Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2768/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2768
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1556 pronunțată în data de 29 mai 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C având ca contestație act administrativ fiscal.
La data de 03.11.2009 se înregistrează din partea intimatei Administrația Finanțelor Publice a municipiului CNc oncluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1556 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității contestației cu privire la Decizia 35203/2008.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C-N și DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că C-N a emis Deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.35203 din 5 10 2008 și nr. 37846 din 22.10.2008. Aceste obligații fiscale erau aferente unui debit cu titlul de TVA, iar documentul prin care s-a individualizat suma de plată a fost Declarația 110.427/26.02.2001. Decizia 35203 din 5.10.2008 a fost comunicată reclamantei la data de 20.10.2008, iar Decizia 37846/2008 a fost comunicată la data de 04.12.2008. Reclamanta a formulat contestație administrativă conform prevederilor art.205 pr.fiscală la data de 10.12.2008.
S-a motivat că potrivit art.207 pr.fiscală contestația formulată împotriva Deciziei 35203/05.10.2008 nu a fost depusă în termenul de 30 de zile astfel că această contestație, asimilată procedurii administrative prealabile prev de art.7 din Legea 554/2004, este tardivă.
În privința Deciziei 37846/22.10.2008 s-a reținut că este în termen formulată contestația, însă aprecierile organului fiscal sunt întemeiate deoarece debitul în sumă de 3.064 lei aferent perioadei ianuarie 2001 - octombrie 2001 reprezentând TVA nu a fost achitat de reclamantă. Acest debit a fost stabilit conform declarațiilor depuse de reclamantă la organul fiscal și ca urmare a neplății debitului s-au calculat majorări și penalități de întârziere.
Cu toate că s-a invocat prescripția obligațiilor fiscale raportat la art.91 Cod proc. fiscală, tribunalul a motivat că din moment ce declarațiile au fost depuse de către reclamantă la organul fiscal în data de 22.07.2003,s-a apreciat că termenul de prescripție nu este împlinit, fiind întrerupt și de actele de executare efectuate de organele fiscale.
Faptul că firma PFA nu este înregistrată la ORC C nu este de natură a influența legalitatea actelor administrativ fiscale întrucât a fost radiată ca persoană fizică autorizată de la ORC însă obligațiile fiscale au rămas, acestea fiind prevăzute de art.91 pr.fiscală.
În consecință tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă în baza art.18 din Legea 554/2004 și art.218 pr.fiscală ca urmare a admiterii excepției tardivității contestației cu privire la Decizia 35203/2008 și ca neîntemeiată contra Deciziei nr.37846/2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod eronat a considerat că ar fi tardivă plângerea formulată împotriva deciziei nr.25203 întrucât atâta această decizie cât și decizia nr.37846 i-au fost comunicate în data de 12.11.2008 respectiv 5.12.2008, iar borderoul poștal nu face dovada comunicării efective ci doar a expedierii. În lipsa unei confirmări de primire nu există la dosarul cauzei acte care să justifice tardivitatea contestației. Cu privire la dobânzi la penalități și penalități la dobânzi, recurenta susține că în legislația noastră este interzis anatocismul.
În ce privește data depunerii deconturilor recurenta arată că, așa cum rezultă din fișele analitice, acestea au fost depuse lunar iar nu în data de 22.07.2003 cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În opinia recurentei aceasta nu figurează cu un debit principal în rolurile fiscale întrucât în ianuarie 2006 încetat funcționarea, depunând la Administrația Financiară C autorizația, în același moment solicitând și radierea din rolurile fiscale. Drept consecință, recurenta arată că suma datorată a fost individualizată pe declarația de TVA nr.- din 26.02.2001 și că a achitat suma la data declarației.
În plus, se susține că sumele solicitate de către autoritățile fiscale sunt prescrise întrucât s-a prescris dreptul de a încasa debitul principal, astfel că potrivit principiului accesoriul urmează principalul nici majorările și penalitățile de întârziere nu mai pot fi calculate.
