Contestație act administrativ fiscal. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 268/CA
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 1789/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -. -, nr. 18, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr.-/24.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- LA Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat:
- anularea Deciziei nr.37/04.06.2007 emisă de pârâtă;
- anularea Deciziei nr.61/08.08.2007 emisă de pârâtă;
- obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada 31.11.2006-26.02.2007, reprezentanții - Activitatea de Control Fiscal au procedat la verificarea anticipată a sumei negative a la 30.09.2006, solicitată la rambursare prin decontul TVA înregistrat sub nr.6988/25/10.2006, stabilind prin Decizia de impunere nr.3017/2007 obligații suplimentare constând în: 208.123 lei cu titlu de TVA colectat suplimentar, 44.288 lei dobânzi TVA și 7.545 lei penalități TVA, urmare nerecunoașterii dreptului de deducere TVA aferent unor achiziții de bunuri și servicii în perioada septembrie 2002-septembrie 2006 și de asemenea, prin colectarea TVA în sumă de 13.728 lei.
A învederat că motivele care au stat la baza deciziei de impunere atacate sunt inacceptabile întrucât au la bază probe inadmisibile sau constatări eronate sau neîntemeiate ale organului fiscal.
Referitor la obligația întocmirii facturii aferente mijloacelor fixe în valoare de 111.333,04 lei predate în data de 17.06.2002 și 01.07.2002, arată că obligația revenea - B SA, în calitate de vânzător și nu cumpărătorului, în cauză reclamanta și, ca atare, este abuzivă solicitarea organului de inspecție de a depune documente justificative cu privire la litigiul asupra terenului pe care se află activul.
Cu privire la casarea acestor mijloace fixe în 2002-2003 fără se întocmi documente justificative legale, reclamanta a arătat că în perioada în care s-au realizat aceste operațiuni nu exista nr.1850/2004, fiind totuși întocmite procese verbale de casare.
Mai arată că, în mod neîntemeiat a reținut organul fiscal că prin stornările efectuate în anul 2006, valoarea mijloacelor fixe primite și casate în 2002-2003, se regăsește în valoarea totală a acestora, deoarece în evidența societății reclamante, valoarea mijloacelor fixe preluate de la - SA și existente în stoc la 30.09.2006 este de 1.200.404,06 lei, așa cum rezultă din procesul verbal de inventariere nr.194/17.01.2006.
Cât privește dreptul de deducere a TVA solicitat organului fiscal, reclamanta a susținut că documentele depuse respectă condițiile prevăzute de art.155 Cod fiscal.
În consecință, reclamanta a apreciat că prin respingerea cererii de rambursare a sumei de 172.680 lei, precum și prin obligarea la plata unor obligații suplimentare totale de 87.634 lei, societatea este afectată din punct de vedere financiar.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea Deciziei nr.37/04.06.2007, iar cu privire la anularea Deciziei nr.61/08.08.2007 a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, pârâta a depus la dosar documentația ce a stat la baza actelor administrativ fiscale contestate.
Prin Încheierea din 16.09.2008 instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă și, în consecință a constatat prescris dreptul la acțiune formulat împotriva Deciziei nr.37/2007, pentru considerentele expuse prin aceiași încheiere.
Prin Sentința civilă nr.1789/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, obiectul cererii dedus judecății vizează anularea Deciziei nr.61/08.08.2007, act administrativ fiscal prin care s-a admis în parte contestația formulată de societatea reclamantă și a anulat Decizia de impunere nr.3017/2007 pentru suma de 222.363 lei, reprezentând TVA și accesorii și a respins ca nemotivată contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.3017/2007 și a Raportului de inspecție din 14.06.2007, pentru suma de 37.595 lei cu titlu de TVA respinsă la rambursare și accesorii.
La emiterea acestei decizii, organul fiscal a avut în vedere că prin Decizia nr.37/2007 s-a pronunțat cu privire la TVA de rambursat în sumă de 222.363 lei prin respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.1596/2007, reținând excepția de procedură, respectiv "autoritatea de lucru judecat.
În speță, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă vizează măsurile dispuse de organul fiscal prin Decizia nr.37/04.06.2007, act administrativ fiscal ce nu a putut fi analizat pe fond, având în vedere excepția prescrierii dreptului la acțiune reținută prin Încheierea din 16.08.2008.
