Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 25/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 25/R-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței nr.428/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse concluzii scrise, din partea recurentului- reclamant PENITENCIARUL COLIBAȘI.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea introdusă la data de 14.12.2007, înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr-, reclamantul PENITENCIARUL COLIBAȘIa chemat în judecată pe pârâtul G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească răspunderea materială în sarcina acestuia pentru suma de 2.490,28 lei, prejudiciu cauzat reclamantei prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.1096/20.02.2008, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată la instanța de trimitere, la data de 28.03.2008, sub același număr, ca litigiu de muncă.
Completul specializat în litigii de muncă, prin încheierea de ședință din 18.06.2008, a transpus cauza la completul de contencios administrativ, declarându-se necompetent material să soluționeze cauza.
Prin sentința civilă nr.428/CA din 12 septembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Pârâtul este angajatul reclamantului, ca funcționar public, cu statut special.
Reclamantul este unitate cu personalitate juridică și face parte din structura Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Statutul funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor este reglementat de Legea nr.293/2004.
Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici, cu statut special, din sistemul administrației penitenciare se angajează, în condițiile art.70 din lege, în următoarele situații:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție în patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite, ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.
Repararea pagubelor aduse Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților de penitenciare, în situațiile prevăzute la alin.(1), se dispune prin emiterea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ori de către directorii unităților de penitenciare a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției. Împotriva dispoziției de imputare, personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii. Dreptul de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Astfel, tribunalul a considerat că rezultă fără dubiu că, pentru recuperarea pagubei, reclamantul trebuia să emită dispoziție de imputare, nu să formuleze acțiune în justiție.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, Tribunalul Argeșa reținut-o ca întemeiată, fiind admisă, și față de considerentele reținute, acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art.304 pct.9 și 10 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamantul arată că în mod greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, deși cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe disp.art.270-274 din Legea nr.53/2003, care reglementează răspunderea patrimonială a angajaților și care se aplică în completarea disp.art.70 din Legea nr.293/2004, întrucât la data luării deciziei de a fi recuperat prejudiciul în mod solidar de la persoanele găsite vinovate, respectiv 3.12.2007, pârâtul G nu mai avea calitatea de funcționar public cu statut special, prin decizia nr.28/C/09.11.2005, încetându-i raporturile de serviciu cu PENITENCIARUL COLIBAȘI.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul formulat de reclamant nu este fondat.
În mod legal, prin hotărârea atacată, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, reținându-se că pentru recuperarea pagubei, acesta trebuia să emită dispoziție de imputare, nu să formuleze direct acțiune în justiție.
Potrivit art.70 din Legea nr.293/2004, "(1) Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare se angajează în următoarele situații: a) pentru pagubele produse cu vinovăție în patrimoniul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităților din subordinea acesteia; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.
(2) Repararea pagubelor aduse Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților de penitenciare în situațiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor ori de către directorii unităților de penitenciare a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției. Împotriva dispoziției de imputare personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii. Dreptul de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
În speță, nu sunt incidente dispozițiile art.998 din Codul civil, ce reglementează răspunderea civilă delictuală și nici dispozițiile art.270-274 din Legea nr.53/2003, ce reglementează răspunderea patrimonială a angajaților.
Este adevărat că dispozițiile Legii nr.293/2004 se completează cu dispozițiile legislației muncii, conform art.81 din lege, dar numai în situațiile în care nu există reglementări în legea specială. În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, ăspunderea patrimonială a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare se angajează potrivit dispozițiilor art.70 din Legea nr.293/2004, ce nu se mai completează cu dispoziții din legislația muncii.
Așa cum corect a reținut prima instanță, pentru recuperarea pagubei, reclamantul trebuia să emită dispoziție de imputare în termenul prevăzut de lege, nu să formuleze direct acțiune în justiție, astfel că legal acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul PENITENCIARUL COLIBAȘI, împotriva sentinței nr.428/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă-Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./26.01.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Consider că instanța trebuie să admită recursul și să trimită cauza la instanța de fond, respectiv judecătoria, pentru cele ce vor fi arătate:
Având în vedere că pârâtul nu mai este funcționar public, raportul dintre reclamantă și acesta din urmă nu mai cade sub dispozițiile speciale ale Legii nr.188/1999;
Pe de altă parte, trebuie să ținem cont că reclamanta pretinde că pârâtul i-a produs un prejudiciu pentru care solicită reparație.
În aceste condiții, nimic nu împiedică pe reclamantă să se adreseze instanței de drept comun pentru recuperarea prejudiciului, chiar dacă ea nu mai poate beneficia de procedura specială prevăzută de Legea nr.188/1999, procedură prin care se crea o favoare instituțiilor publice prin simplificarea formalităților de recuperare a prejudiciului, în sensul că funcționarul public era ținut să plătească suma menționată în dispoziția de imputare.
În concluzie, omisiunea de a urma procedura de favoare creată de Legea specială nu împiedică instituția publică să se prevaleze de normele de drept comun, în vederea recuperării prejudiciului.
Pentru aceste motive ar trebui admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare la instanța de drept comun.
PREȘEDINTE: Dumitru
29.01.2009
Red.DV
EM/2 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
