Contestație act administrativ fiscal. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR nr. -
DECIZIA NR. 27/CA/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant TRANScu sediul în S M, str. -, nr. 4, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 51/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat, cauza este la al treilea termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala absență a părților de la dezbateri, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 51/CA/29.01.2009, Tribunalul Satu Marear espins acțiunea reclamantei SC TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMp entru anulare act administrativ fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că inspectorii din cadrul DGFP S M au efectuat inspecția fiscală de fond la unitatea reclamantă, obiectul acesteia fiind verificarea modului de calcul, înregistrare în contabilitate și plata către bugetul de stat a tuturor obligațiilor fiscale.
Urmare a controlului a fost încheiat Raportul de Inspecție fiscală, înregistrat sub nr.48441/29.06.2007, prin care au fost menționate anumite abateri financiare cauzatoare de prejudicii, în baza căruia au fost constatate debite suplimentare și accesorii aferente consemnate și înregistrate în Decizia de impunere nr.221/29.06.2007.
Împotriva acestor acte fiscale, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la unitatea pârâtă sub nr.53560 din 24.07.2007. Contestația a avut ca obiect suma de 27.329 lei reprezentând 10.501 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 6.696 majorări de întârziere aferente și 10.132 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar.
Prin Decizia nr.53560/26.09.2007 pârâta DGFP SMa respins contestația pentru suma de 15.440 lei reprezentând - 5.795 lei impozit pe profit suplimentar, 5.101 lei reprezentând majorări de întârziere aferente și 4.544 lei reprezentând TVA.
Totodată s-a dispus desființarea capitolului "Impozit pe profit" subcapitolele 2.2.4, paragraful referitor la cheltuieli cu prestări servicii marketing și capitolul "Taxa pe valoarea adăugată", subcapitolul TVA deductibilă, paragraful referitor la TVA aferent cheltuielilor cu prestări servicii marketing din Raportul de inspecție fiscală în baza căruia s-a emis decizia de impunere pentru suma totală de 6.301 lei urmând ca o echipă de control să verifice cele precizate în conținutul deciziei, pe aceeași perioadă și pentru aceleași debite și, în funcție de cele precizate în conținutul deciziei, pe aceeași perioadă și pentru aceleași debite, și în funcție de cele constatate, să recalculeze obligațiile fiscale pe linie de impozit pe profit și TVA.
Sintetizând constatările organului de control instanța reține că perioada verificată de către pârâtă referitoare la impozitul pe profit este de la 1.01.2004 - 31.03.2007.
Organele de control, au stabilit că reclamanta a înregistrat un impozit pe profit în sumă de 2.386 lei, fără a evidenția în registrul fiscal modul de calcul al acestuia. Pe baza balanței de verificare și a documentelor justificative organul de control a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 9.990 lei.
S-a constatat că societatea reclamantă a înregistrat cheltuieli de amortizarea aferentă clădirilor în mod eronat, organele fiscale reîntregind profitul impozabil cu suma de 18.696 lei reprezentând cheltuială cu amortizarea considerată nedeductibilă fiscal. S-au reținut astfel incidența dispozițiilor art.24 alin.6 din Codul fiscal, organul de control acționând conform legii.
În ceea ce privește suma de 1459 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 1.121 lei, majorări de întârziere în sumă de 388 lei și TVA în sumă de 1331 lei aferente cheltuielilor cu combustibilul, neacceptate la deducere instanța de fond a făcut următoarele precizări:
Reclamanta a înregistrat în perioada 1.01.2006 - 31.12.2006, cheltuieli cu combustibilul în sumă de 7008 lei, bonurile de combustibil neavând înscris numărul de înmatriculare al autovehiculului și nu s-au întocmit foi de parcurs. Din bonurile depuse în probațiune (filele 56-57 de la dosar) nu rezultă că pe aceste bonuri a fost aplicată ștampila și s-a inserat numărul de înmatriculare al autovehiculului, deși reclamanta în acțiunea introductivă susține contrariul. De asemenea, nu au fost depuse foile de parcurs care să certifice realitatea transporturilor efectuate care să justifice cantitatea de combustibil consumată. Astfel, instanța de fond a reținut că organul de control a procedat în mod corect considerând suma totală de 7008 lei nedeductibilă fiscal. Pe cale de consecință, în mod just nici TVA aferent cheltuielilor cu combustibilul nu a fost admis la deducere, în cauză fiind incidente dispozițiile art.21 pct.4 lit. f din Codul fiscal potrivit cărora cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază documente justificative prin care să se facă dovada efectuării operațiuni sau intrării în gestiune, nu sunt deductibile.
