Anulare act administrativ fiscal. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 267/CA
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - & MANAGEMENT SRL, cu sediul în C,-,.1,.110, împotriva sentinței civile nr. 152 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâtă - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE -. cu sediul în C,-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 71756/2009 depusă la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință arată că recursul formulat de reclamantă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr. -/11.03.2009, timbru judiciar de 0,30 lei.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și, anularea Deciziei nr. 39/02.06.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința anulării Raportului de inspecție fiscală din 26.03.2008 și a Deciziei de impunere nr. 237/26.03.2008, întocmite de C prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând TVA trimestrial în sumă de 23.153 lei și majorări de întârziere pentru perioada 01.12.2004-31.12.2005 în sumă de 23.651 lei.
Susține motivele de recurs arătând în esență că, atât organul constatator cât și instanța de fond au considerat că nu se poate deduce TVA-ul decât în situația în care societatea a desfășurat activități taxabile ulterior achiziționării bunurilor pentru care s-a dedus TVA-ul. În Codul fiscal nu există o prevedere expresă din care să rezulte această condiție pentru deducerea TVA -ului. Se stipulează faptul că bunul trebuie folosit în interesul societății comerciale și pentru realizarea obiectului activității societății. În cazul reclamantei așa cum s-a menționat și anterior organul constatator nu a depus dovezi în susținerea faptului că a utilizat bunurile în interes personal și nu în interesul societății. Având în vedere faptul că societatea a funcționat până la data suspendării activității, respectiv 01.03.2006, nu exista decât prezumția clară ca aceste autoturisme au fost utilizate în interesul societății.
Consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că în perioada 01.05.2005-01.03.2006 nu a desfășurat activități taxabile deoarece în data 06.01.2005 a fost emisă factura nr. - pentru suma de 1.715.671.897 ROL, către - SA. Această factură a fost emisă în baza contractului de management încheiat între părți.
Consideră că sumele reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând TVA și majorări de întârziere conform deciziei de impunere nu sunt datorate.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - &Management SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ANAF-DGFP C și prin DGFP anularea deciziei nr. 39/02.06.2008 emisă de ANAF - DGFP C, prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 237/26.03.2008.
În motivarea cererii s-a arătat că în cursul lunii decembrie 2004 achiziționat două autoturisme în valoare totală de 145.010 lei din care a dedus TVA aferent în sumă de 23.153 lei din facturile fiscale nr. -/31.12.2004, -/28.12.2004 și -/28.12.2004.
Organul de control a apreciat în mod greșit că a dedus eronat TVA în sumă de 23.153 lei recalculând TVA suplimentar de 23.153 lei și majorări și penalități de 23.651 lei.
Reclamanta a mai arătat că a desfășurat activitate în perioada 05.02.2004-01.03.2006, când a suspendat activitatea, iar în această perioadă a utilizat bunurile achiziționate exclusiv pentru societate și a efectuat deplasări pentru contractarea unor noi contracte și îndeplinirea obiectului de activitate al societății, astfel că achizițiile din perioada aprilie-decembrie 2005 îndeplinesc condițiile deducerii TVA aferent.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză financiar contabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 pr.fiscală.
Anexat cererii a depus la dosar înscrisuri privind achizițiile făcute și dovada efectuării procedurii prealabile.
Pârâții au depus la dosar documentația aferentă actelor administrative contestate, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta DGFP a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât deducerea TVA este ilegală, reclamanta nerealizând operațiuni taxabile în cursul anului 2005, iar autoturismele nu au fost folosite în interesul activității comerciale ci în interesul personal al administratorilor societății.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.152 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - &Management SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr.237/26.03.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 23.153 lei TVA suplimentar și majorări și penalități 23.651 lei reținându-se că nu a desfășurat activități taxabile în anul 2005, iar autoturismele achiziționate și pentru care a beneficiat de deducerea TVA nu au fost folosite în interesul activității comerciale ci în interesul personal al administratorilor societății.
Împotriva aceste decizii reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 39/02.06.2008 emisă de ANAF - DGFP
Pentru a respinge contestația au fost reținute aceleași considerente, respectiv împrejurarea că reclamanta nu a desfășurat activități taxabile în anul 2005, iar autoturismele achiziționate și pentru care a beneficiat de deducerea TVA nu au fost folosite în interesul activității comerciale ci în interesul personal al administratorilor societății.
Pentru ca reclamanta să beneficieze de dreptul de deducere a TVA pentru autoturismele achiziționate în luna decembrie 2004 era necesar să le folosească numai în interesul activității comerciale, altfel, așa cum prevede art. 128 alin. 4 din codul fiscal nu putea beneficia de deducerea TVA, activitatea fiind considerată "livrare de bunuri cu plată".
Cum reclamanta nu a desfășurat activități taxabile în perioada 01.01.2005-01.03.2006 nu se poate reține că a utilizat autoturismele în interesul activității comerciale, deplasarea pentru contractarea unor noi contracte nu poate fi considerată activitate taxabilă.
Referitor la achizițiile efectuate în perioada aprilie-decembrie 2005 reclamanta nu a dovedit că poate beneficia de deducerea TVA conform art. 145 din codul fiscal întrucât nu s-a stabilit în sarcina sa nicio obligație bugetară prin decizia de impunere.