Cât privește Decizia nr.61/2007 instanța a apreciat că este legală și temeinică.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.213 alin.4 din nr.OG92/2003 prin procesul verbal din 14.06.2007 s-a procedat la reverificarea societății sub aspectul îndeplinirii condițiilor de deducere a TVA aferentă achizițiilor de combustibil pentru perioada iunie-septembrie 2006, în baza unui contract de comodat. Față de dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul fiscal, instanța a reținut că în mod corect s-a procedat la stabilirea TVA fără drept de deducere cât și a accesoriilor aferente.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta - SRL care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că împotriva Deciziei de impunere nr.1596/12.03.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite în baza Raportului de inspecție fiscală din 06.03.2007 emise de ANAF - DGFP, prin care s-a stabilit TVA colectată suplimentar în cuantum de 208.428 lei a înțeles să formuleze contestație în termen legal. Înțelege de asemenea să conteste dobânda și penalitățile de întârziere la plata TVA în cuantum de 51.886 lei.
Consideră recurenta că motivele care au stat la baza Deciziei de impunere atacate sunt inacceptabile, întrucât au la bază probe inadmisibile sau constatări eronate sau neîntemeiate ale organului de inspecție:
- punerea la dispoziție de documente justificative în legătură cu un litigiu asupra unui teren, în care societatea recurentă nu este parte a acestui litigiu;
- documentele prevăzute de Ordinul MFP nr.1850/2004 nu puteau fi utilizate de societate în perioada august 2002 - iulie 2003, pentru simplu motiv că această reglementare nu exista;
- inacceptabilă este și susținerea că nu s-au prezentat documente justificative din care să rezulte casarea mijloacelor fixe preluate de la - SA, atâta timp cât la dosarul constituit în timpul inspecției fiscale au fost atașate copii ale proceselor verbale de casare întocmite pentru mijloacele fixe casate;
- mențiunea cu privire la așa-zisele diferențe între evidența - SA și evidența contabilă a recurentei, este nerelevantă pentru stabilirea situației fiscale, singurul rezultat fiind acela de a crea confuzie și suspiciune asupra acesteia;
- total eronată și neîntemeiată este și susținerea că prin stornările efectuate în 2006, valoarea mijloacelor fixe primite și casate în 2002-2003 se regăsește în valoarea totală a mijloacelor fixe existente în soldul contului 2131;
- în mod inadmisibil s-a apreciat operațiunea de casare ca una nejustificată din punct de vedere economic, deoarece justificarea operațiunii este dată de uzura fizică sau morală constatată la acel moment și nu de eficiența economică a acesteia.
În ceea ce privește modul de respectare a prevederilor art.145 Cod fiscal, referitoare la dreptul de deducere TVA, recurenta precizează că, cercetarea la fața locului efectuată de organul fiscal nu poate fi reținută ca mijloc de probă, întrucât a fost făcută cu încălcarea prevederilor Codului d e procedură fiscală, astfel:
- nu pot fi utilizate pentru desfășurarea de activități economice datorită stării avansate de degradare;
- nu au fost prezenți la cercetare experți tehnici de specialitate, încălcându-se prevederile art.49, art.54 și art.56 din Cod pr. fiscală;
- nu s-a întocmit procesul verbal prev.de art.56 al.1 Cod pr. fiscală;
- organul fiscal a încălcat prevederile art.6 Cod pr. fiscală, de apreciere în limita atribuțiunilor și competențelor care îi revin, deoarece un consilier fiscal nu este competent pentru a realiza o evaluare de imobil.
Arată recurenta că, organul de inspecție a apreciat că societatea și-a dedus în mod eronat suma, nefiind îndeplinite condițiile de deducere prevăzute de art.22-24 din Legea nr.345/2002, întrucât reparațiile se fac la bunuri care nu sunt nici proprietatea societății și nu sunt nici în folosința acesteia.
Concluziile organului de inspecție sunt neîntemeiate, întrucât la art.22-24 din Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, nu este prevăzută pentru deducerea TVA condiția ca bunurile la care se fac reparații, să fie în proprietatea sau folosința contribuabilului.