Reclamanta contestă suma cheltuielilor prestări servicii de marketing, respectiv impozitul pe profit suplimentar în sumă de 4.706 lei, dobânzi în sumă de 1595 lei și TVA stabilit suplimentar în sumă de 5588 lei. Cu privire la acest aspect instanța reține că pârâta, soluționând contestația a desființat constatările din Raportul de inspecție fiscală, urmând ca în viitor să aibă loc o reverificare din partea organelor de control, motiv pentru care, solicitarea reclamantei este fără obiect.
Instanța mai reține că organul de control a constatat depășiri la cheltuielile de protocol pe perioada 1.01.2004 - 31.08.2005. Pentru depășirile de protocol în sumă de 2.014 lei aferente anului 2004 și 14.896 lei aferente perioadei 1.01.2005 - 31.08.2005, organul de control a colectat TVA în sumă de 383 lei, respectiv 2830 lei. Cu privire la aceste perioade se impune a se preciza că societatea reclamantă nu a fost verificată printr-o inspecție generală, astfel se explică faptul că, organele de control au corelat cheltuiala deductibilă fiscal, aferentă depășirii de protocol cu TVA aferentă acestor depășiri. De altfel, reclamanta nu a avut obiecții cu privire la constatările din raportul de inspecție fiscală (fila 31 de la dosar).
În concluzie, instanța de fond a reținut că decizia pronunțată de pârâtă în soluționarea contestației este temeinică și legală, motiv pentru care, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamanta TRANS RL. S M, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței nr. 51/CA/29.01.2009, iar pe fond, admiterea acțiunii cu consecința anulării deciziei nr. 53560/26.09.2007 dată de Biroul de Soluționare al Contestațiilor.
În motivarea recursului, recurenta arătat că soluția instanței de fond este netemeinică, deoarece în urma recalculării amortizării în raportul de inspecție fiscală se stabilește o diferență de amortizare nedeductibilă fiscal în sumă de 186.958.902 Rol.
de verificare întocmite la data de 30.09.2004 și la data de 31.12. 2004 evidențiază în mod clar care este cheltuiala cu amortizarea deductibilă înregistrată de societate aferentă trimestrului IV al anului 2004, astfel că, pentru diferența suplimentară calculată de echipa de inspecție fiscală și pentru accesoriile aferente, nu există o bază legală, motiv pentru care, recurenta apreciază că se impune anularea acestora.
În ceea ce privește suma de 1459 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere și TVA în sumă de 1331 lei aferentă cheltuielilor de combustibil, recurenta consideră soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece, potrivit art. 6 din Legea 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Cheltuielile cu combustibilul au fost înregistrate în contabilitate în baza bonurilor fiscale emise în conformitate cu OG 28/1999, ștampilate și în care este menționat nr. de înmatriculare al autovehiculului folosit, acestea având calitatea de documente justificative. Dispozițiile legale nu restrâng sfera documentelor justificative numai la foile de parcurs, având această calitate orice document care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea 82/1991, prin urmare, intrând în această categorie și bonurile fiscale depuse în probațiune la dosar.
În baza prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea 571/2003 sunt considerate ca fiind cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri. Punctul de lucru situat în Aurit unde se fac aceste deplasări și se consumă combustibilul este efectiv locul unde se realizează veniturile. Astfel, recurenta consideră că, în baza prevederilor articolului anterior menționat, aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, fiind consumate la locul unde se realizează veniturile. Mai mult, la pct. 51 alin. 2 din HG 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal precizează că deducerea TVA pentru combustibilul auto consumat se justifică cu bonurile fiscale emise în baza prevederilor OG 28/1999 care sunt ștampilate și au trecute numărul de înmatriculare.
Cât privește depășirea cheltuielilor de protocol în perioada 01.01.2004 - 31.08.2005, atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în fișa de analiză a TVA deductibilă se precizează clar că perioada verificată privind TVA este 01.09.2005 - 31.03.2007, însă, echipa de inspecție fiscală a stabilit TVA suplimentar și aferent anului 2004 și a întregului an 2005, fără a ține cont de perioada verificată menționată în actul de control.