Intimata C și intimata C prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul declarat, reține următoarele:
Conform actului depus la data de 3.03.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea și cu privire la Decizia nr.28 din 6.08.2009, însă din dispozitivul sentinței nu rezultă că instanța de fond a analizat și acțiunea precizată, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin.3 proc.civ. Curtea reținând că tribunalul nu s-a pronunțat și asupra acestei decizii.
Curtea însă nu va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prin analiza făcută asupra deciziilor nr.35203 și 37846 instanța de fond se pronunță asupra deciziilor în același sens cu organul fiscal de soluționare a contestațiilor.
Prin urmare, procedând la analiza recursului, prin prisma soluțiilor pronunțate de instanța de fond asupra deciziilor contestate reține că sentința este nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește excepția tardivității înregistrării contestației cu privire la Decizia nr.35203/5.10.2008, instanța de fond a reținut că acesta a fost tardiv înregistrată în raport cu dispozițiile art.207 alin.1 din nr.OG92/2003 și având în vedere data comunicării, 20.10.2004.
La dosar nu există înscris care să facă dovada primirii de către reclamanta-recurentă la această dată a deciziei nr.35203/5.10.2008.
Copia plicurilor de expediție cu numărul recomandatei poștale nu face o astfel de dovadă.
Prin urmare nu se poate reține ca fondată și legală soluția instanței de fond în sensul că era tardiv formulată contestația privind Decizia nr.35203/5.10.2008.
Procedând la analiza pe fond a legalității deciziilor nr.35203 și nr.37846, se constată următoarele:
Obiectul contestației formulată de recurentă sunt Deciziile nr.35203 din 5.10.2008 și nr.37846 din 22.10.2008. Acestea cuprind obligații de plată accesorii la obligațiile fiscale ale recurentei cu titlul de TVA ca urmare a neplății în termenele legale a taxei pe valoarea adăugată stabilită prin deconturile de TVA pe lunile ianuarie 2001 - octombrie 2001.
La dosarul instanței de fond s-au depus de către organul fiscal, respectiv C-N, copia deconturilor aferente lunilor ianuarie - octombrie 2001. Conform mențiunilor de pe aceste deconturi,fiecare a fost înregistrat la. C-N în luna ulterioară celei la care se referă, astfel că ultimul decont, respectiv cel aferent lunii octombrie a fost înregistrat la 26 noiembrie 2001.
Prin concluziile scrise depuse în recurs se precizează că debitul principal cu titlul de TVA este suma de 1.853 RON. Aceasta a fost determinată scăzându-se din suma de plată stabilită prin decontul de TVA de pe luna ianuarie 2001 sumelor de rambursat din luna februarie și aprilie 2001.
În consecință, obligația de plată reprezentând debitul principal avea scadența în 25.02.2001, conform art. 156 alin.3 și art.157 alin.4 din Codul fiscal sau cel mai târziu în 25.05.2001, luna următoare efectuării rambursării.
Potrivit art.91 alin.1 din Codul d e procedură fiscală "dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea nu dispune astfel". Potrivit alin.2 din aceeași norma "termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune altfel.
În raport de aceste dispoziții legale, nu se poate reține că termenul de prescripție a început să curgă din data de 22.07.2003, potrivit fișei analitice a debitorului (34 dosar fond) așa cum se susține de intimata.
Chiar din această fișă rezultă scadența plăților cu titlu de TVA, respectiv 26.02.2001, 26.03.2001 și 25.05.2001, date care coincid cu precizările făcute cu privire la determinarea debitului de 1852 RON. Pentru fiecare din aceste scadențe de plată este prevăzută data de 22.07.2003 ca "dată de prelucrare". Chiar din modul în care este denumită, "dată de prelucrare" nu poate fi identică cu scadența obligației fiscale reglementată în mod expres prin art.156 și art.157 Cod fiscal.
