Contestație act administrativ fiscal. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.1183 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B, B-dul 1 - 2..2.E,.1,.5, județ B, cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata reclamantă - SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, iar recurenta pârâtă DGFP Bas olicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - SRL Baf ormulat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B contestație împotriva Deciziei nr. 1 din 14.01.2009 emisă de către pârâtă.
În motivarea contestației reclamanta a învederat instanței că în urma unui raport de inspecție fiscală înregistrat sub nr.40180 din 29.10.2008 i s-au impus obligații de plată mai mari decât cele datorate, impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată fiind achitată în termen.
A mai arătat contestatoarea că în perioada la care s-a raportat verificarea s-au efectuat mai multe controale fiscale în urma cărora nu au rezultat obligații fiscale de plată neachitate, astfel că în mod greșit prin decizia de impunere s-au stabilit sume de plată în plus, aceste aspecte nefiind avute în vedere la soluționarea deciziei nr.1 din 14.01.2009 prin care i-a fost respinsă contestația pentru suma totală de 91.232 lei.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar decizia nr. 1 din 14.01.2009 și raportul de inspecție fiscală din 29.10.2008.
În cauză pârâta DGFP Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că în urma controlului efectuat de organul fiscal pentru perioada 1.10.2006 - 30.09.2008 s-a constatat nerespectarea de către petentă legislației în vigoare, stabilindu-se în sarcina acesteia sume suplimentare privind impozitul pe profit și TVA, la care s-au adăugat majorări de întârziere aferente.
Diferența rezultă din aceea că în mod eronat petenta a înregistrat în evidența contabilă la data de 31.12.2005 a sumei de 2.391.315 lei ROL ca fiind pierdere recuperabilă fiscal, în realitate aceasta reprezentând pierdere contabilă.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective stabilirea cuantumul pierderii fiscale a societății, verificarea contabilității în sensul dacă a rezultat un impozit pe profit neachitat și dacă au existat deduceri eronate cu privire la TVA.
Prin sentința nr.1183 din 13 octombrie 2009 Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis în parte plângerea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP- Baa nulat în parte Decizia nr. 1 din 14.01.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr.40180 din 29.10.2008 menținându-le numai pentru sumele de 32.025 lei impozit pe profit și 11.659 lei majorările de întârziere aferente și de 9.650 lei taxă pe valoare adăugată și 553 lei majorările de întârziere aferente.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut faptul că în urma unei inspecții fiscale, în urma căreia s-a încheiat raportul de inspecție fiscală din data de 29.10.2008 organele financiare competente au stabilit în sarcina reclamantei - SRL obligații suplimentare de plată în sumă de 91.232 lei reprezentând: impozit pe profit în sumă de 57.234 lei cu majorările de întârziere aferente de 20.837 lei și taxă pe valoarea adăugată în sumă de 12.472 lei, cu majorările de întârziere aferente în sumă de 689 lei.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a formulat contestație iar prin decizia nr.1 din 14.01.2009 aceasta a fost respinsă cu motivarea că în mod corect organele de control financiar au stabilit obligațiile fiscale, constatându-se că agentul economic a înregistrat în mod eronat în evidența contabilă drept pierdere recuperabilă la 31.12.2005 suma de 2.391.315 lei, reținându-se de asemenea că reclamanta a dedus eronat suma de 9.649,56 lei taxă pe valoarea adăugată aferentă unei facturi.
Din probele administrate în cauză însă tribunalul a reținut că obligațiile fiscale datorate de către reclamantă pe perioada verificată sunt mai mici și anume cu titlu de impozit pe profit se datorează numai suma de 32.025 lei la care se adăugă majorări de întârziere de numai 11.659 lei iar cu titlu de taxă pe valoare adăugată datorează suma de 9.650 lei la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 553 lei. De altfel s-a mai reținut că reclamanta a înregistrat profit numai în anii 2006 și 2007, iar profit impozabil numai în anul 2007, impozitul pe profit datorat fiind astfel de numai 32.025 lei și nu de 57.234 lei cum au stabilit organele de control, reducându-se în consecință și majorările de întârziere aferente.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată s-au constatat deduceri eronate de TVA în sumă de 9.650 lei și nu de 12.472 lei, reprezentând numai TVA aferent facturii nr.- din 19.05.2008 întocmită pentru reparația unui mijloc de transport asigurat CASCO valoarea reparației urmând a fi recuperată de la societatea de asigurare, situație în care TVA-ul. nu este deductibil, în consecință și majorările aferente acestei sume fiind mai mici.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În susținerea recursului arată recurenta că instanța de fond în mod greșit a apreciat că obligațiile datorate de reclamantă sunt mai mici decât cele stabilite de organul fiscal, bazându-se în totalitate pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, concluzii care în opinia sa trebuie înlăturate întrucât nu au nici un suport legal fiind în contradicție cu situația de fapt.
