiunii în totalitate, întrucât, în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrativ fiscale, aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada plății cauțiunii, fiind și neîntemeiată această cerere, în lipsa dovedirii condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, iar cererile privind anularea actelor administrative nu pot fi admise, în condițiile în care obligațiile fiscale au fost stabilite în mod legal de organele de inspecție fiscală, iar, în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale, reclamanta nu a motivat, nici în fapt, nici în drept argumentele pe care și-a întemeiat contestația, motivarea bazându-se în exclusivitate, pe concluziile expertizei tehnice efectuată din proprie inițiativă, după finalizarea inspecției fiscale (filele 35-38).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar pârâții au înaintat, la solicitarea instanței, documentația ce a stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale contestate și a deciziei nr.43 din 18.06.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În perioada 28.02.2007 - 20.04.2007, organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP P au efectuat un control la societatea reclamantă, la solicitarea Direcției Generale de Combatere a Organizate, ce a avut ca obiective verificarea modului de constituire, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, aferente perioadelor ianuarie 2004- decembrie 2006, constatându-se că - SRL datorează impozit pe profit în cuantum de 350.122 lei cu majorări de întârziere aferente în sumă de 6.896 lei, taxă pe valoarea adăugată în sumă de 453.091 lei și majorări de întârziere și penalități aferente în cuantum de 58.425 lei, sume pentru care a fost emisă decizia de impunere nr. 2099 din 25.04.2007.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, societatea reclamantă a promovat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 și următoarele pr.fiscală, contestație a cărei soluționare a fost suspendată prin decizia nr. 199 din 11.07.2007, până la soluționarea laturii penale de către organele de urmărire penală, iar după pronunțarea soluțiilor de către parchet, prin decizia nr. 43 din 18.06.2008, ANAF - DGFP P - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația societății reclamante, menținând în totalitate obligațiile stabilite prin raportul de inspecție fiscală, întrucât aceste obligații au fost corect și legal stabilite, reclamanta datorează impozit pe profit suplimentar cu majorările aferente, precum și taxă pe valoarea adăugată cu majorări și penalități, în condițiile în care nu a înregistrat în contabilitatea societății în totalitate veniturile realizate și nu a colectat TVA.
Organele de urmărire penală au efectuat cercetări în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată de către, respectiv complicitate la aceste infracțiuni de către și, în dosarul penal a fost administrată proba cu expertiză contabilă, ce a avut ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă societatea reclamantă a adus prejudicii bugetului de stat, lucrare întocmită de expert în dosarul nr.612/P/2007, iar, în urma analizării probelor administrate în această cauză penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizila dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori prin rezoluția nr.612/P/ 21.02.2008 (filele 43-45).
Împotriva acestei soluții a formulat plângere DGFP P - Activitatea de Inspecție Fiscală, în conformitate cu art. 275 -278 pr. penală, care a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, prin rezoluția nr.71/II/2/27.03.2008, acest act final al parchetului nemaifiind contestat în instanță, în condițiile prevăzute de art. 2781pr.penală (fila 42).
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert în dosarul penal 612/P/2007, au fost verificate aspectele reținute în raportul de inspecție fiscală 2099 din 25.04.2007, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor legale de către societatea reclamantă, care nu ar fi evidențiat în contabilitate veniturile totale realizate, sustrăgându-se, în acest mod, de la plata impozitului către bugetul consolidat al statului, concluzionându-se că modul de înregistrare a achizițiilor și vânzărilor de către societate s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, - SRL nu a adus prejudicii bugetului de stat și nu datorează impozit pe profit în cuantum de 350.122 lei, nici TVA în cuantum de 453.091 lei, nici accesoriile acestora.
Raportul de expertiză contabilă a fost înaintat către DGFP P, această instituție a formulat obiecțiuni, ce au fost respinse de către procuror prin Ordonanța din 5.02.2008, expertul contabil răspunzând la toate obiectivele stabilite de organele de cercetare penală, aspectele învederate de P privind expertiza contabilă au fost reiterate și în plângerea penală formulată în conformitate cu art. 275-278 pr.penală, însă s-a concluzionat de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, că sunt neîntemeiate, expertiza contabilă fiind o probă administrată în contradictoriu cu părțile din cauza penală și din prezenta cauză, concluziile acesteia sunt opozabile părților, neputându-se primii apărarea pârâților privind subiectivismul expertului și caracterul extrajudiciar al probei.
Având în vedere că expertul contabil a concluzionat, în urma verificării evidențelor contabile ținute de către - SRL, că această societate nu a produs nici un prejudiciu bugetului de stat, nu datorează impozitul pe profit, TVA și accesoriile acestora, pentru care a fost emisă decizia de impunere nr.2099 din 25.04.2007, ce constituie titlu de creanță, această probă fiind opozabilă părților, întrucât a fost administrată într-o cauză penală în condițiile reglementate de Codul d e procedură penală, iar organele de urmărire penală și-au fundamentat soluțiile pe aceste concluzii, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de cele trei persoane cu atribuții în organizarea și ținerea evidenței contabile a reclamantei, Curtea constată că, în mod neîntemeiat, pârâții au respins contestația administrativ-fiscală promovată de către societatea reclamantă.
Față de aceste considerente, Curtea constată că decizia nr. 43 din 18.06.2008 este afectată de nelegalitate, în condițiile în care, prin expertiza contabilă administrată în dosarul nr. 612/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a concluzionat că reclamanta nu a cauzat prejudicii bugetului de stat, nu datorează impozit pe profit și TVA, nici accesoriile acestora, prin emiterea acestei decizii reclamanta a fost prejudiciată în drepturile sale, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea promovată de - SRL, așa cum a fost precizată, este întemeiată în parte, urmează a fi admisă ca atare și a se anula decizia nr. 43 din 18.06.2008 emisă de ANAF- DGFP P, precum și decizia de impunere nr.2099 din 25.04.2007 privind obligarea reclamantei la plata sumei totale de 868.534 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind anularea sumei de 97.768 lei reprezentând majorări de întârziere la obligații bugetare nedatorate, Curtea constată că aceasta nu a făcut dovada stabilirii acestei sume de către organele fiscale, nici a aplicării sechestrului asupra produselor finite, cu consecința imposibilității valorificării acestora, sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu art. 1169 Cod civil, astfel că acest capăt de cerere va fi respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată în parte, formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta- SRL, cu sediul în, județul P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ P, cu sediul în P,-, județul P, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul P șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-.
Anulează decizia nr.43/18.06.2008 emisă de ANAF - DGFP
Anulează Decizia de impunere nr.2099/25.04.2007 emisă de DGFP P privind obligarea reclamantei la plata sumei de 868.534 lei.
Respinge cererea privind anularea sumei de 97.768 lei reprezentând majorări de întârziere, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
7 ex./05.03.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
