Contestație act administrativ fiscal. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.281/CA/2009 -
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal de față declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEA MUNICIPIULUI Ocu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în O, Calea -, nr.82, jud. B împotriva sentinței nr.543/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.2366/CA/111/2008, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă - lipsă avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.114/24 martie 2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării onorariului avocațial, arată că nu mai ar4 alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța,nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată, conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.543/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta,.loc.O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a O, cu sediul în O,--4, jud.
S-a dispus anularea actului administrativ -fiscal nr.62400/21.04.2008 al pârâtei, obligând pârâta să restituie reclamantei suma de 979 lei, reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare a autoturismului, achitată de către reclamantă prin chitanța seria - nr.-/28.03.2008, fiind obligată pârâta și la plata către reclamantă sumei de 346,23 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin chitanța seria - nr. -/28.03.2008, reclamantul a achitat suma de 979 lei, reprezentând taxa speciala pentru prima înmatriculare a autoturismului având cartea de identitate seria G nr. -, adus dintr-un stat membru al Comunitatii Europene. Prin cererea înregistrata la data de 21.04.2008 la Administrația Financiara O, reclamantul a solicitat acestei instituții restituirea taxei achitate, invocând prevederile art. 25, 28 si 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adresa nr. 62400/21.04.2008, parata a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei, întrucât aceasta a fost datorata potrivit prevederilor legale in vigoare - art. 214/1 si 214/2 din Codul Fiscal.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocata de parata, relativ la împrejurarea ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila obligatorie impusa de art. 7 din Legea 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, instanța a retinut ca aceasta este nefondata astfel că, a fost respinsa pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor legale din Codul fiscal, precum si unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilita de Ministerul Finanțelor si care era afișata, in forma electronica, in mod public. Operațiunea tehnica de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Comunitatii Europene nu era posibila fără plata taxei. Insa, organul fiscal care a încasat taxa nu emite un act fiscal, titlu de creanța, care sa materializeze operațiunea, astfel ca, in aceasta împrejurare, însăși obligația de plata a taxei, de natura legala si condiționarea înmatriculării de plata acesteia echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plata, care nu are un suport material.
de aceste considerente, câtă vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care sa fie impusa plata taxei de prima înmatriculare, in mod corect reclamantul, in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrația Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la parata, concretizat in adresa nr. 62400/21.04.2008, constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune in anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Nu a putut fi primita susținerea paratei, in sensul ca, pentru a putea fi considerata îndeplinita procedura prealabila, reclamantul trebuia sa se adreseze organului fiscal pentru revocarea răspunsului la cererea de restituire, câtă vreme, astfel cum am arătat, reclamantul s-a adresat deja Administrației Finanțelor Publice a Municipiului O cu cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare. De altfel, chiar in cuprinsul adresei nr. 62400/21.04.2008, parata a menționat ca aceasta poate fi atacata în condițiile Legii 554/2004 la Tribunalul Bihor.
In privința fondului, instanța a retinut ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 si se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorata bugetului statului, se calculează după formula prevăzuta la art. 214/1 alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei, prevăzuți in anexele legii. Esential rămâne ca taxa special nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, si aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora in tara.
Analizând prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunitatii Europene, invocat de reclamant, instanța constata ca acesta prevede ca"nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Prin urmare, aceste prevederi limitează libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Or, prin art. 214/1 si 214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor în România, în situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Si Curtea de Justiție a Comunitatii europene a consacratprincipiul supremației(primatul) dreptului comunitar, in baza căruia regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept național in vigoare sau viitoare, precum siprincipiul caracterului directaplicabil al dreptului comunitarin dreptul intern al statelor membre UE, fără a fi nevoie de o legislație naționala suplimentara sau de transformare.
Cu referire la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat in mai multe cazuri, in sensul ca acesta reprezintă, in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii de produsele provenind din alte state membre.
Având in vedere principiul primatului dreptului comunitar si al efectului direct aplicabil al art. 90 din Tratatul CE, instanța va constata ca art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare Tratatului CE si ca nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cauza de, motiv pentru care, in temeiul art. 90 din Tratatul CE, va admite acțiunea reclamantului si va obliga parata sa restituie reclamantului taxa speciala de prima înmatriculare, in cuantum de 979 lei, ilegal încasata de către parata.
In ceea ce privește susținerea paratei in sensul ca, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa speciala de prima înmatriculare fiind practic înlocuita acum cu taxa de poluare, instanța retine ca prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile in care nu exista nici un temei pentru parata sa oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxa nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând in vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi perceputa pentru aducerea in tara a unui autoturism la o data anterioara datei intrării in vigoare a acestui act normativ.
In temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. de culpa procesuala a paratei, aceasta a fost obligata să plătească reclamantului suma de 346,23 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocațial, justificat prin chitanța depusa la dosar.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată.
Arată totodată că, există contradicție între preambulul sentinței recurate, în care se menționează că pârâta este Administrația Finanțelor Publice a O, considerentele sentinței în care se precizează că pârâta este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și dispozitiv, prin care instanța de fond respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a O și obligă pârâta să restituie suma de 979 lei, reprezentând taxa specială pentru prima de înmatriculare, în favoarea reclamantei.
Astfel, hotărârea instanței de fond este imposibil de pus în aplicare, întrucât calitate procesuală pasivă în cauză are Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Pe de altă parte, consideră că, în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.7 din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În consecință, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Solicită totodată, a fi avute în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, potrivit art.11 din acest act normativ "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul realizat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
Intimata reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a sentinței pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește aspectul referitor la trecerea în dispozitivul hotărârii a denumirii pârâtei de"Administrația Finanțelor Publice a O" în loc de "Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O" se reține că această chestiune este o eroare materială de redactare care poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art.281 Cod procedură civilă, ea neducând la modificarea hotărârii recurate prin prisma motivului invocat de recurentă.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (26.05.2008), reclamanta intimată s-a adresat instituției recurente prin adresa înregistrată sub nr. 62400 din 21 aprilie 2008 solicitând restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto, răspunsul autorității fiind negativ (adresa 62400 din 21.04. 2008).
Drept urmare, contrar poziției exprimate de recurentă refuzul instituției recurente fiind evident, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUIîmpotriva sentinței nr.543/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
2 ex./ 19.05.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