Consideră că răspunsul formulat de expert la obiectivele stabilite nu poate forma convingerea instanței mai cu seamă că expertul nu ajunge la concluzii pe baza unor raționamente precise ci face o simplă apreciere subiectivă.
Astfel, se reține de către instanța de fond în considerentele hotărârii că reclamanta a înregistrat profit impozabil numai în anul 2007, impozitul pe profit datorat fiind astfel de numai 32.025 lei și nu de 57.234 lei cum au stabilit organele de control reducându-se în consecință și majorările de întârziere aferente.
Apreciază că această susținere nu poate fi primită întrucât așa cum a precizat agentul economic a diminuat în mod eronat profitul impozabil pentru perioada 2003, 2004, 2005 cu suma de 2.391.315 lei, în fapt aceasta fiind pierdere contabilă.
Mai arată că în mod corect, pentru perioada 2003-2005 societatea trebuia să înregistreze în evidența contabilă suma de 1.851.177 lei reprezentând pierdere fiscală ce se compune din pierderile fiscale aferente anilor: 2003 în sumă de 261.999 lei, 2004 în sumă de 359.288 lei și 2005 în sumă de 1.229.890 lei, pierdere ce se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani, conform art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
În ceea ce privește TVA-ul datorat susține că instanța de fond în același mod greșit și nejustificat a apreciat că este în cuantum de 9.650 lei și nu în cuantum de 12.472 lei așa cum a stabilit organul fiscal.
Menționează că această apreciere nu corespunde realității întrucât petenta în mod greșit a dedus TVA pentru reparația unui mijloc de transport asigurat CASCO întrucât potrivit Circularei nr. 50446/14.02.2008 a Ministerului Finanțelor Publice privind tratamentul fiscal din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată al despăgubirilor, societatea care deține bunul va depune originalul facturii de reparații la societatea de asigurare și nu va deduce TVA din factura de reparații.
De asemenea, mai învederează recurenta că intimata contestatoare în mod greșit a dedus TVA pentru 3 facturi prezentate în xerocopie, fără a se face dovada prezentării în original, a pierderii, distrugerii sau sustragerii acestora.
Sub acest aspect învederează recurenta că organul fiscal în mod corect a respins la deducere aceste sume reprezentând TVA făcând aplicarea dispozițiilor punctului 46 din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 potrivit cărora justificarea TVA se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. 1 din Codul Fiscal.
În aceste condiții apreciază recurenta că instanța de fond nu și-a motivat în nici un fel hotărârea neexistând concordanță între soluția respectivă și realitate.
Consideră recurenta că instanța fondului trebuia să analizeze motivelor de fapt și de drept care i-au format convingerea, iar raționamentul său să se bazeze pe lege și nu pe simple aprecieri nefundamentate.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și menținerea în totalitate a deciziei emisă de DGFP B ca fiind temeinică și legală, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 40180/29.10.2008 încheiat de inspectorii din cadrul DGFP B, iar pe fond respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta critică soluția instanței de fond, ce se bazează pe raportul de expertiză, în mod nefondat. Astfel, deși avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni față de constatările și concluziile raportului de expertiză, recurenta-pârâtă nu a uzat de acest mijloc procedural. Mai mult decât atât, deși a fost convocată de către expert la efectuarea raportului de expertiză, recurenta-pârâtă nu s-a prezentat pentru a-și susține punctul de vedere.
Pe fondul cauzei, față de probele administrate în cauză, se constată că pierderea fiscală a societății intimate pe perioada controlului fiscal a fost recuperată, la sfârșitul perioadei rămânând un profit impozabil de 74.700 lei.
Controlul a stabilit un profit impozabil de 212.256 lei cu 137.556 lei mai mult, luând în calcul o pierdere fiscală mai mică cu această sumă pentru anul 2003. fiscală reală pe acest an a fost de 419.555 lei, înscrisă și în nr. 659/13.02.2004, iar controlul a luat în calcul numai 281.999 lei.
Societatea intimată datorează un impozit pe profit de 32.025 lei, stabilit la sfârșitul anului 2007, care din cauza blocării conturilor bancare de către DGFP B, până la introducerea acțiunii nu a fost vărsat.
Curtea mai constată, așa cum se reține în raportul de expertiză, că au existat deduceri de TVA eronate în sumă de 9.650 lei, pentru factura -/19.05.2008, în valoare totală de 60.450 lei, întocmită pentru reparația unui mijloc de transport asigurat CASCO, valoare totală ce trebuia recuperată de la societatea de asigurare.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare și de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.1183 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B, B-dul 1 - 2..2.E,.1,.5, județ B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF
Tehnored. CMF
4 ex./19.01.2010
dos.fond - - - Tribunal B
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
