Contestație act administrativ fiscal. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.28/CA/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în O, Calea - Române, nr.4, jud. - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, jud. I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S în contradictoriu cu intimata reclamantă SC " - AN " SRL reprezentată prin administrator - S M,-, jud. S M și intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S - S M,-, N, jud. S împotriva Sentinței nr.48/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentei S M în baza delegației nr.6750/20.01.2010 și avocat în reprezentarea intimatei reclamante SC AN SRL în baza împuternicirii avocațiale nr.62/27.05.2009, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în Bad epus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimata reclamantă, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Se comunică câte un exemplar din întâmpinare cu părțile prezente.
Nefiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei SMs olicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea sentinței și menținerea Deciziei nr.24680/13.05.2008 a SM. Arată că starea materială a bunurilor nu a fost dovedită, deci nu s-a putut verifica dacă bunurile sunt originale. Certificatele atașate la dosarul cauzei nu au putut fi verificate "a posteriori". Certificatele nu au îndeplinit condițiile de autenticitate. De asemenea, nu au fost traduse în limba română. Instanța de fond nu a ținut cont de dovezile depuse la dosarul cauzei. Același judecător a dat soluții diferite în cauze identice. Mențiunile din certificatele de la dosar nu pot fi puse la îndoială de instanța de judecată. Numai autoritatea vamală ă putea să ateste dacă produsele sunt originale. Traducerea declarațiilor este incorectă. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor ș menținerea soluției instanței de fond. arată că decizia SMa fost desființată în totalitate. Declarațiile furnizorilor și producătorilor atestă că produsele importate sunt originale. În urma verificărilor "a posteriori" se arată că produsele nu pot fi atestate ca originale în urma controlului "a posteriori". Nu este contestat faptul că produsele ar proveni din Comunitatea Europeană. Succesiunea în timp a deciziilor de impunere cauzează prejudicii importante societății. Instanța de fond a apreciat corect probele de la dosar. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar ordinul de plată nr.297/ 05.06.2009. depune la dosar un precedent judiciar pe baza acelorași declarații vamale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.48/CA din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Mareaa dmis acțiunea reclamantei SC -AN SRL, cu sediul procedural ales în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B, sector 1,-, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în O,-, jud.B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M, cu sediul în S M,-, jud.S M și în consecință, a dispus anularea în parte a Deciziei nr.24680/13.05.2008 emisă de pârâta DGFP S M, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct.12.8 din P nr.519/2005.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei susmenționate, fiind obligate pârâtele să plătească reclamantei 1004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.24680/13.05.2008 emisă de DGFP S M, s-a dispus desființarea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.8/1374/27.02.2008, cu obligarea organelor de control vamal să încheie un nou act administrativ fiscal în condițiile prevederilor nr.519/2005 (filele 8-14 de la dosar). Această decizie a fost luată ca urmare a contestației introduse de către reclamantă împotriva deciziei susmenționate și a procesului verbal de control nr.1374/26.02.2008 încheiate de către pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M, fiind contestată suma de 488.000 lei reprezentând 297.374 lei taxe vamale, 57.173 lei TVA, 3540 lei comision vamal 0,5% și majorări de întârziere aferente în sumă de 129.913 lei.
Instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză că, în cursul anului 2006, reclamanta a importat din Ungaria produse electronice, potrivit declarațiilor vamale de import, iar pentru aceste importuri autoritatea vamală a apreciat regimul tarifar preferențial, în baza certificatelor de circulație a mărfurilor Eur 1, iar sumele stabilite ca datorie vamală de import au fost achitate integral.
De asemenea, instanța a mai reținut că în perioada 4.09.2007 - 12.09.2007, Biroul Vamal SMd in cadrul Direcției Județene pentru Operațiuni Vamale SMa efectuat un control ulterior "a posteriori" pentru declarațiile vamale de import la care s-a făcut referire având atribuite numerele de înregistrare 3981/31.01.206, 17063/14.04.2006, 4395/16.09.2006, 56051/30.2006 și 57150/03.11.2006, invocându-se prevederile art.32 din Protocolul nr.4, anexă a Acordului România - UE. Astfel prin procesul verbal de control nr.4328/12.09.2007 și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4328/45/12.09.2007 s-au suspendat preferințele tarifare acordate cu ocazia importurilor.