3. Recursul
Împotriva Sentinței civile nr.152/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamanta - & Management SRL criticând-o pentru motive de nelegalitate prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțând o sentință nelegală prin încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului se arată că, societatea reclamantă și-a desfășurat efectiv activitatea începând cu data de 05.02.2004 și până la suspendarea activității în data de 01.03.2006, situație în care tribunalul a apreciat în mod greșit că organul de control a constatat că reclamanta a dedus eronat TVA în sumă de 23.153 lei și ca urmare a procedat la recalcularea situației TVA pe perioada verificată și a accesoriilor aferente.
Având în vedere ca autoturismele au fost achiziționate în decembrie 2004 și activitatea societății a fost suspendată în luna martie 2006, organul de control cât și instanța de fond au procedat la interpretare eronată deoarece în această perioadă reclamanta a utilizat aceste bunuri exclusiv pentru societate și a efectuat deplasări pentru închiderea unor noi contracte și îndeplinirea obiectului de activitate al societății comerciale.
Organul de control nu a evidențiat nici o probă din care să rezulte că reclamanta a utilizat autoturismele în scopuri personale. De asemenea, nu s-a încheiat nici o convenție de " preluare de către persoane impozabile" sau "punere la dispoziția altor persoane în mod gratuit", a bunurilor evidențiate în cauză, astfel că în mod eronat organul de controlul s-a raportat la prevederile art.128 alin.4 din Legea nr.571/2003, asimilând situația cu o "livrare cu plată". Pe cale de consecință, suma de 23.153 lei, în mod eronat apreciat de organul de control ca fiind TVA colectat suplimentar, este în fapt valoarea TVA deductibil în urma achiziționării celor două autoturisme de către societatea în cauză.
De asemenea, achizițiile din perioada aprilie - decembrie 2005, prin care s-a înregistrat TVA deductibil, apreciind că îndeplinesc condițiile deducerii TVA aferent.
Atât organul constatator cât și instanța de fond au considerat că nu se poate deduce TVA-ul decât în situația în care societatea a desfășurat activități taxabile ulterior achiziționării bunurilor pentru care s-a depus TVA-ul. În codul Fiscal nu există o prevedere expresă din care să rezulte aceasta condiții pentru deducerea TVA-ului. Se stipulează faptul că bunul trebuie folosit în interesul societății.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a considerat că în perioada 01.05.2005 - 01.03.2006 nu a desfășurat activități taxabile deoarece în data de 06.01.2005 a fost emisă factura nr. - pentru suma de 1.715.671.897 lei vechi către - SA. Aceasta factură a fost emisă în baza contractului de management încheiat între părți.
În aceste condiții, sumele reprezentând obligații fiscale suplimentare de plata reprezentând TVA trimestrial și majorări de întârziere pentru 01.12.2004 - 31.12.2005, conform deciziei de impunere nr. 237/26.03.2008, nu sunt datorate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316, art.304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 26.03.2008 organele de inspecție au finalizat controlul efectuat la sediul recurentei la cererea Direcției Poliției Transporturi.
Urmare controlului s-a concluzionat că în luna decembrie 2004 societatea achiziționat două autoturisme deducând suma de 23.153 lei cu titlu de TVA, deducere apreciată ca nelegală motivat de faptul că societatea nu a efectuat activități în perioada anului 2005 și până la data de 1.03.2006, concluzionând că bunurile nu au fost folosite în interesul societății.
De asemenea s-a reținut că societatea a dedus nelegal suma de 3.661 lei deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.145 al.3 din Codul fiscal.
Dispozițiile art.128 al.4 din Legea nr. 571/2003, în vigoare pentru perioada verificată prevăd că:
"Preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție unor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților componente a fost dedusă total sau parțial."
Reclamanta a susținut că a folosit autoturismele, achiziționate în luna decembrie 2004, exclusiv pentru societate și a efectuat deplasări pentru contractarea unor noi contracte și îndeplinirea obiectului de activitate al societății, astfel achizițiile îndeplinesc condițiile deducerii TVA aferent.
Pentru ca reclamanta să beneficieze de dreptul de deducere a TVA pentru bunurile achiziționate în luna decembrie 2004 era necesar să le folosească numai în interesul activității comerciale, potrivit art. 128 alin. 4 din codul fiscal care prevede că "dacă bunurile și serviciile achiziționatesunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile,orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă."
În caz contrar, nu putea beneficia de deducerea TVA, activitatea fiind considerată "livrare de bunuri cu plată".
Singura factură emisă de societate în luna ianuarie 2005 către - SA a vizat operațiuni din exercițiul anului 2004, reprezentând un rest de plată pentru servicii de management din anul 2004, neputând deci fi considerat că autoturismele au fost destinate utilizării în folosul acestei operațiuni, ele fiind achiziționate ulterior prestării serviciilor de management.
Cum reclamanta nu a desfășurat activități taxabile în perioada 01.01.2005-01.03.2006,sarcina probei incumbându-i potrivit art.1169 Cod civil, nu se poate reține că a utilizat autoturismele în interesul activității comerciale, deplasarea pentru contractarea unor noi contracte nu poate fi considerată activitate taxabilă.
Pentru suma de 3661 lei organul fiscal a constatat doar că deducerea nu este legală față de dispozițiile art.145 al.3 din Codul fiscal, fără a stabili însă în sarcina recurentei debite prin decizia de impunere motiv pentru care criticile formulate în această privință sunt lipsite de obiect.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurenți nefiind de natură a atrage casarea sau modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - & MANAGEMENT SRL, cu sediul în C,-,.1,.110, împotriva sentinței civile nr. 152 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâtă - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE -. cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./ 22.07.2009
/25 iunie 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