Deși în timpul controlului, reprezentanții societății au arătat că toate bunurile pentru care s-a dedus TVA au fost achiziționate pentru utilizarea în folosul societății, organul de inspecție a refuzat în mod nejustificat să ia în considerare declarațiile societății, concluzionând în mod eronat că, cifra de afaceri a societății fiind zero, nu se justifică legătura achizițiilor cu activitatea economică desfășurată.
De asemenea, afirmația organului de inspecție precum că societatea și-a dedus TVA din facturile emise de - B SA, reprezentând chirie teren pentru perioada iunie-septembrie 2006, fără a putea face dovada în timpul inspecției a unei opțiuni de taxare exprimată de - B SA pentru aceste operațiuni scutite de TVA, este considerată de recurentă profund eronată și neîntemeiată, deoarece în textul de lege la care se face referire și nici la art.145 Cod fiscal, nu se precizează obligativitatea chiriașului de a face dovada opțiunii de taxare exprimată de proprietar.
În concluzie, având în vedere aspectele învederate, solicită admiterea recursului, cu consecința admiterii contestației și anularea Deciziei de impunere nr.1596/12.03.2007 precum și a Raportului de inspecție fiscală din 06.03.2007, întocmite de ANAF - DGFPC _ Activitatea de Control Fiscal
În subsidiar solicită rambursarea sumei de 172.680 lei, reprezentând soldul sumei negative a TVA la data de 30.09.2007.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât motivele invocate privesc în întregime obligațiile fiscale suplimentare stabilite în baza raportului de inspecție fiscală din data de 06.03.2007, concretizate prin Decizia de impunere nr.15696/12.03.2007, act administrativ fiscal contestat de către - SRL și soluționat prin Decizia nr.37/04.06.2007, instanța de fond admițând față de aceasta excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care a făcut referire recurenta, fără a detalia în concret în ce constă, nu se justifică.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu au arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ și legalitatea actelor administrative atacate. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunal reclamanta a solicitat instanței să anuleze Decizia nr.37/04.06.2007 și Decizia nr.61/08.08.2007 emise de DGFP
Prin Decizia nr.37/04.06.2007 a fost soluționată contestația ce a avut ca obiect măsurile stabilite prin Decizia de impunere nr.1596/12.03.2007 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală din data de 06.03.2007. S-a dispus desființarea raportului de inspecție fiscală din data de 06.03.2007 precum și a Decizia de impunere nr.1596/12.03.2007 pentru suma de 37.951 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare, majorări de întârziere și penalități de întârziere și s-a respins contestația pentru suma de 22.363 lei reprezentând 208.086 lei TVA respinsă la rambursare, majorări și penalități de întârziere.
Prin Încheierea din 16.09.2008 instanța de fond a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la contestația societății reclamante formulată împotriva Deciziei nr.37/04.06.2007, constatând că aceasta a fost introdusă peste termenul prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În cuprinsul motivelor de recurs sunt aduse aceleași critici ca și în fața primei instanțe, critici ce vizează fondul cauzei, fără ca recurenta să critice în vreun fel soluția pronunțată de tribunal, aceea de constatare a prescrierii dreptului la acțiune împotriva Deciziei nr.37/04.06.2007.
Or, pronunțând această soluție, prima instanță nu mai putea cerceta și criticile aduse de reclamantă asupra fondului cauzei, după cum nici instanța de recurs nu o poate face.
Instanța de fond a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Deciziei nr.61/2007 emisă de DGFP C prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.3017/18.06.2007 emisă de - C în baza Raportului de inspecție fiscală din 14.06.2007.
Însă în motivele de recurs nu au fost aduse critici cu privire la această soluție a primei instanțe.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulîn contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în,-, județ C, împotrivaSentinței civile nr. 1789/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -. -, nr. 18,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 Iunie 2009.
Pt. Președinte, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.Vicepreședinte instanță | Pt. Judecător, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.Vicepreședinte instanță | Pt. Judecător, - -, aflată în,semenază cf. art. 261(2) pr.civ.Vicepreședinte instanță |
Pt. Grefier, , aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civilă, Prim grefier |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.- -/2 ex.
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