Actele administrativ-fiscale menționate au fost contestate de către reclamantă, iar prin decizia de soluționare a contestației emisă de DGFP SMs -a desființat decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4328/45/12.09.2007. Biroul Vamal SMa efectuat un nou control a certificatelor de origine EUR 1 aferente importurilor, finalizate prin procesul verbal de control nr.1374/26.02.2008 și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.8/1374/27.02.2008 prin care au fost anulate din nou preferințele tarifare acordate importurilor, stabilindu-se în sarcina reclamantei aceleași obligații de plată suplimentare.
Din coroborarea probelor de la dosar, instanța a constatat că autoritățile vamale române nu au solicitat autorităților vamale e date suplimentare referitoare la certificatele de origine a mărfurilor EUR 1 aferente importurilor și nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la declarațiile de furnizor de lungă durată.
Analizând actele atacate s-a reținut că din cuprinsul acestora rezultă că toate constatările organelor de control vamal se bazează pe același răspuns al autorității vamale e în care aceasta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la certificatele de origine a mărfurilor, comunicat prin adresa nr.45831/16.08.2007 (fila 50 de la dosar).
Astfel, Direcția Tehnici și Vamal, prin adresa arătată a comunicat Biroului Vamal S M că în urma controlului "a posteriori" a certificatelor de origine EUR 1 -, C -, C -, C - și C -, administrația ă i-a informat că mărfurile acoperite de aceste certificate nu pot fi considerate originare în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul European și nu pot beneficia de regimul preferențial prevăzut de acord.
Reclamanta a solicitat traducerea răspunsului dat de autoritățile e unui traducător autorizat (fila 49 de la dosar) răspuns care atestă că certificatele EUR 1 cu nr. de identificare prezentate nu se califică, fără însă se precizeze în mod explicit motivele, astfel că instanța a apreciat că nu s-au contestat nici autenticitatea și nici legalitatea acestora.
Articolul 32 din Protocolul invocat stipulează modalitatea de verificare a dovezilor de origine, în acest sens, rezultatul controlului "a poseriori" trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate originare și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în protocol.
De asemenea, potrivit art.17 pct.5 din protocol la eliberarea certificatului EUR 1, autoritățile vamale emitente au obligația de a luat toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în protocol.
Probatoriul administrat relevă că exportatorul - Ungaria, în vederea obținerii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 pus la dispoziția autorităților vamale din Ungaria documentele doveditoare ale caracterului originar al produselor în cauză. Declarațiile furnizorilor de lungă durată (filele 72-90 de la dosar) atestă faptul că produsele, descrise în certificatele de circulație a mărfurilor EUR 1, au ca țară de origine Polonia, respectiv Ungaria și satisfac reglementările normative de origine din comerțul preferențial cu România.
Se poate conchide că autoritățile vamale e prin emiterea certificatelor EUR 1, pentru mărfurile importate de către reclamantă au procedat la verificarea originii produselor și a condițiilor prevăzute de protocol în baza documentelor prezentate de exportator.
Ținând seama de faptul că autoritățile vamale române au avut în vedere la emiterea actului contestat numai răspunsul comunicat de autoritățile vamale e, instanța a constatat că în mod corect și întemeiat pârâta DGFP SMa procedat la desființarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.8/1374/27.02.2008 emisă de S
Având în vedere că legalitatea și autenticitatea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de autoritatea vamală ă, că declarațiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare din comunitate, tribunalul a constatat că se impune ca regimul preferențial acordat cu ocazia importurilor, să fie menținut în continuare, motiv pentru care, nemaifiind necesară emiterea unui act administrativ fiscal în condițiile prev. de nr.519/2005, în baza art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr.554/2004 a admis acțiunea reclamantei, conform prezentului dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurenții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, ambii solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și exonerarea lor de plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului declarat, recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caa rătat că, așa cum prevede Punctul 2 din Normele Tehnice privind utilizarea formularului - Declarația furnizorului pentru produsele cu caracter originar preferențial si pentru produsele care nu au caracter original preferențial, aprobate prin Decizia nr. 232/24.03.2004, publicată în Of. al României nr. 300/06.04.2004 - Partea I, norme emise in temeiul, aplicarea si explicitarea art. 27 din Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originare" se arată fără echivoc că declarația furnizorului este folosita de exportator ca element probator în scopul susținerii cererii de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1.
