Contestație act administrativ fiscal. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 29/R-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței nr.1293 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata- pârâtă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul- reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr. -/2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de către recurentul-reclamant.
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar întâmpinare, pe care instanța, față de data depunerii acesteia, o califică ca fiind concluzii scrise și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei - pârâte V solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.06.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, anularea Deciziei nr.5 din 6 iunie 2008, emisă de pârâtă, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat mai multe bunuri mobile și imobile cu facturi și chitanțe, dintre care a achiziționat și de la, cu factura fiscală nr.-/5.08.2006, pentru care i s-a emis chitanță de plată a sumelor de bani menționate în factură, iar cu privire la bunurile respective; nu are nici un litigiu cu, fiind cumpărător de bună credință, pentru bunurile cumpărate deținând acte de proveniență - chitanțe; mai atașează și chitanța cu nr.-/11.12.2007, în valoare totală de 10.998 lei, făcând precizarea că chitanțele au fost atașate la contestația administrativă formulată către pârâtă, astfel că în mod nelegal i s-a respins contestația împotriva deciziei nr.17414/1.04.2008, privind stabilirea răspunderii solidare cu debitoarea declarată insolvabilă
Pârâta Vaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, deoarece este debitoare a bugetului consolidat de stat, având obligații fiscale în cuantum de 3.894.700 lei, pentru a cărei recuperare, organul fiscal a procedat la executarea silită, constatând că o mare parte din bunurile înregistrate în balanța de verificare la 30.06.2006 nu mai existau faptic în patrimoniul societății, acestea fiind achiziționate de reclamant cu factura nr.-/5.08.2006, în valoare totală de 10.998 lei.
A mai arătat pârâta că, pentru recuperarea valorii sumei constatate ca fiind înstrăinate, a fost emisă adresa de înființare a popririi asiguratorie nr.25679/28.09.2006, asupra sumelor datorate de reclamant, debitoarei, în conformitate cu art.145 Cod procedură fiscală, împotriva căreia reclamantul nu a formulat contestație la executare, acesta nevirând nici o sumă de bani în conturile indicate în adresa de înființare a popririi, efectuând plata bunurilor la societate vânzătoare cu chitanța din 1.11.2007, ulterior înființării poprii, contrar dispozițiilor art.149 pct.9 și 13 Cod procedură fiscală.
Prin sentința nr.1293 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, reținând următoarele:
, județul V este debitoarea bugetului general consolidat de stat, având obligații fiscale în cuantum de 3.894.700 lei, pentru a căror recuperare organul fiscal din cadrul Vap rocedat la executarea silită, când a constatat că o parte din bunurile care figurau înregistrate în balanța de verificare la data de 30.06.2006, în contul 213 " și instalații" în valoare de 10.988 lei, nu mai există faptic în patrimoniul societății, acestea (o semănătoare păioase, un lemne, o moară), fiind vândute către reclamant (care este tatăl administratorului ), cu factura nr.- din 5 august 2006.
Pentru constatarea bunurilor ca fiind înstrăinate sau a valorii acestora, a fost emisă, în conformitate cu dispozițiile art.145 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, adresa de înființare a popririi asiguratorie nr.25679/28.09.2006, asupra sumelor datorate de reclamanți, debitoarei-pârâte, împotriva căreia reclamantul nu a formulat contestație la executare în temeiul art.172 Cod procedură fiscală, ceea ce echivalează cu recunoașterea calității de debitor al și implicit a calității de terț poprit față de pârâtă, situație în care poprirea nefiind desființată, rămâne valabilă pe toată perioada executării silite, astfel că prin adresa nr.8311/12.02.2008, pârâta a notificat pe reclamant că poprirea asiguratorie s-a transformat în măsură executorie, terțul poprit având obligația să se conformeze dispozițiilor art.149 alin.9 lit.a din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, respectiv să plătească, de îndată sau după data la care creanța devenea exigibilă, organului fiscal suma reținută și cuvenită în contul indicat de acesta prin adresa respectivă.