Recurenta mai arată că, faptul că aferent anilor 2004 și 2005 societatea nu a fost verificată printr-o inspecție fiscală generală, ci prin inspecții parțiale, nu scuză echipele de inspecție anterioare de faptul că nu au calculat TVA aferent acestor depășiri de protocol, însă nici nu dă dreptul echipei de inspecție fiscală care a întocmit actul de inspecție fiscală generală de a calcula TVA respectivă.
Recurenta a arătat că contestă întreaga sumă stabilită aferent anului 2004, precum și sumele stabilite pentru perioada 01.01.2005 - 31.08.2005, totalul sumei contestate referitoare la TVA fiind de 3213 lei și solicită anularea acestui debit stabilit suplimentar în mod eronat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, dispozițiile OG 92/2003, OG 28/1999, Codul Fiscal, HG 44/2004.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Satu Mare recurenta a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 53560/26.09.2007 a SM criticând modul în care intimata a înțeles să soluționeze, prin decizia mai sus amintită, contestația împotriva deciziei de impunere nr.221/29.06.2007 și a raportului de inspecție fiscală, întocmite de S M, iar această contestație a vizat mai multe aspecte, respectiv modul în care în care organele fiscale au recalculat amortizarea și au stabilit diferența de amortizare nedeductibilă fiscal, precum și sumele aferente stabilite ca impozit suplimentar de plată și cheltuielile cu combustibilul, prestări servicii de marketing, depășiri de protocol care nu au fost considerate deductibile fiscal, precum și sumele aferente stabilite cu titlu de impozit suplimentar.
Cu privire la fiecare aspect recurenta a prezentat instanței o serie de argumente în susținerea contestației.
Potrivit art. 261 Cod procedura civila, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, prin raportare la argumentele de fapt și de drept invocate de reclamantă în sprijinul acțiunii sale, având un caracter complex, motivarea instanței nu întrunește cerințele procedurale mai sus menționate, motivarea primei instanțe având un caracter general și nu arată, în concret, pentru fiecare dintre motivele de nelegalitate ale actului administrativ invocate de recurenta reclamantă, care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici care sunt rațiunile care au justificat înlăturarea argumentelor de fapt și de drept precizate de reclamantă prin contestație
Astfel, referitor la recalcularea amortizării instanța de fond s-a rezumat să arate că organul de control a acționat conform legii,fără a arăta argumentele care au stat la baza acestei concluzii și motivele pentru care a înlăturat susținerea părții.
De asemenea și celelalte critici formulate de recurenta reclamantă cu privire la actul administrativ atacat au fost analizate superficial de către instanța de fond care nu a arătat motivele pentru care a înlăturat susținerile părții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin 1 din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor.
Convenția nu dorește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv, decât dacă observațiile sunt examinate riguros de instanța sesizată.
Ca urmare, art. 6 implică în special, în sarcina instanței, obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse de părți. Cu alte cuvinte, noțiunea de "proces echitabil" cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției (cauza Boldea contra României).
Raportat la aceste principii, se constată că prima instanță nu a examinat toate susținerile reclamantei recurente, iar o asemenea împrejurare echivalează practic cu necercetarea fondului cauzei de către instanța de fond, fiind incidente astfel prevederile art. 312 alin.5 Cod procedura civilă care impun, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pe de altă parte Curtea apreciază că în cauză se impune suplimentarea probațiunii cu o expertiză fiscală, aspect ce urmează a fi pus în discuția părților, în baza art. 129 al.5 Cod procedură civilă, cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanță,
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa hotărârea atacata și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul reclamant TRANS cu sediul în S M, str. -, nr. 4, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 51 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, pe care ocasează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red. hot.; 12. 02. 2010
Jud. fond:
Dact. I; 15. 02. 2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
- recurentul reclamant TRANS cu sediul în S M, str. -, nr. 4, jud. S -intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S.- două comunicări emise la ___. 02. 2010; predate la expediție la ___. 02. 2010.
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr. 970/ 83/ CA/ 2008
Din 15. 02. 2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL SATU MARE,
Întrucât prin DECIZIA nr.27/ CA/ 21.01.2010 -Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul declarat de recurentul reclamant TRANS cu sediul în S M, str. -, nr. 4, jud. S M, în contradictoriu cuintimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, împotriva Sentinței civile nr. 51 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii,
În vederea competentei soluționări, vă trimitem alăturat dosarul nr.- înregistrat la Curtea de Apel Oradea la 01.04.2009, conținând ____ file, la care se află atașat dosarul nr. 970/ 83/ CA/ 2008 înregistrat la ribunalul Satu Mare la 25.03.2008, conținând 253 file.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