Coroborând aceste prevederi cu cele ale 1 al art. 17 din protocolul anteprecizat, care dispune ca certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autoritățile vamale ale tarii de export, pe baza cererii scrise a exportatorului sau, sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul sau autorizat, rezulta, fără echivoc, ca documentele prezentate de exportator, atunci când solicita eliberarea unui certificate EUR 1, pot folosi exclusiv la emiterea acestui certificat la autoritatea vamala din tara de export și nu la prezentarea certificatului EUR 1 în fața autorității vamale din țara de import.
Ca atare, autoritatea vamală din țara de import, în speță autoritatea vamală română era în drept, ba mai mult obligata, atunci când existau suspiciuni cu privire la acordarea regimului vamal preferențial in mod incorect, sa solicite verificare dovezii de origine.
, care solicită eliberarea unui certificat EUR 1, trebuie să păstreze cel puțin 3 ani documentele menționate Ia art.17 paragraful 3 din protocolul anteprecizat, obligație stipulată expres la art.28 paragraful 1 din Protocolul nr.4.
Răspunsul dat de administrația vamală ă la solicitarea părții române, privind verificarea dovezilor de origine. Nu este favorabil reclamantei.
Astfel, acest răspuns nu poate fi interpretat decât in cadrul strict si imperativ reglementat de 6, teza II din art.32 al Protocolului nr.4, care dispune că, dacă răspunsul nu conține date suficiente pentru determinarea autenticității documentului in cauza sau a originii reale a produsului, autoritățile vamale care solicita verificarea pot refuza acordarea preferințelor, cu excepția împrejurărilor excepționale."
Totodată, așa cum se înțelegea din prevederile art.106 din nr.HG1.114/2001, aplicabile la momentul importurilor, autoritatea vamala română putea să solicite oricând, după declanșarea controlului ulterior, verificarea certificatului de origine a mărfurilor, singura condiție ceruta fiind ca sa existe o îndoiala întemeiată ca preferințele tarifare au fost acordate nejustificat. Ca atare, controlul ulterior al oricărei operațiuni vamale, la care este îndrituită autoritatea vamala prin art.100 din nr. 86/2006 (art.61 din nr.141/1997) nu este condiționat de solicitarea in prealabil a verificării certificatului de origine a mărfurilor.
Autoritatea vamală română, în îndeplinirea prevederilor legale de mai sus, Nu are competența să solicite exportatorului mărfurilor, documente care să dovedească originea comunitară a produselor exportate, ci are singurul drept, în acest sens, de a solicita autorității vamale e să verifice" a posteriori" certificatele în cauză.
Culpa exportatorului este evidentă, din moment ce nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută la art.17, paragraful 3 din protocolul precitat.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.5,8 și 9, art.304/1 și art.312 Cod procedură civilă.
În privința recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, această a arătat, în esență, că, instanța de fond nu era în măsură să dispună anularea în parte a deciziei nr.24680 din 13 mai 2008 emisă de DGFP S M, în sensul "înlăturării dispoziției privind obligarea organelor de control vamal de a emite un nou act administrativ fiscal în condițiile prevăzute de pct.12.8 și 12.8 din nr.519/27.09.2005", față de temeiul de drept și motivele de fapt reținute de instituția recurentă în soluționarea contestației formulate de petentă.
Prin Decizia nr.8/1374/27.02.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și Procesul verbal de control nr.1374/26.02.2008, încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M - Biroul Vamal S M, s-au constatat următoarele:
În baza Deciziei nr.67017 din 14.11.2007 emisă de DGFP S M, și în conformitate cu prevederile art.61 din Legea nr.141/1997, privind Codul Vamal al României, în perioada 11.12.2007 - 26.02.2008 s-a efectuat controlul ulterior pentru declarațiile vamale de punere în libera circulație, având atribuite numerele de înregistrare: I 3981/31.01-2006, I 17063/14.04.2006, I 46395/16.09.2006, I 56051/30.10.2006 și I 57150/03.11.2006 la SC" - AN "SRL.
Autoritatea vamală din țara de import, după verificarea și acceptarea dovezilor de origine aprobată prin acordarea tratamentului tarifar preferențial, poate oricând să recurgă la verificarea ulterioară a acestora, acest drept fiindu-i conferit de legislația vamală și acordurile României cu Uniunea Europeană, respectiv art.106 lit."c" din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1114/2001 și art.32 pct.1 din Protocolul 4 anexă a Acordului România - UE.