Un argument în plus rezultă din conținutul Deciziei nr.3523/5.10.2008 în care se face precizarea documentului "prin care s-a individualizat suma de plată: Declarația nr.- din 26.02.2001" indicându-se debitul de 1852 RON, ori această mențiune nu face altceva decât să infirme susținerile potrivit cărora deconturile au fost depuse numai în 22.07.2003.
În consecință, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile legale menționate și de scadența plății prevăzută în "fișa analitică", dreptul organului fiscal de a stabili obligația de plată principală s-a stins prin prescripție, mai târziu la data de 25.05.2006.
Fiind prescris dreptul de a fi stabilită obligația principală,potrivit art.120 alin.1 din nr.OG92/2003 era prescris și dreptul de a stabili obligații accesorii la o dată ultimă datei de 25.05.2006, respectiv la data emiterii deciziilor contestate.
Interpretarea cursului prescripției poate interveni în situațiile reglementate de 133 Cod pr. fiscală și numai dacă aceste situații au intervenit anterior împlinirii termenului de prescripție.
Dacă ar fi existat un astfel de act întrerupător de prescripție, într-o logică firească, organul fiscal ar fi trebuit să emită decizie de impunere și pentru debitul principal, în sumă de 1852 lei, despre care susține, în mod constant, că nu a fost achitat. De altfel recurenta nu mai putea figura în evidențele autorităților fiscale cu un debit reprezentând TVA având în vedere dispozițiile art.153 alin.3 fiscal potrivit Pe parcursul soluționării cauzei nu se face nici o referire la existența titlului de creanță reprezentând debitul principal.
În plus, deși se face referire de către intimată la o serie de somații depunându-se la dosar copia plicurilor de corespondență și eventuale dovezi de confirmare a primirii de către recurentă, Curtea constată că acestea nu face dovada expedierii actului respectiv.
Astfel se susține în completarea de întâmpinare depusă la instanța de fond că Decizia nr.-/14.06.2005 a fost comunicată reclamantei prin poștă la 17.06.2005, conform borderoului de prezentare mandate. Borderoul de prezentare mandate depus la 66 nu este cel semnat de primire de către oficiul poștal, deci nu cuprinde numărul de recomandată cu care s-a expediat și nici data expedierii. În plus, chiar dacă acest borderou ar fi fost cel original, dovada primirii actului expediat se face cu confirmarea de primire în conținutul căreia se face mențiune despre actul expediat.
La dosar se află depuse două confirmări de primire, respectiv cea care cuprinde data comunicării la 7.02.2007 a somației /- și dovada comunicării la 13.11.2008 a somației /-. Ori ambele somații sunt situate în timp în afara termenului legal de prescripție, astfel că nu pot avea efecte în sensul întreruperii termenului de prescripție.
Cu privire la afirmațiile intimatei în sensul că recurenta a recunoscut că în intervalul 1 - 15.08.2006 i-au fost comunicate deciziile referitoare la obligații accesorii din 31.12.2005, Curtea reține că în măsura în care organul fiscal consideră reală o astfel de afirmație, atunci trebuie considerată la fel și susținerea făcută prin contestația fără număr depusă la 40 în care reclamanta indică chitanța prin care în august 2006 achitat obligații fiscale, făcând mențiune că depune și această chitanță aspect care atestă stingerea debitului principal.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod. Pr. civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată, va anula Decizia nr.28 din 6.08.2009 pronunțată de
Va admite contestația reclamantei privind Decizia nr.35203 din 5.10.2008 și Decizia nr.37846 din 22.10.2008 emise de C și va dispune anularea acestora.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, Curtea va obligă pârâtele să plătească recurentei suma de 12,9 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.1556 pronunțată la 29 mai 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, așa cum a fost precizată, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C
Dispune anularea Deciziei nr.28 din 6.08.2009 pronunțată de
Admite contestația reclamantei privind Decizia nr.35203 din 5.10.2008 și Decizia nr.37846 din 22.10.2008 emise de C și dispune anularea acestora.
Obligă pârâtele să plătească recurentei suma de 12,9 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GE
Dact./5ex.
02.12.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