Reclamantul nu a respectat obligațiile ce-i reveneau în calitate de terț poprit, achitând contravaloarea bunurilor către, la data de 11.12.2007, după înființarea popririi asiguratorii - 28.09.2006, încălcarea dispozițiilor legale menționate atrăgând nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase.
Față de aceste considerente, apreciind că în mod corect pârâta a procedat la emiterea Deciziei nr.17414/1.04.2008 privind răspunderea solidară a reclamantului cu, precum și la respingerea contestației formulată de reclamant împotriva acesteia, prin Decizia nr.5/6.06.2008, instanța de fond a respins acțiunea, în conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul reclamantului nu a fost motivat în drept, dar după modul cum este redactat, poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Reclamantul critică sentința pentru următoarele motive:
- în mod greșit, instanța de fond a avut în vedere un înscris depus de pârâta V, care ar justifica antrenarea răspunderii sale cu, dar suma pentru care a intrat în faliment nu are astfel de măsuri asiguratorii instituite împotriva sa;
- a cumpărat multe bunuri mobile și imobile cu facturi și chitanțe, achiziționând și de la o serie de bunuri cu factura fiscală nr.-/5.08.2006, pentru care i s-a emis chitanță de plată;
- nu are nici un litigiu cu pentru aceste bunuri, este cumpărător de bună-credință, motiv pentru care a solicitat anularea deciziei contestată;
- atașează și chitanța nr.-/11.12.2007, în valoare de 10.998 lei, cu care a cumpărat bunuri de la
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea contestației, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recursul formulat de reclamant nu este fondat.
În mod legal, prin sentința atacată, a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru anularea deciziei nr.5/6.06.2008 emisă de V, decizie prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr.17414/1.04.2008, privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantului cu debitoarea declarată insolvabilă, județul V, pentru creanța fiscală în sumă totală de 10.988 lei.
Așa cum a reținut instanța de fond, județul V este debitoarea bugetului general consolidat de stat, având obligații fiscale în cuantum de 3.894.700 lei, pentru a căror recuperare organul fiscal din cadrul Vap rocedat la executarea silită, când a constatat că o parte din bunurile care figurau înregistrate în balanța de verificare la data de 30.06.2006, în contul 213 " și instalații" în valoare de 10.988 lei, nu mai există faptic în patrimoniul societății, acestea (o semănătoare păioase, un lemne, o moară), fiind vândute către reclamant (care este tatăl administratorului ), cu factura nr.- din 5 august 2006. Pentru constatarea bunurilor ca fiind înstrăinate sau a valorii acestora, a fost emisă, în conformitate cu dispozițiile art.145 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, adresa de înființare a popririi asiguratorie nr.25679/28.09.2006, asupra sumelor datorate de reclamanți, debitoarei-pârâte; împotriva înființării popririi, reclamantul nu a formulat contestație la executare în temeiul art.172 Cod procedură fiscală, ceea ce echivalează cu recunoașterea calității de debitor al și implicit a calității de terț poprit față de pârâtă, situație în care poprirea nefiind desființată, rămâne valabilă pe toată perioada executării silite, astfel că prin adresa nr.8311/12.02.2008, pârâta a notificat pe reclamant că poprirea asiguratorie s-a transformat în măsură executorie, terțul poprit având obligația să se conformeze dispozițiilor art.149 alin.9 lit.a din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, respectiv să plătească, de îndată sau după data la care creanța devenea exigibilă, organului fiscal suma reținută și cuvenită în contul indicat de acesta prin adresa respectivă. Reclamantul nu a respectat obligațiile ce-i reveneau în calitate de terț poprit, achitând contravaloarea bunurilor către, la data de 11.12.2007, după înființarea popririi asiguratorii - 28.09.2006, încălcarea dispozițiilor legale menționate atrăgând nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase.
Nu poate fi primită susținerea recurentului-reclamant că este cumpărător de bună-credință, după data de 28.09.2006, el având calitatea de terț poprit, în urma înființării popririi asiguratorii.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.1293 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./2.02.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