Autoritatea vamală din Ungaria, după primirea certificatelor EUR 1, procedat la controlul și verificarea condițiilor, în care la eliberarea dovezilor de origine au fost respectate condițiile de autenticitate și legalitate cerute și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca produse originare din Comunitate, în sensul prevederilor Protocolului 4 cu respectarea art.32 pct.3 și pct.5.
Răspunsul primit de la autoritatea vamală ăaf ost comunicat S M de către Autoritatea Națională a Vămilor, prin adresa nr.45831 din 16.08.2007, prin care se menționează faptul că "administrația vamală ă informează că exportatorul nu a prezentat documente pentru a dovedi caracterul originar al mărfurilor acoperite de aceste certificate. Mărfurile în cauză nu pot fi considerate originare în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă al Acordului European și nu pot beneficia de regimul preferențial prevăzut de acord".
În urma controlului "a posteriori" pe baza răspunsului autorității vamale a rezultat că, acordarea tratamentului tarifar preferențial a fost neîntemeiată, ca urmare autoritatea vamală română ia măsura recuperării datoriei vamale în conformitate cu prevederile art.107 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin HG nr.1114/2001.
Reținerile instanței de fond, cu privire la faptul că " legalitatea și autenticitatea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 nu a fost negată de autoritatea vamală ă" ( constatări care au stat la baza anulării în parte a deciziei nr.24680/13.05.2008 emisă de DGFP S M), sunt eronate și neîntemeiate.
Competența verificării a posteriorii certificatelor de origine în cauză, revine autorității vamale e și este și autoritatea competentă să solicite exportatorului mărfurilor documente care să dovedească originea comunitară a bunurilor exportate, în acest aflându-ne în prezența unei probleme interne a statului. Faptul că exportatorul nu a putut prezenta documentele necesare doveditoare originii, vina nu aparține organelor competente ale Statului Român.
Mai trebuie menționat, însă nu în ultimul rând că reclamanta prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare, a solicitat instanței anularea Deciziei nr.67017 din 14 noiembrie 2007 privind soluționarea contestației depusă de aceasta, împotriva deciziei de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de organul de control vamal nr.4328/45/12.09.2007.
Cu ocazia soluționării acțiunii mai sus amintite, instanța de fond prin sentința nr.113/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, ca neîntemeiată( concluzionând că, în mod corect a dispus DGFP SMp rin aceeași decizie atacată, ca organele de control vamal să încheie un nou act administrativ.).
Practic, arată că se află în situația în care două instanțe, de același grad - au pronunțat două soluții diferite ( contrare) în cazul aceleași spețe și pe baza acelorași documente depuse în probațiune.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304/1 Cod procedură civilă și art. 20 pct. 1 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimata -AN a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În apărare, intimata a precizat că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Astfel, prin emiterea noii decizii de impunere nu s-a adus nici o dovadă nouă din care să rezulte faptul că produsele importate nu sunt originare din comunitate, ultimul control vamal s-a efectuat doar"formal", toate constatările se bazează pe același răspuns al autorității vamale e nr.33445/4-2007 din data de 25 iulie 2007, în care aceasta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la certificatele de origine a mărfurilor, răspuns comunicat intimatei, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M, de către Autoritatea Națională a Vămilor prin adresa nr.45831 din 16 august 2007.
emiterii unei noi decizii de impunere de către S M, care au același obiect și care nu respectă dispozițiile legale creează prejudicii importante societății.
Probatoriul administrat în cauză relevă că exportatorul - Ungaria, în vederea obținerii certificatelor de circulație a mărfurilor Eur 1, cu ocazia exportului a pus la dispoziția autorității vamale din Ungaria, conform art.17 pct.3 din Protocolul 4 al Acordului European încheiat între UE și România, documentele prin care a dovedit caracterul originar al produselor în cauză. Astfel, la baza emiterii certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 stau declarațiile de furnizor de lungă durată emise de "LG "SRL/, "Philips "SRL/, respectiv "Samsung "SA/RT, precum și "" SRL/.
Declarațiile furnizorilor atestă faptul că produsele descrise în certificatele de circulație a mărfurilor EUR 1, au ca țară de origine Polonia, respectiv Ungaria și satisfac reglementările normative de origine din comerțul preferențial cu România.
