Contestație act administrativ fiscal. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.285/CA/2009 -
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal de față declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICES M cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.12/CA din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.4268/CA/83/2008, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.12/CA din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului, domiciliat în S M-, jud.S M împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, și-n consecință, a dispus anularea actului administrativ nr.63189/25.08.2008 emis de pârâte.
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4094,66 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânzi legale și 439,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, rin p. cererea înregistrată sub nr.61611/20.08.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(filele 5-7de la dosar). Cererea a fost motivată de faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, pe care l-a înmatriculat în România.
La această cerere, pârâta a emis răspunsul nr.63189/25.08.2008, refuz de rezolvare a cererii, asimilat actului administrativ în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.554/2004.
Instanța a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
n consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța a constatat că suma plătită de către reclamantă nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fost obligate să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, în baza textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea reclamantei conform prezentului dispozitiv.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea litigiului intervenit între părți, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în privința excepției invocate privind necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, menționează că nu există un act administrativ fiscal de impunere prin care s-a solicitat achitarea taxei speciale de înmatriculare.
Chitanța TS 3A nr.63190 emisă la 25.08.2008 nu este un act administrativ fiscal, ci un simplu document care atestă încasarea sumei de bani de la contribuabil.
Precizează că, așa cum rezultă din petitul acțiunii reclamantul a formulat o simplă cerere de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule precum și a dobânzilor legale aferente, deci în speță aflându-ne în prezența unei acțiuni în pretenții, a cărei soluționare intră în competența instanței de drept comun, Judecătoria Satu Mare este competentă aos oluționa, conform Codului d e procedură civilă.
Răspunsul dat de pârâtă prin adresa nr.63190 din 25.08.2008 nu reprezintă un refuz nejustificat în soluționarea cererii reclamantului, ci un răspuns justificat raportat la actele normative în vigoare aplicabile speței și a actelor normative în vigoare la data solicitării cererii petentei.
Consideră că, actul pretins vătămător pentru reclamant, este actul administrativ cu caracter normativ și anume art.214 /1 și 214/3 din Codul fiscal, și în acest caz competența de soluționare ar reveni altei instanțe, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reluând în esență apărările formulate prin "Întâmpinarea" depusă în cauză în fața primei instanțe, în opinia sa prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nefiind incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a di plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Menționează faptul că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, arătând, de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
În altă ordine de iedei, regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal - act normativ adoptat de Parlamentul României. În această situație, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea Constituțională. De asemenea, când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unei proceduri speciale, cum ar fi de exemplu, procedura de infringement. Menționează, de asemenea, că în cazul Ungariei și Poloniei, Curtea le-a obligat doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită de aceste state și cea impusă de Comisia Europeană, în această ordine de idei este evident că taxa este în acord cu Comisia Europeană.
Învederează că prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la 01.07.2008, legiuitorul dispunând numai restituirea în parte a taxei achitată pe perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Este de acord cu restituirea numai în parte a sumei achitate de petent, urmând ca acesta să urmeze procedura legală de restituire.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei reprezentând onorariu avocațial, solicită instanței ca la acordarea acestora să se aibă în vedere aplicarea dispozițiilor ar.274 alin.3 Cod procedură civilă, în sensul reducerii onorariului solicitat, constatând că este nepotrivit de M, față de gradul de complexitate al cauzei.
În fapt, invocă dispozițiile legale la care a făcut referire în recurs. Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel apreciază că este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins în baza art.312, 316 Cod procedură civilă.
Criticile recurentei vizând necompetența Tribunalului Satu Mare în soluționarea cereri reclamantului sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut corect ca refuzul exprimat de autoritățile publice de a restitui suma de bani solicitată de reclamant printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art.117 Cod procedură fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamant, are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul cum acesta este definit de art.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art.41 și următoarele Cod procedură fiscală.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat corect că este competentă și a soluționat prezentul litigiu, excepția necompetenței tribunalului invocată de recurentă fiind neîntemeiată, ca atare nu va fi reținută.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Cât privește motivele de recurs privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, se reține că sunt nefondate, deoarece suma de 439,3 lei acordată, este compusă din taxa de timbru și timbru judiciar achitate de reclamant și suma de 400 lei onorariu avocațial, sumă care, în raport de valoarea pricinii și munca depusă de apărătorul ales, nu este nepotrivit de
De altfel, onorariul avocațial perceput în cauză se situează sub nivelul maxim al onorariilor percepute, indicate chiar de recurentă ( 500 lei pentru cauze aflate în fond), situație în care în speță nu sunt incidente prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,în nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE S Mîmpotriva sentinței nr.12/CA din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
2 ex./ 19.05.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