Raportat la faptul că legalitatea și autenticitatea certificatelor de origine a mărfurilor EUR 1, nu a fost negată de către autoritățile vamale e, că declarațiile de furnizor de lungă durată atestă că produsele importate sunt originare din comunitate, instanța de fond, în mod corect și întemeiat, a constatat că se impune ca regimul preferențial acordat cu ocazia importurilor să fie menținut, nemaifiind necesară emiterea unui act administrativ fiscal de impunere în condițiile prevăzute de pct.12.8 din nr.519/2005.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile dosarului, rezultă că, în cursul anului 2006, intimata reclamantă -AN a importat din Ungaria produse electrocasnice, iar pentru aceste importuri, Biroul vamal SMa aplicat regimul tarifar preferențial în baza certificatelor de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. C -, C -, C -, C - și C -, sumele stabilite ca datorie vamală la import fiind achitate.
În perioada 04.09.2007-12.09.2007, Biroul Vamal SMa efectuat un control ulterior "a posteriori", pentru declarațiile vamale de import în baza cărora s-au efectuat importurile, iar în urma controlului, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4328/45/12.09.2007 și procesul-verbal de control nr. 4328/12.09.2007 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale S M, s-au suspendat preferințele tarifare acordate importurilor arătate, stabilindu-se în sarcina societății obligații de plată cu titlu de taxe vamale, TVA, comision vamal și majorări de întârziere.
Prin decizia de soluționare a contestației nr. 67017/14.11.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs -a desființat Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4328/45/12.09.2007, impunându-se organelor de control vamal ca, la încheierea unui nou act administrativ fiscal să procedeze în conformitate cu prevederile art. 31-31 din Protocolul 4 anexă la Acordul european la tratarea declarațiilor de furnizor de lungă durată anexate prezentei contestații.
Ulterior, în urma efectuării unui nou control, prin procesul-verbal de control nr. 1374/26.02.2008 și prin noua Decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8/1374/27.02.2008, s-au anulat din nou preferințele tarifare acordate importurilor efectuate, stabilindu-se în sarcina societății aceleași obligații de plată.
În urma contestației depuse, s-a emis Decizia de soluționare a contestației nr. 24680/13.05.2008, prin care s-a desființat Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8/1374/27.02.2008, impunându-se organului vamal să încheie un nou act administrativ fiscal prin care să procedeze în conformitate cu prevederile art. 32 și 33 din Protocolul 4 Anexă la Acordul România-UE la tratarea declarațiilor de furnizor de lungă durată anexate contestației.
Decizia de soluționare a contestației nr. 24680/13.05.2008 a fost atacată numai în ceea ce privește dispoziția privind obligarea organelor de control să încheie un nou act administrativ fiscal care să aibă în vedere considerentele deciziei de soluționare a contestației, iar din acest punct de vedere, soluția pronunțată de instanța de fond, de anulare a deciziei atacate apare ca fiind legală și temeinică, față de considerentele care vor fi arătate în continuare.
Astfel, dreptul organelor vamale de a declanșa controlul vamal "a posteriori" nu poate fi contestat, față de prevederile art. 100 din Legea 86/2006, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care, prin sentința civilă nr. 113/CA/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost respinsă acțiunea reclamantei privind anularea deciziei nr. 67017/14.11.2007, prin care s-a dispus, în urma desființării deciziei de regularizare nr. 4328/45/12.09.2007, întocmirea unui nou act administrativ fiscal.
Situația în cauza de față este, însă, diferită de cea avută în vedere la pronunțarea sentinței susmenționate, neputându-se reține că, în aceeași cauză, au fost pronunțate soluții diferite.
În speța de față, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 24680/13.05.2008, în ceea ce privește emiterea unui nou act administrativ după efectuarea demersurilor arătate de organul vamal, a fost determinată de faptul că, însuși organul vamal nu a respectat prima sa decizie nr. 67017/14.11.2007, prin care i s-a impus să procedeze la verificarea autenticității documentelor vamale prezentate de societate pentru încadrarea în regimul tarifar preferențial. Deci, soluția pronunțată de instanța de fond sancționează tocmai nerespectarea de către organul vamal a propriei deciziei date în soluționarea contestației.
Din înscrisurile dosarului, rezultă că, prin emiterea noii decizii de impunere, nu s-a adus nici o dovadă nouă din care să rezulte faptul că produsele importate nu sunt originare din statele comunitare, ultimul control vamal fiind efectuat doar formal, întrucât toate constatările se bazează pe același răspuns al autorității vamale e nr. 33445/4-2007 DIN 25.07.2007.
tarifare au fost anulare doar în baza răspunsului autorității e, aflat în traducere legalizată la fila 49 din dosarul de fond, din care rezultă că starea inițială a bunurilor descrise în dovezile de origine nu poate fi verificată a posteriori, deoarece exportatorul nu a putut prezenta documentele necesare doveditoare ale originii. Din cuprinsul aceste adrese, nu rezultă, practic, o altă situație de fapt decât cea existentă la data importurilor și tocmai din acest motiv a fost desființată prima decizie de regularizare și primul proces-verbal, ambele încheiate la data de 12.09.2007. Se impunea, deci, ca, în cadrul celui de-al doilea control, organul vamal român să solicite autorității vamale e să verifice a posteriori dovada de origine a bunurilor.
Nu prezintă relevanță, în opinia instanței, faptul că exportatorul nu a prezentat autorităților vamale e documentele care să dovedească originea comunitară a produselor exportate, deși acesta avea obligația de a păstra respectivele documentele timp de trei ani, potrivit art. 28 paragraful 1 din protocolul nr. 4, câtă vreme autoritățile vamale române aveau posibilitatea de a comunica ele însele autorităților vamale e declarațiile de furnizor de lungă durată care fuseseră depuse de societatea contestatoare și existau în xerocopie și în dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare. În acest context, se impune precizarea că autoritățile vamale e nu au putut efectua verificările care li s-au solicitat tocmai din cauza faptului că nu li s-au predat documentele necesare doveditoare ale originii. Or, chiar aceste aspecte au fost imputate organului vamal care a efectuat cel de-al doilea control vamal ulterior.
Este evident că autoritățile vamale române au dat dovadă de superficialitate, în condițiile în care nu au respectat decizia nr. 67017/14.11.2007 și nu au întreprins nici un demers suplimentar pentru clarificarea situației, astfel că, prin recursul declarat, recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C își invocă propria culpă.
În condițiile în care adresa autorităților vamale e nu poate fi luată în considerare pentru a constitui temei al anulării regimului tarifar preferențial, după cum reține însăși autoritatea vamală, iar alte demersuri nu au fost întreprinse de către organul vamal român, anularea deciziei prin care s-a dispus pentru a doua oară întocmirea unui alt act administrativ, în urma demersurilor ce se impun a fi efectuate, se impune și ca o sancțiune pentru nerespectarea de către autoritatea vamală română a propriilor obligații, fiind de neconceput a se permite anularea de mai multe ori și pentru același motiv a unui act administrativ fiscal din cauza nerespectării propriilor atribuții de către autoritatea vamală. Mai mult, această situație generează cu siguranță societății reclamante prejudicii materiale și morale, aceasta găsindu-se într-o permanentă stare de nesiguranță și incertitudine cu privire la situația bunurilor importate și, nu în ultimul rând, a sumelor de bani pe care ar trebui să le plătească suplimentar cu titlu de datorii vamale.
Prin urmare, reținând că, până la acest moment, autoritățile vamale nu au reușit să demonstreze că, în urma controlului ulterior, dispozițiile care reglementează regimul vamal preferențial au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, instanța apreciază că regimul aplicat la data importurilor a fost legal acordat, raportat la declarațiile furnizorilor aflate la dosar, pe baza cărora a fost eliberate certificatele EUR 1, din care rezultă că produsele descrise în respectivele certificate au ca țară de origine Polonia, respectiv Ungaria.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate.
Față de culpa procesuală a recurentelor, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea vor fi obligate să plătească intimatei suma de 2000 cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit ordinului de plată depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE VAMALE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.48/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
I REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.dec. - jud. -
- în concept, 01.02.2010
Jud. fond
Tehnoredact.-
7 ex./ 02.02.2010
5 com.__________
1. DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O, Calea - Române, nr.4, jud. - în nume propriu și în reprezentarea
2. AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, jud. I
3. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S M
4.intimata reclamantă SC" - AN "SRL reprezentată prin administrator - S M,-, jud. S M
5. DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S M - S M,-, N, jud. S
Emise la _________; la expediție la __________
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
